902 copy/paste Unde traim?

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul  by | Andrei Plesu |

Mi se spune, mereu, pe multiple glasuri, ca trebuie sa fiu mindru ca sunt romin. incerc. Sunt unii romini pentru care am o sincera si statornica pretuire. Sunt altii care ma fac sa rosesc. Si oricum - am mai spus-o - nu ma pot mobiliza sa fiu mindru pentru o "calificare" venita asupra mea din senin, fara merit, fara optiune personala.

Faptul ca sunt romin e, totusi, o pura intimplare. Nu o regret, dar nici nu mi-o pot pune la butoniera. Pot doar spera sa valorific atit cit pot sansa aceasta "genetica", sa nu-mi fac de ris locul nasterii si concetatenii, sa ma port frumos cu limba romina si, vorba lui Constantin Noica, sa povestesc si altora cite ceva despre "partea noastra de cer".

Dar privesc in jur. Iau nota de politicienii tarii mele, de preotimea tarii mele, de gazetarii tarii mele si, in masura in care am acces, de populatia anonima de la orase si sate. Rezultatul tot mai evident in ultima vreme e un amestec de perplexitate, deruta si spaima. Nu mai inteleg nimic. Ma intreb, tot mai tulburat, pe mina cui suntem, de cine depinde soarta mea si a tarii, cum putem spera la o "normalizare" a situatiei, in conditiile in care totul pare arbitrar, impur, haotic. Unde traim? De unde au iesit domnii care ne conduc? Cu cine sa-i inlocuim? Ce e de facut?

Ziarele sunt pline de politicieni aflati in urmarire penala, sau foarte aproape de ea. Unii sunt vechi "intelepti" de partid, care au facut ani, de-a rindul, "jocurile" de la virf, cu dexteritatea discreta a unor eterne si impenitente eminente cenusii. Altii sunt juristi, adica insi care incalca legile cu extrema competenta. Pe unul din ei l-am auzit tunind si fulgerind, in campanie, impotriva hotilor care saracesc patria, dupa care, iata, e chemat sa justifice, impreuna cu sotia sa, averi de milioane de euro. Grupurile "infractionale" sunt trans-partinice: dintr-odata, vezi aliniati in boxa acuzatilor si pesedisti si penelisti si pedelisti si basisti si anti-basisti. Afacerile creeaza solidaritati inefabile, diferentele de tabara politica sunt simple mofturi. Numai noi, prostimea, credem ca asistam la mari lupte ideologice. in realitate, multi dintre cei care mimeaza, pe scena, dusmania, „se descurca” eficient, uniti, subteran, in cuget si simtiri.

Reprezentantii Bisericii noastre intra si ei in hora, convinsi, parca, de puterea atotacoperitoare si atotjustificatoare a harului. Am trait sa vad cum intii-Statatorul comunitatii noastre duhovnicesti ridica un banal (dar puternic) mahar de provincie la rang de laureat al unui ordin legat de numele Sfintilor Martiri Brincoveni. Lectia pe care ne-o transmit ierarhii nostri e simpla: dai bani – esti "vrednic"! Mintuirea devine astfel un statut sponsorizabil. Am mai vazut si cum o serie de cladiri restituite de stat forurilor bisericesti in vederea amenajarii unor asezaminte pentru batrini, au fost transformate in "puncte turistice" lucrative, in folosul forurilor cu pricina. Si am vazut si alte cuvioase ciudatenii, despre care am mai scris... Unde traim? Cine ne pastoreste? Unde este scaparea?

Gazetele si posturile de televiziune au devenit, si ele, un soi de trupe de comando, cu misiuni de lichidare si propaganda. Moderatorii au ceva intre militieni, procurori si vecine de bloc. Invitatiile la diverse "talk-show"-uri se fac, pare-se, pe baza de "abonament". Aceiasi insi, cu aceleasi pareri, presteaza tenace, fara exces de imaginatie, in teritoriul aceleiasi, previzibile, obediente. Cind nu  se face politica, se organizeaza chermeze desucheate, in care citeva fete cu buze de stiuca isi valorifica abundent posteriorul, in timp ce citiva baieti de comitet fac glume in doi peri.

Peste tot, numarul VIP-urilor care nu stiu romineste si gindesc intermitent e in crestere. Atmosfera generala e de balacareala groasa, de imbrinceala zglobie sau singeroasa, de suspiciune, de mirlanie. Presedintele face dezvaluiri invaluite, sefii serviciilor secrete vorbesc in bobote ("Nu pot sa spun nici ca... nici ca..."), primul ministru zimbeste sugubat, dupa modelul "smecherul clasei", socrul lui umbla pe la DNA (dar si fratele presedintelui e la puscarie, iar ginerele sau e sub amenintare), alegatorii intervievati recunosc ca, daca sunt platiti, voteaza cum trebuie, il vor pe Ceausescu sanctificat si cred ca Hitler (spre deosebire de Basescu) isi iubea tara. Unde traim? Ce mai putem spera? De care romini sa fim mindri?

Stiu ca, dincolo de cei pe care i-am pomenit, exista marile majoritati tacute, oamenii de isprava care fac ca lucrurile sa mearga, "civilii" onorabili si neglijati. Dar am o veste proasta pentru ei: tara nu mai e de mult a lor! Tara e a unei adunaturi de netrebnici ignari, care se amuza si se imbogatesc pe spezele tuturor celor care nu au "cultura" cirdasiei. Tara e proprietatea privata a unor derbedei.