cp_Adam si Eva ?! (Toleranta pe la spatele normalitatii)

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-obiectiv.info 

    Autor Mihaela Radulescu 

M-a inspirat o postare de-a lui Felix de azi – o poveste un pic cam prea austriaca, cu prea multe idei de explicat ca sa fie pe întelesul altor natii, dar care, în mare, atingea cel mai sensibil subiect modern – cat de normala mai e lumea de azi, care contine înca femei si barbati care se iubesc, se casatoresc si fac copii, dar si …fosti barbati care au devenit femei, dar si-au pastrat barba, barbati care se casatoresc între ei si cresc copii……, în fine, tot ceea ce nu prea avem voie sa dezbatem la liber, pentru ca încalcam drepturile unei minoritati. Aproape ca nimeni nu se mai gandeste ca minoritatea cu pricina încalca morala majoritatii si drepturile ei la…normalitate, pentru ca, iata, suntem obligati sa fim “politically” corecti.

Am cautat mereu sa ma situez în mijlocul acestei situatii si sa fiu…toleranta. Cu alte cuvinte, sa mi se para normal ca ei sa fie …pe invers si sa nu-i deranjez cu nimic, nici macar cu o parere personala, publica sau între patru pereti.

M-am tot gândit la …dreptul asta la libera exprimare, la libertatea de opinie, la ideea de “open mind”, la toleranta…. ?i mi s-a încâlcit putin mintea, recunosc, mai ales pentru ca sunt mama de baiat. Deci, ma zbat între dorinta de a-mi creste copilul dupa cum cred eu ca e normal si moral, drept si …logic si….instrumentul asta politic numit “toleranta”, acceptare si , eventual, simpatizare fata de barbatii care fac sex între ei, apoi se casatoresc si, mai nou, au voie sa creasca si copii. La 11 ani, copilul meu a aflat cum a venit pe lume si ca pentru asta e musai nevoie de un barbat si o femeie. Dar, undeva în cresterea lui, trebuie sa-i strecor si informatia despre gay, despre barbatii care se tin de mâna si se pupa pe strada, se îmbraca cu fuste (si n-am fost înca în Scotia cu el:))), se casatoresc….

?i, ca sa nu stric ordinea lumii moderne, dar nici siguranta lui în lumea în care va fi adult, ar trebui sa-i spun ca asta e în regula si ca nu are voie sa zica ceva rau de ei, caci nu e politic… corect.
Pfuuu, grea treaba, nu-i asa ? Mai ales când esti si persoana publica si, ca sa nu-ti pierzi imaginea, fanii sau mai stiu eu ce “decoratiuni”, n-ai voie sa vorbesti despre un subiect atât de sensibil. Adevarul e ca m-am aratat foarte deschisa la acest capitol, mereu si n-am avut nicio remarca publica la adresa nicunui gay si a niciunei manifestari dinspre minoritatea lor, desi zau ca m-am abtinut cu greu la fiecare “Gay parade”….

Normalitatea pierde tot mai mult teren în fata conceptului de “open mind”, care uneori deraiaza grav.

Dreptul la opinie, dreptul la libertatea de exprimare au luat-o la fel de tare pe aratura, devenind ori un prilej de a înjura pe oricine si orice, dar si o ocazie minunata de …a tacea mâlc, caci orice spui împotriva unei minoritati te transforma într-un monstru îngust la minte, într-o paria a unei societati înnebunite dupa…deschidere. Oare ?!:)))) În câte familii de români, mai ales de prin provincie, parintii sunt fericiti ca baiatul lor începe sa-si penseze sprâncenele si sa gesticuleze feminin, când taie lemnele în curte ? Câti urmasi de daci sunt încântati de ideea de a face nunta fiului lor cu… un alt barbat din sat ?!:)))

Cred ca o atitudine normala ar fi sa nu-i deranjam cu nimic pe cei care aleg sa fie gay, adica homosexuali, dar nici ei pe noi, vizual vorbind. Adicatelea, daca ei si-ar face treaba între patru pereti, fara sa mai si afiseze, sfidator, o «iubire» pensata, rujata, efeminata si de neînteles între doi purtatori de penis. Tot normal mi s-ar parea ca drepturile unei minoritati sa fie respectate in egala masura cu drepturile unei majoritati. Sa nu-mi spuneti ca, în calitate de parinti de baieti, sau chiar de fete, nu va îngrijoreaza putin ideea de a-i vedea luând-o pe …la spatele educatiei pe care i-ati oferit-o si sa nu-mi spuneti ca va bazati mai mult pe deschiderea mintii, decât pe încarcarea ei cu o morala anume, solida si dreapta.

?tiu, eu tot vorbesc de deschiderea mintii, a orizonturilor, a granitelor, promovez iubirea si bunatatea si, brusc, va uimesc cu un discurs aproape…incorect politic. Aici a vorbit mama de baiat din mine, care are si ea, ca si orice minoritate din lumea asta, dreptul la opinie si la libera exprimare. Numai ca, în momentul în care faci «greseala» asta publica, toti cei vizati te vor ataca ca hienele si îti vor demonstra ca …ai dreptate – ei au tot felul de drepturi ciudate, ei vor respect si toleranta, dar sa nu faci greseala sa-i ataci, ca devin intoleranti, iritati si …victime. Iar noi, cei care am vrea sa crestem si ceva nepoti si sa ne facem coc la nunta banala dintre baiatul nostru si o …femeie, n-avem dreptul de a spune ce gândim. N-avem curajul de a spune ce ne place, ce ne convine si ce nu. N-avem voie sa stricam bunatate de campanii pentru respectarea drepturilor minoritatilor, cu impresionante fonduri europene alocate, n-avem banalul drept de a le aminti ca lumea a început de la Adam si Eva, nu de la…Gheorghe si Ion. Banuiesc ca Dumnezeu nu poate fi contrazis si acuzat ca a fost «politically» incorect….., dar eu voi fi …decapitata pentru ca am îndraznit sa …spun ce gândesc, ca mama.

Daca ma intorc la “palaria” de persoana publica, voi spune…sau mai bine zis, voi tacea în continuare , când va veni vorba de toleranta. Dar nu mi-as ierta niciodata incapacitatea de a-mi folosi dreptul la libera exprimare, doar pentru ca normalitatea pierde atâta teren în fata ciudateniilor lumii moderne. Am prieteni gay, lucrez cu ei, nu manifest niciun fel de ura sau discreditare în fata lor si nici dupa ce parasesc încaperea. Eu am reusit sa învat lectia tolerantei. ?i chiar îi admir pe cei decenti, mereu stilati, sensibili si destepti, care nu sar calul în nicio directie. Dar n-am sa reusesc niciodata sa înteleg de ce trebuie sa fiu de acord cu exagerarile unora dintre ei, de le cele vestimentare la cele comportamentale, în public si pâna la aberanta casatorie între oameni de acelasi sex , care mai cresc si un copil în formula asta “inedita”.

Stati linistiti, dragi homosexuali, mica mea dizertatie nu va schimba nimic, voi veti avea aceleasi drepturi si eu voi fi la fel de toleranta. Dar, lasati-mi si mie libertatea de opinie …ca mama, care nu vrea sa-si vada copilul nici gay, nici terorist, nici cersetor, nici drogat, nici depresiv. Ca orice mama normala din lumea asta, vreau binele copilului meu. Sigur, e problema mea ce consider a fi bine sau rau pentru el, asa ca va invit la aceeasi toleranta si la aceeasi patimasa respectare a drepturilor…omului. Cine stie, poate, într-o zi, noi vom deveni o minoritate si voi o majoritate, desi sper din tot sufletul de om si mama, ca lumea nu se îndreapta numai în directii gresite, care contrazic toate principiile religioase, morale si…fiziologice.

Încerc sa fac concluzia si mai clara – eu va voi accepta mereu si nu va voi discrimina niciodata, caci e alegerea voastra în viata. Dar mi-ar placea sa întelegeti si voi ca ati putea câstiga ceva mai mult respect si întelegere daca n-ati mai exagera, daca ati reduce din culorile tipatoare ale spectacolului public, daca v-ati comporta normal, astfel încât sa nu ne mai atrageti atentia asupra… ceea ce sunteti.

Sunteti oameni anormali, oricât va deranjeaza ca va numim asa – dar, daca va asumati “diferenta”, faceti-o cu eleganta, discretie, convingere, nu neaparat dând iama în dulapul femeilor si în fardurile lor. Nu ne agresati vizual copiii pe strada , caci noi nu avem cui ne plânge, fiind o majoritate obligata sa respecte drepturile unei minoritati:)), ci respectati si voi drepturile copiilor nostri de a creste normal si de alege…drept.

Desigur, vor sari multi la carotida mea, ca de obicei. Dar, în haosul asta al normalitatii moderne, câti sar la carotide de politicieni pentru minoritatea celor aflati în scaune cu rotile, care nu pot merge la un spectacol de teatru, pentru ca nimeni nu le construieste o rampa ? Câti vor apara drepturile minoritatii…oamenilor în varsta din România, lasati sa moara de foame, de frig, de boli pentru care n-au bani de medicamente ? Câti se vor arata iritati de sistemul medical din România, cel în care trebuie sa facem campanii personale, zbatându-ne din greu sa dotam spitale de copii si sa sustinem finaciar operatii vitale ? Câti vor întelege constanta mea preocupare pentru orfelinatele din România, în care vin mereu cu ajutoare si logistica spre a le fi mai bine, când e atât de simpu sa ma judece pentru …domiciliul actual ?:))

Normalitatea arata din ce în ce mai bizar, pentru ca trebuie sa bagam la înaintare termenul ..”politically correct”. Dreptul la libera exprimare e tot mai schimonosit, pentru ca tacerea pare sa se instaleze tot mai ….majoritar pe orice tema…minoritara. N-avem voie sa ranim, sa acuzam si sa spunem ce gândim, trebuie doar sa ne integram, sa mergem cu valul european, sa ne deschidem mintile – dar asta înseamna, tot mai grav, sa ne astupam urechile, ochii si gurile. Moartea simturilor, victoria minoritatilor, cum ar veni…..

P.S. 1 – În Austria, dezbaterea a pornit de la celebra cântareata (desi i-as zice cântaret, pentru ca înca face pipi din picioare), Conchita Wurst, fostul barbat, care acum e femeie, dar nu poate renunta la barba. M-am gândit sa ilustrez textul cu … Wurst (carnatul:)), dar nu pot sa va stric cheful de viata:))) si pofta de…normalitate.

P.S.2 – La Românii au talent i-am spus unui concurent…travestit, care nu trecea oricum în etapa urmatoare, ca-i dau un Da pentru deschiderea mintilor. Dar, ceea ce am spus în continuare a picat la montaj – adaugasem ca mi-ar fi placut sa ne arate ca e dansatorul foarte bun pe care-l cunosteam din alte spectacole, nu ca e…gay…. Deci, am fost corecta…., dar pricinoasa, cum ar spune….minoritatea, daca ar avea umor.