Jurnal de (in)actualitati

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul.ro/ 

Traim īntr-o vreme īn care, cu cīt ai mai putina substanta, dispui de mijloace mai somptuoase. Tot soiul de natarai „isteti“ se īmbogatesc peste masura, tot soiul de combinagii rudimentari ajung sa conduca tara, tot soiul de nulitati inarticulate si bombanitori de duzina au la īndemīna tribune media de la „īnaltimea“ carora dascalesc natiunea si fac impure, dar influente jocuri electorale.

Oamenii cīt de cīt normali beneficiaza, īn cel mai bun caz, de conditii de viata decente: nu pot visa la vile boieresti, la masini de top, la vacante exotice, la salarii groase (cum au unii functionari „superiori“, unii crainici de televiziune, unii sefi de firma etc.). Daca iei la rīnd declaratiile de avere ale parlamentarilor, sfīrsesti, am mai spus-o, īn perplexitate. Sute de insi aflati la vīrful „elitei“ noastre politice duc un dulce (si nemeritat) trai razgīiat, pe baza unor acumulari discrete dar consistente.
    
Privilegii si mari averi au existat dintotdeauna. Dar fie ca erau mostenite, la capatul unor achizitii de mai multe generatii, fie ca erau obtinute prin efort si ingeniozitate personale, ele implicau, īn genere, trei conditii:

1. Bogatia nu se administra niciodata īn afara bunului gust. Interiorul aristocratic nu tolera nici īn ansamblu, nici īn detaliu, cacofonii estetice, gafe vizuale, mitocanii.

2. Bogatia nu se etala niciodata cu ostentatia pe care o practica, inevitabil, parvenitii. Nu urmarea sa sara īn ochi, sa fie aroganta, dispretuitoare. Cu alte cuvinte, exista un anumit firesc al bogatiei, caracteristic pentru cei crescuti, de-a lungul cītorva generatii, īntr-o ambianta īnstarita. Pentru noii īmbogatiti, spectacolul propriei averi e mai important decīt uzul ei. Trebuie ca toata lumea sa vada ghiulul pretios de pe deget, Jeep-ul demolator din trafic, casoiul supra-dimensionat si acareturile hollywoodiene al vilei de familie.

3. O buna parte a averii se investea, adesea, īn educatie. Nu doar īn finantarea studiilor occidentale ale odraslelor, ci si īn cultivarea de sine, īntr-un anumit ceremonial social, īn folosirea nobila a ragazurilor, presupunīnd practica lecturii, a muzicii, a calatoriilor instructive si a conversatiei.
    
Toate acestea sunt greu de gasit īn stratul gros si impudic al capatuitilor „de scoala noua“. Sa ne amintim cum aratau interioarele locuintelor lui Ceausescu: o colectie de bunuri valide, dar īnsusite fraudulos, laolalta cu mīrlanii kitsch, cu brizbrizuri pompoase, dovedind o īntelegere sub-plebee a luxului. Vad, acum, cum arata „sediul“ lui Ianukovici: closetul construit ca fotoliu mozaicat pe care „utilizatorul“ sta imperial, cu mīinile sprijinite pe doua capete de leu, sau garajul cu 12 masini de colectie, īn valoare de mai multe milione de euro. Asta se īntīmpla cīnd la conducerea unei tari ajung – spus pe sleau – toape! Insi care nu cred īn principii, responsabilitati, cuviinta, ci īn obiecte exorbitante si chefuri cu lautari. Echipa eficienta e īnlocuita cu gasca lucrativa, guvernarea prompta cu „aranjamentul“ pe sub mīna, actiunea fertila cu vorbaria televizata, asezonata cu bascalie de gang.