845_cp_Experimentul Milgram

Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-descopera.ro

begin copy/paste

Cunoscut drept cel mai important studiu în întreaga istorie a psihologiei asupra mecanismelor din spatele supunerii oamenilor în fata autoritatii si autoritatilor, Experimentul Milgram a evidentiat conflictele complexe dintre supunerea fata d eo autoritate imperativa, abuziva si absurda si constiinta personala a omului. Desfasurat în anii 1961-1963 în cadrul prestigioasei Universitati Yale, scopul final al controversatului experiment a fost acela de a afla toate motivatiile din mintile celor care au executat ororile din cadrul lagarelor de exterminare în masa din Germania Nazista. Mare parte din rezultate si concluziile aferente ale specialistilor au fost de-a dreptul neasteptate.

Au fost nazistii rai si sadici, sau oricare dintre noi are în el samânta raului?

Multi dintre criminalii de razboi au justificat ulterior ca sunt de fapt niste persoane cât se poate de normale, care nu ar face rau neprovocati nici unei muste, si ca tot ce au facut a fost sa urmeze niste ordine, în consecinta ei nefiind altceva decât niste simple unelte care nu pot fi facuti responsabili de faptele lor.

Dupa sfârsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, foarte multi psihologi si sociologi au studiat si cercetat pe toate partile crimele împotriva umanitatii care au avut loc în lagarele de concentratie si exterminare naziste.

Cercetatorii au dorit sa afle în prima instanta daca nazistii germani au fost niste oameni care au fost înraiti pâna la nebunie de ideologia agresiva în care credeau, sau mai grav, nu cumva orice grup de oameni din orice rasa sau cultura se poate comporta la fel de abominabil daca ajung în conjuncturi si situatii asemanatoare?

Cel care s-a hotarât sa puna capat tuturor acestor dileme din lumea psihosiciologiei de atunci, a fost Stanley Milgram, un psiholog din cadrul Universitatii Yale. El a imaginat si pus în practica un experiment pe baza conflictelor dintre influenta unei autoritati imperative, pe care nu o poti refuza în mod normal si barierele ridicate de constiinta fiecaruia dintre noi. Milgram a examinat cu atentie justificarile si declaratiile celor acuzati de crime împotriva umanitatii cu ocazia celebrului Proces de la Nurnberg.

Majoritatea liderilor nazisti inculpati atunci, s-au aparat invocând faptul ca au fost fortati sa îndeplineasca niste ordine, cu care niciunul dintre ei nu ar fi fost de acord, dar date conjuncturile, s-au vazut nevoiti sa le îndeplineasca. Experimentele au început în luna iulie a anului 1961, la doar un an distanta de procesul rasunator al lui Adolf Eichman în Ierusalim. Milgram si-a selectat subiectii pentur experimente dupa ce în prealabil a tiparit un anunt în care cerea ca mai multi barbati sa se ofere ca voluntari pentru un studiu care are ca subiect optimizarea tehnicilor de învatare si studiere în Universitatea Yale.

Impulsuri electrice si conditionari psiho-sociale

Conform procedurii, fiecare participant facea pereche cu alt voluntar si cei doi trageau la sorti care sa fie „profesorul” si care „învatacelul”, acestia din urma fiind studenti ai lui Milgram care nu-si declinau identitatea colegilor lor de experiment. Cheia succesului experimentului a fost un generator de impulsuri electrice creat de catre Stanley Milgram. Subiectul era apoi dus într-o camera unde i se atasau electrozi de brate.

Generatorul de impulsuri electrice era calibrat între 15-450 de volti, în care gradatia de 15 volti declansa un soc mic, intensitatea cerscând pâna la 375 volti, capabila de socuri foarte dureroase. În cele din urma, organizatorii au exclus posibilitatea ca subiectul sa primeasca 450 de volti, care l-ar fi ucis chiar daca declansatorul era adus accidental la aceasta intensitate. Evident, pentru siguranta subiectilor, declansatoarele nu au fost niciodata conectate la curent electric, dar subiectilor „profesori” nu li s-a spus niciodata asta .

Milgram era deci gata sa afle cât de departe pot merge oamenii care se supun unui ordin, daca acesta are ce obiect vatamarea sau torturarea altor oameni (de cele mai multe ori necunoscuti), la fel de mult vroia sa afle cât de usor sau greu pot fi influentati oamenii obisnuiti sa comita atrocitati, cum se întâmplase de nenumarate ori în cel de-al doilea Razboi Mondial. Participantii voluntari erau un esalon de 40 de barbati cu vârste cuprinse între 30-50 de ani ale caror ocupatii variau de la simpli muncitori la directori de firme si companii importante.

La începutul experimetului, toti au fost introdusi unui personaj de la care trebuiau sa primeasca ordine. Experimentatorul avea dreptul de a le cere orice executantilor care trebuiau sa faca apel la propria consiinta înainte de a îndeplini oridinele, cel mai adesea absurde. Acest personaj cheie era îmbarcat într-un costum impunator de culoare gri si nu era Milgram, ci un actor profesionist în vîrsta de 47 de ani care putea da mai multa veridicitate si greutate rolului.

Cei în rol de „învatacel” trebuiau sa raspunda unor întrebari diverse, iar refuzul de a raspunde sau raspunsurile gresite se pedepseau de catre „profesori” prin delansarea unui soc electric în corpurile subiectilor „învatacei”. Daca din mila sau compasiune, acestia refuzau sa-i pedepseasca pe ceilalsi colegi de experiment, atunci intra în scena „experimentatorul suprem” cel care avea rol de autoritate absoluta si venea sa transmita un set de cinci ordine diferite.

Cei în rol de „profesor” primeau astfel câte un set de instructiuni tiparite cu urmatoarele îndemnuri. Acestea erau: - Te rog continua, -Insist sa continui, -Experimentul îti cere sa continui, -Este absolut esential sa nu renunsi si sa continui, -Nu ai alta solutie decât sa continui. Vazuti în fata situatie implacabile, oamenii au ales.

Rezultate care nu ne fac cinste si întrebari fara raspuns

Rezultatele au fost înfricosatoare pentru destinul speciei umane. Putem spunne chiar ca acesta a fost un mare examen picat de omenire, chiar daca s-a desfasurat într-o sala pierduta a unei singure universitati. Nu mai putin de 65% dintre participantii în rol de „profesori” au continuat sa-si chinuie subiectii cu impulsuri electrice care tindeau sa se apropie de valoarea de 450 de volti, în ciuda urletelor evidente de durere ale acestor oameni.

Si mai grav de atât, absolut toti „profesorii” si-au supus colegii de experiment la socuri electrice de 300 de volti. În decursul experimentului, multi subiecti au avut accese de panica si angoase, iar trei dintre acestia au intrat în crize manifestate prin spasme si miscari incontrolabile. În fata unei asemenea realitati implacabile, Milgram nu a vrut sa accepte datele si evidentele si a mai efectuat un numar de alte 18 experimente similare, dar care au avut aceleasi rezultate. Înainte de desfasurarea experimentelor, majoritatea expertilor credeau ca doar 1-3% dintre subiecti vor administra socuri electri

ce colegilor în urma îndemnurilor de pe hârtie. Expertii credeau initial ca doar o persoana cu o psihopatologie avansata, cu nebunie periculoasa si iresponsabila putea face asemenea acte de sadism, în niciun caz niste oameni normali, fara antecedente penale, dar carora li s-a dat putere pe mâna si erau continuu presati de o autoritate intransingenta în privinta îndeplinirii ordinelor. Cei 65% nu s-au oprit din a administra puternice dureri fizice colegiolor lor, nici când într-unul dintre cazuri, unul dintre „învatacei” si-a rugat „tortionarul” sa înceteze deoarece are probleme cardiace, iar socurile electrice repetate l-au putea ucide oricând.

Se pare ca oamenii prezinta un comportament înascut în urma caruia accepta fara crâcire cele mai absurde si crude ordine daca acestea vin din partea unei autoritati careia nu i se pot opune. Oamenii tind sa îndeplineasca ordine de la persoane carora le recunosc autoritatea ca un drept moral sau legal. Reactia de supunere la o autoritate legitima este învatata de-a lungul generatiilor, înca din copilarie când ascultam de parinti, bunici, membri mai mari din familie, profesori si apoi sefii de la locul de munca.

Într-o alta sesiune de comunicari din anul 1974, Stanley Milgram a explicat comportamentul subiectilor sai sugerând ca oamenii au doua stadii distincte de comportament atunci când se afla în public sau în societate. Astfel atunci când sunt în stadiul autonom, oamenii îsi aleg liber actiunile si îsi asuma constient toata responsabilitatea pentru ele. Însa aflati în asa numitul stadiu agentic oamenii le permit altora sa le dirijeze si sa le comande actiunile si libertatea, alegând însa sa paseze responsabilitatea faptelor catre persoanele care le-au dat ordine. Cu alte cuvinte, oamenii se poarta ca niste servitori ai dorintei altora.

Milgram a mai sugerat colegilor sai psihosociologi ca pentru a intra în stadiul agentic, oamenii trebuie sa recunoasca doua condjucturi. Anume aceea în care persoana care da ordine este perceputa ca fiind calificata si îndreptatita sa actioneze asupra comportamentului lor. Urmatoarea conjunctura este aceea în care persoana care primeste ordinele este convinsa ca autoritatea va accepta toate responsabilitatile faptelor facute în comun. Aceste realitati sunt sustinute de rezultatele experimentelor lui Milgram.

Spre exemplu, când participantilor li s-a spus ca vor fi responsabili pentru actiunile lor, niciun „profesor” nu a îndraznit sa-si chinuie colegul. În contrast, când li s-a spus ca „experimentatorul” este responsabil pentru tot ce se va întâmpla, oamenii au abuzat butonul declansatorului electric în ciuda faptului ca stiau ca astfel provoaca dureri celoralti semeni. Au existat si numeroase critici ale experimentelor, unele dintre acestea acuzând ca experimentele au avut loc în conditii de laborator, ceea ce ridica întrebari asupra unei astfel de situatii identice si în realitate. Adevarul este ca restul oamenilor se supun fara sa crâcneasca, în viata de zi cu zi, la constrângeri mult mai minore decât amenintarea unui soc electric.

Situatiile recreate de Milgram se potrivesc mai mult unui context militar decât unuia civil, adica exact ce a vrut acesta sa afle în privinta crimelor de razboi.Cercetatori ca Martin T. Orne si Charles H. Holland au acuzat studiile lui Milgram de lipsa unui realism experimentar, atâta timp cât subiectii stiau ca nu vor primi în realitate niciun soc electric. Cu toate acestea descoperirile lui Milgram au fost confirmate în multe alte culturi, iar unele rezultate au obtinut procente mai mari de obedienta în fata autoritati, decât cele din experimentele lui Milgram.

În plus, cercetatorii Peter Smith si Michael H. Bond au descoperit în anul 1998 ca cu exceptia Iordaniei, majoritatea acestor studii au fost efectuate în tari occidentale industrializate, ceea ce nu înseamna ca a fost identificat un tipar comportamental social valabil peste tot pe planeta.

Regia lui Milgram a fost exceptionala, caci subiectii „profesori” credeau si erau convinsi ca administreaza la modul real socuri electrice unor voluntari asemenea lor, fasa sa stie ca „învataceii” erau de fapt studentii profesorului. Tot Milgram si-a intervievat subiectii dupa încheierea experimentelor pentru a afla procentul regretelor acestora. Aparent 83,7% dintre subiecti au declarat ca „se bucura foarte mult ca au facut parte din experiment”, iar doar 1,3% au spus ca (as fi vrut sa nu iau parte la asa ceva daca stiam despre ce este vorba”.

În apararea sa, Stanley Milgram a mai declarat ca efectele secundare ale experimentului asupra psihicului subiectilro vor fi de scurta durata. De fapt, dupa ce totul s-a sfîrsit iar cei care au avut vremelnic puterea de a electrocuta au vazut ca partenerii lor sunt bine, sanatosi, nivelul lor de stres a scazut la valori normale, caci se temeau de eventuale represalii.

Dupa cum s-a dovedit ulterior, Experimentul Milgram a lasat în urma sa mai multe întrebari noi fara raspuns, în loc sa descifreze toate mecanismele care vizeaza complexa relatie dintre oamenii obisnuiti si autoritatatile dictatoriale.

end copy/paste

Inapoi la insemnarea sursa Draganesti Olt 2014