copy/paste Nepasare

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-andreanum.wordpress.com 

Romania, 2013. Potrivit unei analize Infografic, o data la 3 zile se sfinteste o noua Biserica. Puterea Domnului e mare pe aceste melaguri. Suntem un popor credincios, practicam in teorie ajutarea aproapelui, ne rugam pentru iertarea pacatelor si recolte manoase, pomenim mortii si sfintim motoarele pe sub capota. Avem de 4 ori mai multe biserici decit scoli. Doar in Cluj sunt peste 800 de asezaminte de cult. Bacaul are cifra Bestiei, 666. Vaslui – 516. Tara lui Mazare sta mai prost, doar 149. Asociatia Secular-Umanista din Rominia si ubicuul Remus Cernea au tras, recent, un semnal de alarma intr-un reportaj BBC. BOR a raspuns ca mai bine ca la noi, unde n-au oamenii loc in biserici decit la ei, unde se vind Biserici "goale" sa isi faca Occidentul mall-uri si supermarket-uri.

Pe mine numarul turlelor ma preocupa doar indirect. il iau ca un indice al comunitatii, dintotdeauna s-au adunat enoriasii imprejurul Cuvintului predicat. Cuvintul predicat zice de bine. Zice sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Zice sa nu furi. Sa nu minti. Sa nu tinjesti la nevasta aproapelui sau la capra sau la magarul lui. Sa respecti, daca se poate nu doar pe Domnul Dumnezeul tau. Ai zice ca din minaretele noastre muezzin-ul suna periodic si oitele vin sa primeasca invatatura. Dar adevarul e altul. Adevarul e ca suntem un popor nesimtit. Prin nesimtire nu ma refer la topirlania de-a arunca tampoane pe fereastra, sau PET-uri pe pajisti, sau scuipati pe parbriz. Prin nesimtire ma refer la nepasarea profunda, beata, boanta, interminabila a majoritatii care s-a lipsit de zeci de ani, deja, de orice responsabilitate sociala. Te inseli, mi se va spune, uite partidele politice, uite societatea civila, uite ONG-urile, uite activistii, uite micii intreprinzatori, uite industriasii, uite eroii, uite martirii, uite figurile de ceara ale inaintasilor, uite gloria, uite patria, uite rominismul de la vladica pina la opinca. Le vad, am sa raspund. Le vad si ma cutremur. Popor de cersetori si de miini intinse, de interese private si de fiecare cu aia a ma-sii, neam de circotasi si de oportunisti, tendinta la gloata si pasiune la coada, o foame nestavilita de-a-ti cheltui saracia pe cosuri pline prin magazine unde iti cheltui banutul facut la alb, mai mult la negru, si venalul dispret pentru:

- invatatori, profesori, educatori. Se ofera in alternativa educatia maselor care traiesc in Rominia si asta le ocupa tot timpul

- politie, procuratura, justitie in general. Se ofera in alternativa dreptatea cu barda sau cu camera de televiziune

- sanatate, medicina, personal medical. Se ofera in alternativa vracii, vrajitoarele, leacurile babesti si pastila de Plafar

- spiritualitate. Se ofera in alternativa profesarea unei religii de Stat, descurajanta si anacrona, goala de traditii si plina de var, pardon har.

Cineva va veni sa spuna ca Statul nu educa. Cineva va veni sa observe ca Guvernul nu da destui bani pentru "reforme" in domeniile sus-numite. Cineva va veni sa reclame furturi si hotii. Cineva va veni sa denunte inertia autoritatilor. A autoritatilor. E ca si cum ai admite ca, in fata autoritatii, individul nu are nici o putere.

Asta in timp ce traim intr-o democratie. O cratie a poporului, adica acolo unde poporul cica isi numeste delegati care sa decida, printr-un vot al majoritatii, asupra binelui si raului pentru popor. Suava deziluzie. Suav delir.

Uite ce suntem de fapt. inapoiati, analfabeti, disfunctionali social si muribunzi pe scala valorilor, drogati cu mass-media si vesnicul pomelnic al mortilor stupide pe drumuri, prin cimpuri si prin sate unde un copil de 5 ani e omorit in bataie. Anesteziati, ignoranti, trecatori pamintii prin praf de basculanta in timp ce un alt copil obez moare de obezitate. Suspiciosi, vulnerabili, usor de dus cu zaharelul, mai degraba creduli decit credinciosi de fapt, fatalisti, obedienti, lasi, meschini, o adunatura in zile bune si o imprasteala in rest, verzi cind se cinta imnul si grabnici sa scuipam saminta in timp ce se da lumina (sau oua, carne, bilete gratis la Vanghelioane). Diseminam grosolan panseuri vecinice despre un trecut mai degraba falsificat al gloriei Rominiei si ne umflam vena gitului admitind ca am avut, si avem, tortionari pentru ca o saptamina mai tirziu sa uitam, ca doar din uitare ne-am nascut, in uitare ne ducem, unde toti uitucii se duc aleluia aleluia aleluia. Prasim pui vii si ii hranim cu lapte la cutie, masa de manevra pentru ziua cind, triumfal, vor umfla rindurile la coada unui alt fast-food sau pe vreo plaja in timp ce baietii taie shaorma cu lama. Homofobi, antisemiti, suntem propria noastra anti-materie. Agitati, nespalati, primul lucru la care facem economie e igiena, apa noastra la butelie e cu bacterii farmaco-rezistente in timp ce pasta de dinti moare prin dulapioarele de baie de o eterna plictiseala iar guvernul a ridicat gratuitatea la plombe. Absurzi, isterici, plini de suprafete si fara volum, verzeala zidurilor pe o istorie careia ii darimam periodic zidurile pentru un nou cubicul in care sa plasam doua costume si trei cuiere, lacrimosi la mesajele periodice nationaliste, posesorii Marii Cruci si a Marelui inchin si-apoi da-i cu sula in gura, cu sula in coaste, cu capra moarta si capra vecinului, cu micii si marii corupti, cu tot inainte era mai bine dar tot, inainte, s-a furat.

Surpriza subsemnatului, la finele unei confruntari cu realitati conjuncte, e ca din mijlocul unui astfel de gunoi, a turbariei care e tara mea, rasare prielnic, periodic, uluitor speranta. Exceptiile de la regula. Insulele de oxigen. O revolta unanima la majoritate, o presiune a imbecilitatii forteaza structura cristalina de carbon. Cred ca avem printre cele mai frumoase povesti. Cred ca romina e printre cele mai frumoase limbi. Cred ca uterul diform al patriei mele a nascut copii frumosi pe care i-a renegat ca mai apoi sa le plinga plecarea si, ca parinti de bastarzi, ne-am asumat progresul abia dupa ce ne-a parasit. Profeti avem in supra-medie la mila de locuitori dar nici unul in tara lui. Iar forfota patriotarda, ce ironie, vine mereu de la cei plecati. Cei care isi regasesc vocea si luciditate abia dupa ce exhala, la o perioada, toxina rominului trait printre romini si de la o distanta confortabila ofera solutii, trimit bani, ignora permanenta acestui morb dintre noi, care umbla prin si printre noi. Suntem o cultura asasina sperantei cu acelasi tumult de-a o vedea renascind, dar nimeni nu va spune Speranta a inviat, Adevarat a inviat. E doar un Ou rosu spart in capul altui Ou, si-apoi mincam banutul.

Asta e tara in care traiesc. Tara mea, a parintilor mei, a bunicilor mei si bunicilor bunicilor mei. Nu e mai buna decit tara ta, sau tara lor. Si uneori nu e nici mai rea. Nu e mai uitata de Domnul decit cele dimprejur pentru ca Dumnezeu nu e romin decit pentru romini in timp ce rominii ii evoca acneea prin pustule cu crucea in virf, bube ca ale lui Iov in timp ce vin ciinii si le ling si Dracul sta si se minuneaza si Domnul ne da, si Domnul ne ia, si noi raminem tot cu Domnul. Saraci cu Duhul, saraci in Duh, asteptam sa ne pice mostenirea vietii care va sa vie. si, ca americanii, se tot da ne-venita. Si ne pasa pina inceteaza sa ne mai pese. Si-apoi iesim din nou pe strazi. umblam. Spurcam. Uitam si-apoi iertam din lipsa de aducere aminte.