|
|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-cotidianul
begin copy/paste
Motto: „Raul devine înca mai primejdios daca observa ca este descoperit si urât” (Confucius)
Comunismul a fost invazia de jos în sus a invidiosilor si a railor pusi sa pedepseasca pe cei – spre nefericirea lor –înzestrati de natura cu vinovatia inteligentei si vinovatia culturii. Comunismul a confiscat deopotriva libertatea si proprietatea si aceasta pentru ca înrobirea sa fie mai sigura si sa nu aiba cale de întoarcere. Comunistii si securistii epocii dinainte de decembrie 1989 exceleaza cu însusiri de oportunism si superficialitate, care îi recomanda pentru usoara manipulare si rentabila utilizare, din exterior, împotriva propriei tari. Faptul ca, astazi, prostii prosperasi desteptii dispera, acesta este un semn fara echivoc despre faptul ca România nu s-a eliberat de comunism. Sa-i rezistam? Or, se pare ca tocmai „rezistenta împotriva unui lucru îl face sa persiste”, spunea C. Gustav Jung.
Ce vom face ca raul sa nu mai „persiste” si astfel sa disparaîntr-un târziu? Totul se afla pastrat în alegerea fiecaruia dintre noi. Scopul tau este acela care spui tu ca este. Misiunea ta este aceea pe care ti-o dai singur. Viata ta va fi ceea ce tu vei face din ea. Daca esti constient de aceasta forta pe care o detii, atunci ea trebuie folosita cel putin în proiectul tau de viata. Cu siguranta un astfel de proiect de viata pe care ti-l doresti are corespondent în alte sute de mii de proiecte similare, ale altor români, pe care nu-i cunosti. Dusmanii se tem de o posibila sincronizare constienta a puterii de alegere, pe care o avem fiecare dintre noi. Aici se afla raspunsul si punctul de plecare.
Tehnica cuceririi este întotdeauna aceeasi. În prima etapa, se obtin complici cu ajutorul fascinatiei ideologice. În a doua etapa, complicii sunt platiti sa treaca la autodistrugere. În a treia etapa a haosului si degradarii, agresorii se prezinta drept salvatori. De peste 24 de ani, tineretul emigreaza în masa, natalitatea a coborât sub mortalitate, cheltuielile statului întrec încasarile de impozite, se privatizeaza serviciile publice, ceea ce este o dezarmare a statului, deci complot antistatal si legal si nu mai exista nici sperantasi nici certitudine pentru a se construi aici în România. Si astfel dragostea de România este înlocuita cu dispretul de România. Urmeaza indiferenta cu care se asista la dizolvarea autoritatii statului urmata de pulverizarea teritoriului national, proces aflat în desfasurare.
Cei care doresc asta se tem de o singura împotrivire colectiva pe care nu o pot controla: aceea care se afla ascunsa în fiecare român: si anume, cât mai multi dintre noi sa-si stabileasca un scop si o misiune pentru viata lui, pe care sa o modeleze în virtutea deciziilor facute. Sincronicitatea în decizie a sute de mii de români care privesc cu fermitate spre viata lor, care trebuie schimbata, reprezinta un pericol de moarte pentru dusmanul din interior. Deoarece operatiunea de reconstruire trebuie începuta cu o unealta noua, surpriza demobilizanta pentru adversari si optimizanta pentru partizani. Deci creatie de nou superior cu functie de surpriza invincibila.
Segmentele de populatie cultivata, care ar fi trebuit sa continue culturalizarea si spiritualizarea în mediul lor social sau habitual, au fost eliminate si marginalziate dupa 1947. În locul lor au ramas scursorile sociale venite din toate provinciile si „pornite pe un trai de hotii, furt si jaf”. Iar o asemenea stare, prelungita cu deceniile, „a lasat urme dezastruoase; niciodata de atunci înainte, nici chiar în momente de satisfactie si bucurie, nu am putut sa ma socotesc un om liber”, ne spune Radu Tudoran. Si are dreptate. România de astazi continua sa fie un penitenciar cultural. „Culturicidul” profetit si descris de I.D. Sîrbu se manifesta într-o deplina vigoare. Libertatea nu înseamna nimic daca este înscrisa doar în articolele Constitutiei, ale Codului Civil sau Codului Penal, caci pentru vulg, pentru milioanele de adormiti culturali, libertatea este o abstractiune fara consistenta imediata.
Aceia care stabilesc coordonatele reale ale libertatii nu au nici o putere de a le impune social, tocmai pentru a da legitimitate implementarii articolelor din constitutie sau alte acte legislative. Patura sociala cultivata în România continua sa fie foarte subtire si periculos de fragila, cu stigmatul izolarii în fata. Libertatea se manifesta doar cultural si spiritual, prin osmoza cu Occidentul, cu segmentele culturale similare de acolo. Restul este un neant din care, uneori, mai sclipeste prin departari nebanuite câte o lumina izolata, semn ca pe undeva, prin Botosani sau Baia Mare, s-a mai nascut vreun nefericit, care cauta scapare. Recunoaste ca mediul îi este ostil si lupta pentru o evadare, neputincios si în zadar.
Poporul care n-are capetenii cu destin de eroi si statul care n-are partide cu program de optimizare întâi se opresc din mersul istoriei si apoi dispar din evidenta istoriei. Ca urmare a acestui proces de erodare institutionala a statului român si promovarea deliberata a saraciei galopante prin promovarea nonvalorilor si coruptibililor în functii decizionale, proces aplicat împotriva natiunii române, putem considera ca ne aflam în mijlocul razboiului dintre Stat (cei care detin puterea prin forta si manipulare) si Natiune (cei care doresc programul de optimizare socialasi reprofesionalizare prin eliminarea mafiei politice si a clientelei sale).
Calin Georgescu descrie în volumul sau „Pentru un ideal comun” procesul de disolutie institutionala din România: „Impostura, proasta gestiune si aroganta indiferentei conducatorilor de dupa 1990 au reusit sa transforme o tara care se întretinea singuraîntr-una îndatorata si captiva, în care Biserica Ortodoxa construiese ziduri dar pierde suflete, în care familiile se destrama cautându-si de munca aiurea si lasându-si copiii pe drumuri.(...) Retrospectiv, conducatorii României par sa fi întâmpinat criza economica mondiala cu o mare usurare: era paravanul perfect în spatele caruia îsi puteau ascunde incapacitatea, lasitatea si frauda” (Calin Georgescu, Compania, 2012).
Senatorul Valer Marian, fost procuror, dezvaluie într-un volum ancheta, articulat pe declaratii politice si de presa, pe interpelari si scrisori deschise din ultimii ani, care sunt pionii acestui razboi dintre Stat si Natiune, dintre mafia politica solidaraîn furt si servitute si milioane de români, care, nu reusesc sa mai ridice privirea catre vreun orizont, drapat si acela, cu insecuritate si incertitudine.
Prezentam mai departe câteva repere din cazuistica micilor dictatori cabotini aflati în slujba mafiei politice erijata în STAT si aflata în conflict cu NATIUNEA, platitoare de taxe si impozite. Este vorba despre volumul „România penala vazuta de un senator fost procuror”, publicat în acest an de Editura Compania.
Un astfel de mic dictator functionar a fost Traian Igas, cel care este responsabil de reprimarea manifestatiilor de strada din iarna anilor 2011-2012. Traian Igas este „de meserie tâmplar si s-a remarcat ca disc-jockey în localitatea natala Pecica. Scoala generala a absolvit-o în comuna Cristian din judetul Sibiu, unde se spune ca a ramas repetent un an. A absolvit liceul în forma de învatamânt la distantasi cu mare dificultate în jurul vârstei de 30 de ani, respectiv si-a început studiile la liceul din Pecica si a trebuit sa se transfere la un liceu din Nadlac pentru a le finaliza. A absolvit Facultatea de Drept în jurul vârstei de 40 de ani, tot la forma de învatamânt la distanta (fara frecventa), obtinând note mediocre si având o medie generalaîn jur de 8. (...) Nu are nici o experientaîn domeniul juridic si nici în administratia publicaîn functii executive. Singura sa legatura cu Ministerul de Interne este faptul ca tatal sau a fost sef de post sub regimul comunist în comunele Jina din judetul Sibiu si Pecica din judetul Arad. Este evident ca Traian Igas este o simpla sluga, o simpla marioneta a nasului Gheorghe Falcasi a supernasului Traian Basescu!” (Valer Marian, Compania, 2013).
Superficialul si arogantul Daniel Funeriu „este un ministru unicat al Educatiei Nationale, în sensul ca nu a activat, respectiv nu a profesat în învatamântul românesc”. Anamneza biografica a acestui client politic este urmatoarea: „Originar din Arad, de unde a plecat în strainatate împreuna cu parintii sai înainte de 1989, la vârsta de 17 ani, a revenit dupa 20 de ani, laudându-se cu un CV cu diplome obtinute de la ONG-uri, pe care le considera institutii de învatamânt superior, si cu titlul de expert stiintific în nanotehnologii. Daniel Funeriu a absolvit doar 11 clase si nu si-a echivalat studiile liceale si superioare în România. A fost un ministru «depasit de propriile ambitii», dupa cum l-a caracterizat colegul sau de partid Cristian Preda (...) Un ministru care confunda cetatenia cu nationalitatea (a se vedea CV-ul, în care a consemnat «Nationalite: Româna, Franceza») si care nu si-a învatat propriul si unicul copil sa vorbeasca limba româna. Ramâne un ministru care a promovat incompetenta, impertinenta si isteria în Ministerul Educatiei; un ministru care a vrut saîngroape învatamântul românesc printr-un proiect de lege care politizeaza sistemul de educatie nationala, încalca autonomia universitara, cedeaza UDMR tot ce i-au refuzat celelalte partide românesti în ultimii 20 de ani si discrimineaza elevii proveniti din rândul populatiei majoritare” (Valer Marian).
Ipocrizia mafiei politice fata de poporul platitor de impozite si taxe, umil supus abuzurilor, s-a manifestat prin cuvintele unui anume Silviu Bian, numit în anul 2009 presedinte al Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca. În loc sa dezvolte un program optimizat pentru somneri, pentru crearea de locuri de munca, pentru un program de reprofesionalizare la scara nationala, cabotinul Bian a afirmat despre cetatenii României: „«Noi nu trebuie sa privim poporul român ca pe un popor de academicieni. Noi trebuie sa facem o analiza a poporului asa cum e. Avem curve, betivi, puturosi. Puturosi câti vreti»” (Valer Marian).
Sorin Blejnar este un alt caz de coruptie si lipsa de profesionalism, slujitor de culise al puterii, care prefera întodeauna slugoiul prost si obedient în defavoarea profesionistului incoruptibil. „Sorin Blejnar desi a fost presedinte ANAF el nu este licentiat în finante publice, fiscalitate, contabilitate sau vami, ci în management în constructii, transporturi si telecomunicatii la Universitatea de Vest din Timisoara, pe care a absolvit-o cu o medie mediocra, având majoritatea notelor de 6 si 7. În CV-ul sau european, presedintele ANAF a mentionat ca este licentiat si în «Stiinte Juridice si Drept» (care o fi diferenta dintre stiinte juridice si drept?), absolvind o universitate obscura si dubioasa din Bucuresti, cu o denumire de ev mediu: Universitatea de Stiinte si Arte «Gheorghe Cristea». (...) Presedintele ANAF a negat toate acuzatiile cu vehemantasi cu impertinenta, sustinând ca subalternii, liderii de sindicat, ziaristii si politicienii care-l acuza de implicare în cazuri de coruptie si de contrabanda ar bate câmpii. (...) Minciuna are însa picioare scurte pentru ca (...) s-a dovedit, atât printr-o adresa catre Ministerul Finantelor, cât si printr-un comunicat de presa al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, ca presedintele ANAF a fost citat si audiat ca faptuitorîn dosarul nr 949/P/2009 si ca este cercetat, în faza actelor premergatoare, pentru implicare într-o ampla retea de contrabanda cu motorina” (Valer Marian).
Laura Codruta Kövesi, al carei tata a fost zeci de ani procuror-sef ceausist, a fost „propulsata spre înalta functie de procuror general al României de catre secretarul general al PDL, Vasile Blaga, care era prieten cu tatal sau si care a obtinut si sprijinul presedintelui PDL, Emil Boc, care a fost coleg de an si de grupa cu Kövesi la Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca. Promovarea lui Kövesi i-a surprins pe colegii sai de facultate si de serviciu, întrucât fusese o studenta mediocra, iar ca procuror nu se remarcase în mod deosebit pe plan profesional, la bilantul de profil pe anul anterior promovarii sale (2005) ocupând doar locul 10 din 16. A surprins si mai mult renominalizarea sa, în septembrie 2009, ca procuror general de catre presedintele Basescu, în conditiile în care Consiliul Superior al Magistraturii a respins categoric renumirea sa, cu cinci voturi contra si un vot pentru” (Valer Marian).
Ex-procurorul-sef al DNA, Daniel Morar, a fost promovat în aceasta functie de presedintele Traiand Basescu în anul 2005. Daniel Morar „a intrat în atensia opiniei publice, pâna la învestirea în fruntea DNA, din cauza unor arestari abuzive si trimteri în judecata imputabile, realizate la comanda politica, în perioada 1997-2000, sub guvernarea CDR-PD-UDMR.
Sub conducerea lui Daniel Morar, DNA i-a protejat si favorizat pe oamenii puterii portocalii, în mod deosebit pe apropiatii lui Traian Basescu, ca fostul ministru al Dezvoltarii Regionale si Turismului, Elena Udrea, si fostul consilier prezidential Theodor Stolojan (cazul Alro); fostul minisru al Economiei, Adriean Videanu (în cazul afacerilor «baietilor destepti» cu Hidroelectrica, Electrica si Transelectrica); fostul presedinte ANAF, Sorin Blejnar (în cazul Said Baaklini si în cauzele privind implicarea sa în contrabanda cu carburanti si tigari); fostul procuror general al României, Laura Codruta Kövesi, fostul presedinte al ANI, Horia Georgescu(în cazul faptelor de serviciu si de coruptie semnalate prin declaratii politice). (....) În semn de recunostintasi drept recompensa pentru absolvirea sa de raspundere penala în dosarul «Flota» si pentru executarea întocmai si la timp a comenzilor sale de persecutie judiciaa a adversarilor politici, presedintele Traian Basescu l-a numit recent pe Daniel Morar judecator la Curtea Constitutionala, unde urmeaza sa-si preia mandatul începând din data de 8 iunie 2013” (Valer Marian).
„Te fac ca la Nufaru”
Dupa cum scria la 1900 Stefan Zeletin despre „tara magarilor”, ca niciodataîn „tara magareasca” nu va fi pedepsit magarul care va face vreo magarie ci numai acela care o va descoperi si o va arata public. A se vedea recentul caz Berbeceanu. Valer Marian descrie cum functioneaza aparatul de represiune care „decapiteaza” profesional si social ofiterii onesti; cum se produc eliminarea si marginalizarea cetatenilor români, aflati în pozitii de lupta cu mafia politica prin MAI de pilda, ei fiind primele victime ale conflictului dintre Stat (pe care vor sa-l apere) si Natiune (pe care vor sa o protejeze).
Senatorul Valer Marian afirma: „Daca ofiterul cercetat avea curaj si refuza sa-si dea demisia, controlorii tabarau imediat pe el cu amenintarea «Te fac ca la Nufaru». Daca nu-ti puteau gasi nereguli consistente în activitatea proprie, se îndreptau spre subordonati, în activitatea carora era imposibil sa nu se gaseasca ceva care s-ar putea raporta la actul managerial al cercetatului. (...) Pe lânga faptul ca te dadeau jos din functie fara drept de apel, îti mai diminuau si calificativul anual (chiar dacaîn toata cariera ta ai fost apreciat numai cu «foarte bine»), terfelindu-ti astfel, întreaga cariera pe care ai avut-o în Politie. Degeaba contestai calificativul si te zbateai sa-ti scoti în evidenta realizarile, ca marionetelor ministeriale trimise sa solutioneze contestatia «li se rupea» de împricinati. Daca refuzai sa-ti dai de misia si te hotarai sa lupti pentru drepturile tale, pe lânga controale, cercetari prealabile, judecati în consiliile de disciplina etc., aveau grija sa te terfeleasca si prin presa locala sau chiar centrala. si o faceau în asa fel încât sa apari în fata oamenilor de-a dreptul infractor sau dusman de clasa. Atunci puteai observa cum colegii, vecinii, cunoscutii încep sa te ocoleasca, sa se uite la tine, cu suspiciune si reticenta. Ba chiar sa auzi tot felul de scenarii, cu tine în prim-plan si, evident, în rol de personaj negativ. Este posibil sa fii suspectat chiar si de membrii propriei tale familii care, oricum, sufera alaturi de tine. Cu siguranta vei avea momente în care te vei întreba daca nu cumva au dreptate, daca nu cumva esti cu adevarat «inamicul public numarul 1», iar tu nu esti constient de asta! Nici o clipa sa nu gândesti astfel. Marionetele ministeriale recurg la astfel de controale deoarece nu te au cu nimic la mâna pentru a te înlatura si-ti pun în cârca tot felul de gainarii, pe care le amplificasi apoi le transformaîn abateri disciplinare” (Valer Marian).
Într-o tara condusa printr-o astfel de structura represiva, unde singura deosebire fata de anii '50 fiind tehnologizarea avansata si demografia specializata mult marita, pentru a spori represiunea si frica, nu este de mirare ca oamenii tarii mele au început sa se simta fara rost. Rostuirea vietii de mîine si a clipei urmatoare au ajuns sa fie golite de continut. Prezentul rutinant al saraciei a devenit viitor previzibil pentru generatii întregi.
Nu mai surprinde pe nimeni pasivitatea populara fata de nedreptatea fatisa a decidentilor iar pe masura acestei pasivitati este si comportamentul dubios al sferei guvernamentale fata de provocarile realitatii. Reactia premierului fata de problemele sociale si economice deopotriva privind Oltchim sau Hidroelectrica a fost mai mult decât pasiva, a fost mai degraba complice la distrugere. Liderul sindical de la Hidroelectrica avertiza nu demult ca „România va intra în bezna la propriu” îndata ce Hidroelectrica nu-si rezolva problemele de implozie financiara cauzate de capusarea „baietilor destepti ai sistemului mafiot. Lipsa de reactie guvernamentala prefigureaza anarhia. Îi ofera directie, continut si îi structureaza ideologia de viitor.
Permanenta ezitare de a avea o reactie fata de actiunile neobrazate ale maghiarilor, obraznicii care au devenit insistente si tot mai agresive, concretizeaza ce anume se pregateste prin intermediul anarhiei: distrugerea teritoriala a României. Se stie totul, dar nu se face nimic. Subminarea tarii mele devine o realitate de o luna la alta, clasa politica în integralitatea ei, cu acolitii intelectuali, dezinformeaza, jefuiesc sistematic, iar apoi, întorc spatele atacurilor maghiarimii asupra integralitatii teritoriale a tarii mele. La Miercurea Ciuc, steagurile secuiesti sunt cu miile expuse vederii, numai ministrul Apararii Nationale se chinuia sa descopere vreunul si nici macar asta nu i-a reusit! Nesimtirea unui politruc este fara final.
Subminare, eludare, ignorare deliberata, distrugere sistematica. Din aceasta cauza multi români au nostalgia lui Ceausescu. Dictatura lui mizerabila pare mai normala decât realitatea unei anarhii incipiente pe care o traim azi. Iar vântul anarhiei începe sa bata atunci când omul se simte fara rost în viata.
Si va veni ziua, ca în povestea lui Meša Selimovici, când vom spune Iadului: „Nu esti înca plin? Si Iadul ne va raspunde: Câti mai sunteti afara?”.
| |
© 2009~2085 OSCII-Lab Home
Popescu-Colibasi
