cp_Cu cine votam? Cu cine vor genele noastre

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-descopera.ro 

De ce votam asa cum votam? E o întrebare dura, cu raspuns complex si susceptibil de fel de fel de speculatii. Dar iata ca lucrurile s-ar putea sa fie chiar mai complexe decât credeam: unul dintre factorii care influenteaza votul – si asta nu e o speculatie, ci rodul unor cercetari realizate de specialisti care au studiat bine problema – este înzestrarea noastra genetica. Da, chiar asa: genele pot influenta modul în care votam, orientarea noastra politica, sustin câtiva oameni de stiinta care au studiat felul în care genele ne înrâuresc opiniile politice, religioase si altele. Practic, e vorba despre un nou domeniu de cercetare, captivant si promitator, care a primit deja un nume: biopolitica.

„Ideea fundamentala ca exista o componenta a convingerilor politice care poate fi mostenita circula de cel putin un sfert de secol”, spune John R. Hibbing, specialistul în stiinte politice (si pionier în domeniul biopoliticii) care lucreaza la University of Nebraska-Lincoln si care a publicat de curând, împreuna cu Kevin B. Smith si John R. Alford, o carte cu un subiect foarte incitant: Predisposed: Liberals, Conservatives, and the Biology of Political Differences.

Dupa opinia lui, de-a lungul anilor au tot aparut indicii ale existentei unei astfel de corelatii – îndeajuns de multe pentru a arata ca subiectul merita explorat.

Un articol recent aparut, semnat de Chris Mooney, sintetizeaza viziunea autorilor cartii, mentionând câteva dintre studiile pe care se întemeiaza teoria ca parerile politice si, în consecinta, modul în care voteaza oamenii, ar fi influentate de gene.

Unul dintre primele studii relevante în acest domeniu dateaza din 1986, fiind publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Studiul, intitulat Transmission of social attitudes, avea ca autori mai multi cercetatori din SUA, Anglia si Australia si analiza, prin metoda clasica a studiului pe gemeni, transmiterea unor atitudini politice în rândul locuitorilor din Anglia si Australia. Autorii au folosit un chestionar, numit Wilson-Patterson conservatism scale, cu ajutorul caruia se poate evalua „cât de conservatori” sau „cât de liberali” sunt oamenii, în functie de modul în care raspund la întrebari privind 50 de subiecte disputate, printre care pedeapsa cu moartea, teoria evolutiei, purtarea uniformelor scolare, patriotismul, arta moderna, controlul nasterilor, legalitatea avortului, nudismul, apartheidul, autoritatea bisericii, adevarul celor scrise în Biblie, casatoriile interrasiale, divortul… lucruri asupra carora, dupa cu stim cu totii, oamenii au pareri diferite, atât de diferite încât, în unele cazuri, se ajunge pâna la manifestatii publice – cîteodata violente – pro sau contra unuia sau alteia dintre ele.

Autorii studiului au ajuns la conlcuzia ca, într-o masura substantiala, genele erau responsabile de variatiile raspunsurilor la chestionar.

Au urmat alte si alte studii pe aceeasi tema, toate ajungând la concluzii similare: genele ne influenteaza opiniile politice si, în consecinta, decizia de a vota cu unul sau altul dintre partidele care se prezinta la alegeri.

Majoritatea acestor studii se bazeaza pe studierea convingerilor politice ale gemenilor identici (monozogoti) comparativ cu cele ale gemenilor non-identici (dizigoti). În general, aceste studii pe gemeni sunt deosebit de revelatoare, în multe domenii de cercetare: deoarece gemenii monozigoti au, practic, aceleasi gene, în proportie de 100%, iar gemenii non-identici au în comun doar cca. 50% dintre gene, se poate estima în ce masura anumite trasaturi sunt determinate de gene – adica sunt ereditare (mostenite) – si în ce masura se datoreaza factorilor externi care au influentat devenirea persoanelor respective, fie factori comuni (cresterea de catre aceeasi parinti, în aceeasi casa), fie specifici fiecaruia dintre frati (experiente traite numai de unul dintre ei).

Dar, daca nu ne surprinde faptul ca studiile pe gemeni scot în evidenta corelatii dintre diferite gene si predispozitia la unele boli, de pilda, este totusi surprinzator pentru multi sa afle ca tot o trasatura determinata genetic (cel putin în parte) este viziunea asupra vietii si societatii, reflectata în convingerile politice exprimate: acestea sunt mult mai asemanatoare la gemenii identici, decât la cei non-identici. Dupa parerea lui Hibbing, datele adunate pâna acum indica faptul ca genele ar fi responsabile de parerile noastre politice în proportie de 30-40%. Dar despre care gene este vorba si cum actioneaza ele? În organismul uman, genele au, fiecare, roluri precise, codificând sinteza anumitor proteine si influentând functia altor gene; astfel, sunt implicate în toate procesele care au loc în corp si determina în masura foarte mare felul nostru de a fi, nu numai înfatisarea si fiziologia, ci si aspecte ale personalitatii fiecaruia dintre noi, înclinatiile, vederea de ansamblu asupra vietii…

Stim exact ce gene ne înrâuresc parerile politice? Din pacate, înca nu; oamenii de stiinta mai au mult de lucru pentru a putea raspunde precis acestor întrebari. Dar câtiva pasi înainte au fost facuti.

Unul dintre cele mai interesante studiii pe aceasta tema a avut în vedere o gena numita DRD4, care codifica sinteza dopaminei, un neurotransmitator, o substanta secretata în creier si care are rol în functionarea acestuia.

Ca multe gene din corpul uman, DRD4 se poate prezenta în mai multe versiuni, usor diferite una de cealalta. Studiul arata ca persoanele care au o anumita versiune a genei DRD4 sunt mai înclinate spre nou, spre explorare si tind sa aiba vederi politice liberale – dar, interesant, doar în cazul celor care au avut multi prieteni în copilarie si adolescenta. Deci, e vorba despre o gena care poate avea implicatii politice într-un anumit context, un exemplu care ilustreaza foarte bine modul în care se petrec, în general, lucrurile în viata noastra: suntem ceea ce suntem (sau asa cum suntem) ca urmare a interactiunii dintre gene si factorii externi.

Genele actioneaza doar în combinatie cu experientele noastre de viata. Când e vorba despre politica, probabil ca nenumarate gene sunt implicate – împreuna cu aceste experiente - în structurarea personalitatii si a comportamentului noastru; ajunsi la maturitate, vederile noastre politice sunt rodul acestui cumul de factori: o înclinatie înnascuta spre un anumit mod de a vedea lucrurile în viata (înclinatie determinata de genele mostenite), care poate fi modulata, modificata într-un sens sau altul de lucrurile pe care le-am învatat, ca urmare a educatiei pe care am primit-o si a unor evenimente pe care le-am trait.

Probabil, numeroasele gene implicate au, fiecare în parte, un efect relativ restrâns si care depinde de context, ceea ce înseamna – dupa cum subliniaza autorul articolului - ca de la gene la decizia noastra privind candidatul cu care votam e o cale lunga si întortocheata.

Dar, desi fiecare gena implicata are, foarte probabil, un efect slab, faptul ca e vorba despre multe gene face ca efectele sa se cumuleze, astfel încât influenta genetica totala este - dupa cum arata studiile pe gemeni mentionate mai sus – destul de importanta.

Hibbing si colegii sai banuiesc ca, de fapt, ceea ce mostenim pe cale genetica ar fi un ansamblu de înclinatii în ceea ce priveste viziunea asupra vietii si a societatii – cum am vrea sa fie structurata si condusa societatea în care traim. Din acest motiv, spun autorii în introducerea cartii lor, în titlul cartii apare termenul “predispus” si nu “sortit”: e vorba despre tendinte, înclinatii, predispozitii.

În lumina acestei ipoteze, genele influenteaza nu numai ideologia politica pe care o declara oamenii despre ei însisi (sunt liberal, sunt conservator etc.), ci si modul în care raspund la întrebari de genul: “functioneaza societatea mai bine daca aceia care încalca regulile sunt pedepsiti, sau daca sunt iertati?”, sau “functioneaza mai bine daca resursele sunt repartizate oamenilor dupa merite sau dupa necesitati?” Si altele de acelasi gen.

Asa ca afirmatia „la politica ne pricepem toti” poate fi înteleasa si altfel decât în sensul ei ironic: fiecare dintre noi are – fie ca o exprima, fie ca nu – o viziune asupra unei societati “ideale”, are o parere despre cum ar vrea sa fie lucrurile.

La urma urmelor, problema împartirii resurselor si a pedepsirii comportamentului inacceptabil erau probleme cu care stramosii nostri aveau de-a face întruna (ca si noi). Pare logic ca, în cursul evolutiei, niste tipare de gândire si actiune în aceste chestiuni sa se fi fixat în genele noastre.

Hibbing pune punctul pe i atunci când subliniaza ca, la urma urmelor, suntem fiinte sociale. Calitatea de fiinta sociala presupune integrarea unui set de reguli pentru a controla traiul în grup. Comportamentul de grup pe care ni l-am dezvoltat include, logic, si o viziune despre cum ar trebui sa functioneze grupul – prin extensie, societatea umana.

Adevarata provocare pentru stiinta ar fi sa descopere de ce aceste premise logice – care par valabile pentru toate grupurile umane, de vreme ce facem toti parte din aceeasi specie – produc totusi diferente de viziune politica, reflectate în luptele electorale care se dau periodic si implica nu doar politicienii, ci si publicul votant.

Intervine aici, cu siguranta, variabilitatea genetica - diversitatea manifestata la nivelul materialului genetic cu care suntem înzestrati si care face ca oamenii sa aiba pareri diverse despre „cum ar fi mai bine” si, în consecinta, sa voteze diferit.
La diversitatea genetica adaugându-se si deosebirile în ceea ce priveste experientele de viata, nu e de mirare ca exista atâtea si atâtea moduri diferite de a vedea lucrurile, în domeniul politicii ca si în altele.

Pentru moment, avem putine informatii concrete si clare despre modul în care genele ne influenteaza decizia de vor, dar avem suficiente informatii pentru a dori sa aflam mai multe, pentru a-i stimula pe oameni sa continue cautarile, descifrând mecanismul complicat ce leaga genele fiecaruia de decizia de a pune stamplia pe un patrat sau altul, în cabina de vot.