cp_Clasa politica apare ca un veritabil detasament al legiunii straine

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-cotidianul.ro 

Am trait, ca într-un vis, un sfert de secol de sperante neîmplinite. Când s-au dus anii? Suntem si mai saraci si un pic mai batrâni… Statul este bolnav, iar economia, câta a mai ramas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile pe semestru, investitiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reteta secreta”, originala, dar pierzatoare, la fel ca democratia. România nu este, cum ne-am fi asteptat, „tigrul” economic al Europei Centrale si de Est. Cine ne-a pus bete în roate? Nu cautati raspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat politicienii români. Niciodata, în istorie, clasa politica româneasca n-a fost mai rupta de popor si mai putin iubitoare de tara. Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul sa puna degetul pe multe dintre ranile care ne dor de 25 de ani.

„În 1989, infrastructura industriala situa România în primele 10 tari din Europa”

Multi au uitat, altii n-au stiut niciodata… Cum statea România, din punctul de vedere al integrarii economice cu tarile dezvoltate, în 1989?

În 1989, infrastructura industriala situa România în primele 10 tari din Europa. Exista platforma Pipera, creata de francezi, unde se construiau calculatoare. Autocamioanele si autobuzele fabricate la Brasov si Bucuresti erau patente germane. Avioanele Rombac erau cumparate de la englezi. Locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elvetian. La Resita se fabricau motoare de vapoare dupa licenta Renk din Germania. Centrala nucleara de la Cernavoda provenea din Canada. Putem spune, si nu suntem nostalgici, ca începusem sa ne integram acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia tara din lume, dupa SUA si Japonia, care fabrica anvelope gigant pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar doua tari din lume faceau suruburi cu bile: România si Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleara si aerospatiala.

În 1990, Petre Roman a afirmat ca industria româneasca era un „morman de fiare vechi”. Ce am avut si ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

A fost cea mai nefericita declaratie de politician de dupa 1989, care ne urmareste pâna azi. Referindu-se la industrie, ca e de dat la fier vechi, fostul prim-ministru dorea sa spuna lumii ca întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit aceasta eticheta? Ramâne o pagina de istorie. Ca sa combatem aceasta viziune, citam date statistice la întâmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de otel în 1985; azi, doar 3 milioane. Producea 400.000 tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzatoare a succesului din timpul dictaturii. Azi produce pe jumatate. Eram recunoscuti ca buni constructori de motoare electrice si produceam, în 1980, 19 milioane de kilowati, fata de 700.000 kilowati, cât producem în prezent. Ieseau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare în 1980; niciunul azi. Ieseau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt si Iran, care functioneaza si acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an în 1984; azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfa, construiam 14.000 de bucati pe an; azi, abia 800 (cel putin 100.000 vagoane de marfa au fost taiate si vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, dupa cum se stie, nu mai producem niciuna. Sticlaria e prabusita. Sapunul a disparut (Palmolive a plecat). De altfel, potrivit statisticii oficiale, dupa anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deseuri” de cupru, aluminiu si alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut în valoare de peste 8 miliarde de euro, si alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de munca!

„Practic, întreaga economie nationala a fost oferita fara nici o logica si fara a se spune cel putin ca este cadou sau prada de razboi”

Ametitoare cifre… Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?

Iata situatia la zi în domeniul petrolului: România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, si numai… 6 milioane azi. Suspect. Cineva nu raporteaza corect. Nu am nici o încredere în aceasta cifra, atât timp cât nu stiu daca toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie sa plateasca redevente la tona de titei brut, dar daca scoti 8-10 milioane de tone si raportezi numai 6? Cu cât pagubesti statul? Petrolul se scoate mult si se rafineaza în alte tari. De aici, deduceti consecintele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorina, si mai producem doar 2 milioane. Produceam 10 milioane de tone de pacura. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale. Azi, nimic. Pe de alta parte, ati observat ca nici distributia gazelor nu mai este a noastra. Cine masoara productia? Cine masoara distributia?

Dupa 1990 s-a schimbat, deci, peisajul industrial. S-a creat o falie între marea si mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen?

Au venit „sfaturi” de la competitorii nostri europeni: faceti IMM-uri, întreprinderi mici si mijlocii, dati afara muncitorii din marile uzine, închideti mamutii industriali. Produceti kit-uri, componente, nu produse integrale. Faceti cabluri, radiatoare, sisteme de frânare si anvelope, nu locomotive si tractoare. Parca intentionat, nu a existat o viziune politica de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernantii si-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu ma poate convinge nimeni pe mine ca nu a fost totul pe baza de program, o teorie a conspiratiei. UE a fost creata pe baza comunitatii economice a Carbunelui si Otelului. Deci, România nu putea sa intre în grila europeana cu industria siderurgica de 14 milioane tone de otel. A trebuit lichidata si ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greseli istorice ale politicienilor, în urma carora s-a dat startul la jaful national?

Prima a fost restituirea „partilor sociale” - o privatizare pe bani adevarati, începuta surprinzator de Ceausescu. FSN-ul a restituit acesti bani pentru a cumpara bunavointa oamenilor, chiar cu banii lor! Aceasta masura anti-economica, din cauza careia fabricile si uzinele au ramas fara capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetatenilor de la un drept de proprietate platit cu munca lor; a fost o re-nationalizare a unei parti a capitalului social, destinata ulterior si cedarii controlului economiei catre interese de grup, mai ales straine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masa”, fara proceduri si fara reguli de protectie a actionarilor minoritari; viitoarele certificate de actionar au fost cumparate pe nimic de cei care stiau ce va urma. Atunci s-a spus ca se privatizeaza numai 30% din capitalul societatilor comerciale, lasându-se de înteles ca vor mai primi si restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit înca nici în anul 2014! S-a anuntat totodata ca sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urma FMI, Banca Mondiala si societatile externe de consultanta, care au dictat, si guvernele au promovat, controlul total, fara lupta, si fara niciun câstig, asupra întregii economii. Practic, economia nationala a fost oferita fara nici o logica si fara a se spune cel putin ca este cadou sau prada de razboi, celor care, chipurile, au facut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeana.

„«Veniti în România, ca va garantam sclavia pe bani putini si va mentineti competitivitatea». Acesta a fost, în esenta, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani”

Va rog sa continuati descrierea peisajului economic românesc de azi, la 25 de ani de la rasturnarea „dictaturii de dezvoltare”.

A disparut întreg sectorul industriei de textile, confectii, tricotaje (filaturi, tesatorii, fabrici de stofa si postavuri, întreprinderi de pielarie si încaltaminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 fabrici de zahar, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte si produse lactate, zeci de fabrici de nutreturi combinate etc.); nu mai sunt majoritatea fabricilor din industria lemnului si mobilei, din industria cimentului, a lacurilor si vopselelor, a medicamentelor, din sectorul constructiilor de masini, al exploatarilor miniere de feroase si neferoase, de carbune etc.; s-au desfiintat întreprinderile agricole de stat si cele de mecanizare a agriculturii, statiunile de cercetari agricole si, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au disparut industria electronica, electrotehnica, de mecanica fina, optica, automatizari etc. Baza nationala de soiuri de plante si rase de animale a fost pulverizata. România nu mai are astazi un pachet national de seminte, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus aproape în totalitate sistemul de irigatii, construit prin îndatorarea dureroasa de la Banca Mondiala, pentru a carei plata românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri si desecari, dar si cele de irigatii în curs (canalul Siret-Dunare sau Bucuresti-Dunare). Întreaga economie nationala a fost pur si simplu pulverizata si lasata fara nicio logica structurala.

Care sunt consecintele asupra populatiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parca dintr-un film SF cu „terminatori”?

Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinationalelor care controleaza industria, agricultura, transporturile, constructiile, comertul, sectorul financiar-bancar etc. si care îsi promoveaza reglementari legale în interes propriu. Românilor le-au ramas întreprinderile mici si mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astazi libertatea sa se ocupe de economia si afacerile de subzistenta; astazi, avem si industrie de subzistenta, nu doar agricultura; si constructii si transporturi si alte servicii de subzistenta, pretinzând ca actionam pentru dezvoltare inteligenta, inovativa si durabila. Nimic nu este mai durabil decât subzistenta, aceasta este strategia noastra nationala, dupa ce am facut praf marile companii. Brandul României este subzistenta, atât în interiorul tarii, cât si pe celelalte piete ale muncii unde lucreaza cetatenii români. Nici dupa 25 de ani, clasa politica, veritabil detasament al legiunii straine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanta unei reglementari prin care salariatii sa-si investeasca o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvata prin participarea financiara a salariatilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite sa fie scutite de impozite si contributii.

A existat, în toti acesti ani, un fir rosu care sa lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent de dezvoltare?

Fireste ca nu a existat! Zi de zi, guvernele si clasa politica s-au ocupat numai de protejarea asa-zisilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, si nu de promovarea facilitatilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit sa primeasca niciun sprijin în România, pentru a-i plati pe angajatii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din ratiuni de competitivitate. „Veniti în România, ca va garantam sclavia pe bani putini si va mentineti competitivitatea!”. Acesta a fost, în esenta, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune ca fiecare program de guvernare anuntat a fost un program de neguvernare.

Care sunt predictiile dv. pentru urmatorii 25 de ani din viata economica a României?

Daca si în urmatoarele doua decenii si jumatate guvernul nu va putea sa cumpere, din banii proprii, de 1 milion de lei piramidon, vaccinuri sau aspirina din productia interna, fara avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate sa dispara din peisajul statelor din Europa, ramânând un simplu indicator geografic.

Preluare din Formula AS