|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-gandul.info
begin copy/paste
de Alex LIVADARU
În cercurile mele de cunoscuti - mai toti angajati la
multinationale, care si-au construit România lor autista, care nu
mergeau la vot pentru ca „nu au pe cine alege” -, a început sa circule o
vorba cu forta de manifest: „Ce-ar fi sa-i batem?”
Prima data am crezut ca e vorba de bataie fizica. O senzatie stranie,
pentru ca oamenii astia între 25 si 40 de ani, care muncesc mult, au
bani peste medie, merg prin Centrul Vechi, pleaca pe afara pe la
shopping - toti sunt împotriva violentei. Iubesc pacea, bicicletele,
spatiile verzi si berea.
„Mosulica, am frisoane pe sira spinarii. Stii cum simt? Ca atunci când o
echipa de fotbal mica de la noi a batut o echipa smechera din Europa.
Am feeling-ul asta. Ca îi batem la ei acasa, pe terenul lor.
Îmi bag picioarele în pomenile lor electorale, în pupatul lor de moaste,
în potopul asta de afise care ne sfideaza si în toate televiziunile
alea care manipuleaza. Simt ca parca suntem tot mai multi aia care vrem
sa le aratam ca nu fac ei ce vor din noi.
Ca nu sunt proprietarii României”.
Îl cheama Octavian, e programator IT, e „buruienos la gura” (citatul de
mai sus este „editat” de partile hardcore, ca sa poata fi dat la ziar),
cu un simt al umorului care se ia. Desi nu are 30 de ani, câstiga bine,
cu banii pe cartea de munca. Prietenii îi spun Tavi.
„Mosulica, îti spun eu! Noi suntem aia multi! Astia care nu am iesit
pâna acu’ la vot. Stam si ne plângem la bere. Ca aia nu-i buna, ca
n-avem autostrazi, ca e coruptie, ca ne taie copacii din fata blocului
fara sa ne-ntrebe. Noi astia putem sa-i f.... cu un vot. Ce-ar fi sa-i
batem? Ce-ar fi sa vada ca nu i-a pus Dumnezeu stapâni peste România
pâna la sfârsitul vietii, pe ei si progeniturile lor?” Si urmeaza niste
vorbe bine simtite de tot neamul lor.
Pe prietenul lui Tavi îl cheama Cristian, este IT-ist angajat la o
multinationala. Are 30 de ani, nu a fost niciodata la vot, dar anul
acesta, pentru prima data, va merge la urne sa-si aleaga presedintele.
„De ce acum si nu la referendum? Sau la europarlamentare? Sau la locale?
Si mai ales cu cine?” - îl întreb curios, încercând sa înteleg care a
fost impulsul la care reactioneaza.
„Nu stiu, ba, cu cine. Anti… astia. Le arat eu ca România nu-i a lor. Ca
atunci când fac legi smenuite la telefon, când taie muntii, când ma
mint, când îmi f… banii pe voturi cumparate, când baga frica în
pensionari, NU au cum sa câstige. Ba, astia sunt nesimtiti. Ba, n-or fi
toti niste prosti si natia asta nu-i un popor de abuzati. Stam toti sa
ne faca ei pe la spate?”
„Ma asteptam sa spui de DNA, anchete, furturi”, îl provoc insidios.
„A, ba da. Si asta, oarecum. Treaba cu DNA-ul e altfel: ba, daca le va
tremura mâna când vor se vor gândi sa fure, e mare chestie! Nu poti, ma,
sa furi la nesfârsit de 25 de ani si sa scapi. Nu poti, ma, sa copiezi
si sa zici ca n-ai trisat, da’ sa-ti stergi doctoratu’ din CV. Lasa asta
cu DNA-ul. Ma deranjeaza altceva. Prea multe afise, domne! Unde întorc
capul îi vad. La semafoare, pe stâlpi, la televizor. Peste tot. Ma
asfixiaza. Nu mai pot. Îmi este sila. Pe astia nu i-a învatat nimeni ca
ce-i prea mult strica? Sunt prea multi, prea la putere, prea la furat,
prea de multa vreme!”
Alex este alt programator IT, coleg cu Tavi. Asteapta ziua votului ca pe
un mare meci de fotbal la care va fi pe stadion si va fi ''al 12-lea”
jucator. Va fi trup si suflet, va scanda, va vota, îi va convinge pe
altii sa voteze.
„Ce-ar fi sa-i batem? Frate, sper ca astia care credeau ca lor
nu li se poate întâmpla nimic rau sa si-o ia în bot! Ce le mai convenea
lor sa iasa la vot numai saracii aia care primesc ajutoare sociale. Si
sa mai zic ceva: Campania asta e un blat. Ponta n-a vorbit cu mine.
Sa-mi zica: <ba, îti cresc taxele. Sau nu ti le cresc>. Se duce si
vorbeste numai la Antene ca sa scoata pensionarii si saracii la vot.
Iohannis n-a venit sa-mi spuna ce-are în cap. Nimeni nu vrea confruntare
cu nimeni. Ba, astia ma iau de prost. Ma duc sa votez. Orice, da’ nu
mincinosii si mafiotii”.
Ce-ar fi sa-i batem?
P.S. În fata excesului puterii se nasc, în mod natural, forte care tind sa aduca un echilibru. Supraexpunerea dauneaza grav votului.
În 1992, Danemarca a intrat în Campionatul European de Fotbal, desi
initial nu se calificase, pentru ca Iugoslavia a fost descalificata.
Danemarca a rasturnat toate asteptarile si a devenit campioana europeana
batând, în finala, Germania cu 2 la 0.
Numele si vorbele personajelor din aceasta relatare sunt reale. Si
oamenii astia chiar merg la vot. Se formeaza o noua majoritate. Fiecare
suta de mii ca ei, consumatori de net, din urban, care au viitorul în
fata, înseamna broboane reci de sudoare pe fruntea celor care sunt „la
butoane” si cred ca vor muri „tot la butoane”. Si care mai cred ca
atunci când vor muri, le vor lasa butoanele mostenire copiilor.
end copy/paste
Inapoi la insemnarea sursa
883 C.T.P.
| |