cp_Empatie

Empatia este capacitatea de a recunoaste si, într-o oarecare masura, de împartasi sentimentele (cum ar fi tristetea sau fericirea) care sunt experimentate de catre o alta fiinta, chiar daca aceasta nu le exprima explicit. O persoana are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea sa fie capabil sa simta compasiune.

Multi autori pun în legatura empatia cu capacitatea de a te putea identifica cu alti oameni (capacitatea de identificare), de a te putea detasa de aceasta identificare (capacitatea de distantare) si de a putea oscila între ambele functii partiale. Ca efect, receptorul are tendinta de a trai afectiv, prin transpunere simpatetica, viata eroilor din opere literare, filme etc.

Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezinta o identificare, prin traire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cartilor, printr-o interpretare a eului altora dupa propriul eu , în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o forma de cunoastere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiata de intuitie, deci, tot o interpretare a eului altora dupa propriul nostru eu.

Empatia reprezinta capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l întelege si de a-l ajuta pe celalalt. >

Empatia are multe definitii care cuprind o gama larga de stari emotionale, de la a tine la anumite persoane si având dorinta de a îi ajuta, pâna la a experimenta emotii care se potrivesc cu emotiile altei persoane, a stii ce gândeste sau simte cealalta persoana, pentru a estompa linia dintre sine si ceilalti. Din moment ce empatia implica întelegerea starilor emotionale ale altor oameni, felul în care este caracterizata este derivat din modul în care emotiile în sine sunt caracterizate. Capacitatea de a se imagina ca alta persoana este un proces imaginativ sofisticat. Cu toate acestea, capacitatea de baza de a recunoaste emotii este probabil înnascuta si poate fii obtinuta în mod inconstient. Empatia este diferita de simpatie, mila si contagiune emotionala. Preocuparea empatica este sentimentul de compasiune pentru alte persoane, dorinta de a îi vedea mai fericiti.

Conceptul de empatie a evoluat în timp:

• Precursorul conceptului de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933), care a denumit fenomenul în limba germana Einfühlung, echivalent cu a spune simpatie estetica, termen preluat în ehgleza ca empathy.
• Filozoful german Theodor Lipps (1851 - 1914) a initiat primele studii privind empatia, care era privita ca o forma de cunoastere rezultata din relatiile interpersonale, constând în imitatia interiorizata a starilor si comportamentelor unei alte persoane mergând pîna la identificare cu acea persoana. Lipps a definit patru feluri empatie:

1. empatia generala sau aperceptiva;
2. empatia naturala sau empirica, prin care li se atribuie obiectelor forta si miscare, adica o atiudine proprie, de tip uman;
3. empatia dispozitiei, care consta din reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci, vesele sau triste;
4. empatia de transpunere, definita ca o multiplicare a eu-lui, o transpunere în starea probabila a celuilalt.

• Psihologul american Gordon Willard Allport (1897 - 1967), în lucrarea Personality: A Psychological Interpretation (Personalitatea: o interpretare psihologica) din 1937, definea empatia drept imaginatia substituitiva, prin care o persoana îsi asuma perceptiile, judecatile si afectele artei persoane într-o situatie determinata dintr-un sir de situatii.
• Psihologul american Joy Paul Guilford (1897 - 1987), în lucrarea sa Personality (Personalitatea) din 1959 considera ca empatia este o abilitate de a prevedea comportamentul altor persoane pe baza cunoasterii dispozitiilor psihologice (perceptii, gânduri, sentimente, atitudini).
• Psihoterapeutul Carl Rogers (1902-1987) este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicala, preluându-l din estetica. Pentru Rogers, a fi empatic înseamna „a percepe cadrul de referinta al altuia cu acuratete, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin ca si cum ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde din vedere conditia de ca si cum.“
• Într-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea (1896 - 1964) definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a întelege trairile altora.
• Vasile Pavelcu (1900-1991) a completat definitia, adaugând ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situatii date.

Psihologul Martin L. Hoffman (1982) a descris patru stadii ale dezvoltarii empatiei:

1. Empatia globala, care presupune imitarea emotiilor celuilalt, se poate observa la vârsta de un an;
2. Empatia egocentrica, care apare la copiii cu vârsta cuprinsa între 12 si 18 luni, se caracterizeaza prin diferen?ierea emotiilor celuilalt, dar oferirea unor solu?ii egocentrice;
3. Empatia pentru emotiile celuilalt vine cu cresterea în vârsta, astfel încât copiii discrimineaza mai subtil între emotii si actioneaza mai putin egocentric la raspunsul lor;
4. Empatia pentru condi?iile vie?ii celuilalt, care apare în copilaria târzie sau începutul adolescen?ei, când acestia raspund la condi?ia generalizata a celuilalt, si nu doar la situatia imediata în care sentimentele sunt exprimate.

Empatia se deosebeste de simpatie, aceasta fiind o stare emotionala constienta, constând în „a simti cu", pe când empatia înseamna „a simti în", a tinde spre, a trai viata afectiva a altuia.

Exista o distinctie clara între cele doua concepte, care suna similar:

• Empatie: abilitatea de a întelege, percepe si simti emotiile unei alte persoane.
• Simpatie: tendinta de a-i ajuta pe ceilalti pentru a preveni sau diminua suferinta lor.

Cercetatori britanici de la Universitatea Cambridge si colegi ai lor olandezi de la Universitatea Utrecht au constatat ca chiar si o doza mica de hormoni masculini diminueaza capacitatea femeilor de a ghici starea de spirit a unei persoane, diminuându-le capacitatea de empatie.

Profesorul Marc Bekoff, un ecologist de la University of Colorado, Boulder, împreuna cu filosoful Jessica Pierce, bazându-se pe evenimente ca acela al unor delfini care au ajutat oameni sa scape de rechini sau al unor elefanti care au ajutat antilopele sa fuga din tarcuri, au concluzionat ca unele animale pot da dovada de empatie nu numai fata de alte animale din aceeasi specie, ci si în cazul altor specii aflate în suferinta.

Întelesul empatiei este cel de co-traire, intersimtire, întelegere prin experiente comun împartasite. În cadrul teoriilor feministe se insista în multe cazuri asupra aspectelor afective ale empatiei („Stiu ce simti”), cu referire la alta persoana sau alte persoane care au trecut prin aceleasi tipuri de experiente. Rolul empatiei a fost pus în evidenta mai ales în contextul grupurilor de „trezire a constiintei”.Femeile au experiente de gen care le confera o „privatitate colectiva”, cum ar fi cele ale graviditatii si nasterii (Alcoff si Dalmya, 1995).

Empatia este revalorizata în contextul criticilor exceselor rationalismului si ale mitului intelectualist al cunoasterii. Eticile „feminine” (ale grijii, relatiilor, valorifica potentialul empatiei în fundamentarea moralei. În alte contexte, empatia este extinsa dincolo de comunitatea umana, anume spre comunitatea biotica, drept baza pentru eco-etici. Oamenii au experiente comune cu alte vietati: setea, foamea, împerecherea s.a . Pe baza lor pot „întelege” alte fiinte ca subiecti ai moralei. Empatia este o forma de cunoastere care ajuta la depasirea dihotomiilor ratiune-emotie, cunoastere propozitionala-cunoastere experientiala, implicare rationala-implicare afectiva. Ea nu solicita „înclinatia”, emotia, ci mai degraba întelegerea experientei traite într-un alt chip decât cea pur teoretica. Aceasta problema are relevanta în feminism, mai ales în ce priveste accesul la întelegerea experientelor pur femeiesti.

Capacitatea unui om politic de a stabili empatie între el si electorat este un prim pas spre succes. Aceasta empatie, reala sau disimulata, îi creeaza un statut favorabil în mintea fiecarui elector vizat. Într-un stat cu o cultura democratica, empatia poate echilibra lipsa unor alte trasaturi, precum competenta.

end copy/paste Inapoi la insemnarea sursa   856 Empatie