cp_Cu ochii pe ucigasi

Pe versantul muntelui Nuba este scris cu litere arabe sclipitoare: „Bine ati venit în Kadugli. Orasul Dragostei si al Pacii.“ Totusi, pe 6 iunie 2011, lucrurile nuau stat deloc asa. Deja trecut prin decenii întregi de razboi civil, epurare etnica si foamete, acest oras cu o populatie de aproximativ 100.000 de locuitori a fost foarte aproape de un nou episod negru în istoria sa. Multi cetateni denumesc acum evenimentul „Ziua Întâi“. A fost ziua în care Ahmed Khatir, în vârsta de 30 de ani, a fost nevoit sa alerge pentru a-si salva viata.

Camioane încarcate de soldati înarmati au dat buzna în oras, dând foc cladirilor si tragând în casele localnicilor. Cerul era acoperit de fortele aeriene. În încercarea de a înabusi gruparile rebele stabilite în zona muntelui Nuba, lânga orasul Kadugli, guvernul din Sudan si-a întors trupele împotriva propriilor cetateni. Cu sase luni înainte de acest eveniment, Sudanul de Sud si-a câstigat prin referendum dreptul la secesiune, iar în iulie 2011 a fost acceptat drept cel de-al 193-lea stat din lume. Înainte de asta, în „Ziua Întâi“, trupele mortii au intrat în fiecare casa cu listele de vot în mâna si i-au ucis pe cei care au sustinut Armata de Eliberare a Poporului Sudanez (SPLA).

Viata în razboi permanent

Ahmed Khatir, un barbat care a trait în Kadugli toata viata, lucra la Ministerul Informatiei si era proaspat casatorit în momentul în care fortele militare au venit în oras. „Peste tot erau gloante si bombe, eram cu totii speriati“, spune el. „Casa noastra si toate celelalte bunuri au fost distruse.“ Asadar, el a fugit împreuna cu sotia, tatal, mama, fratii si surorile sale. Le-a luat 16 zile sa ajunga în tabara de refugiati Yida, de dincolo de munti. Violentele au durat trei zile si au fortat 50.000 de locuitori din zona muntelui Nuba sa îsi paraseasca locuintele. Multi dintre ei au murit pe drum. Dupa toate probleme pe care le-a avut Sudanul, acum se confrunta si cu genocidul.

Mult deasupra muntelui Nuba, poporul sudanez avea însa un înger pazitor – de fapt, trei – în forma unor sateliti de mare putere destinati sa supravegheze atrocitatile de la nivelul solului. Acestia se rotesc în jurul Pamântului de 45 de ori pe zi, înregistrând imagini în opt benzi spectrale care pot patrunde întunericul sau norii. Satelitii realizeaza astfel o punte între cei care produc crime împotriva umanitatii si cei care dicteaza politica lumii, având astfel puterea de a actiona în consecinta. Lansat în decembrie 2010, Satel-lite Sentinel Project (SSP) a fost ideea a doi americani influenti, cu o bogata implicare anterioara în Africa – unul dintre ei este John Prendergast, un fost membru al Departamentului de Stat din perioada Clinton, iar celalalt, George Clooney.

În octombrie 2010, Prendergast si Clooney au vizitat satul sudanez Marial Bai. Prendergast, acum în vârsta de 49 de ani, si-a petrecut 30 de ani din viata lucrând ca activist al drepturilor omului si în 2007 a devenit cofondator al Enough Project, o organizatie non-profit din Washington care se axeaza pe lupta împotriva genocidului si a crimelor împotriva umanitatii. Clooney, împreuna cu Don Cheadle, Matt Damon si Brad Pitt, a fondat organizatia de caritate Not On Our Watch, care doreste sa opreasca atrocitatile în masa din toata lumea.

Alegeri în Sudan

Cu trei luni înainte de referendumul din ianuarie care avea sa transforme Sudanul de Sud în cea mai noua tara a lumii, expertii au anticipat ca tranzitia nu va fi una usoara. Dupa groaznice-le evenimente din Darfur, Omar al-Bashir, presedintele Sudanului, a fost primul sef de stat în functie care a fost inculpat de Curtea Internationala de Justitie. „Am petrecut zile întregi luând interviuri oamenilor“, spune Prendergast. „Am auzit despre situatia din muntii Nuba, unde aveau loc bombardamente aeriene, raiduri militare si incendieri ale satelor, dar si trafic de persoane. Apoi, George a fost foarte intrigat de faptul ca el poate fi urmarit din cer de oameni care sunt interesati de viata sa, dar nimeni nu pare interesat sa faca acest lucru cu un criminal de razboi care, poate, are mâinile cele mai patate cu sânge dintre toti liderii de stat din ziua de astazi.” Clooney îsi aminteste despre cât de tare îl enerva acest aspect pe care tocmai îl constientizase. „Ma gândeam: cum se face ca poti vedea pe Google Earth casa mea, dar nu e posibil sa îi vezi pe acesti ticalosi? Si atunci John a zis: «Poate ca este posibil...»“ În urmatoarele saptamâni, cei doi s-au pus pe treaba. Prendergast a recrutat un director de comunicare, Jonathan Hutson, si a aranjat întrevederi la nivel înalt la Google. „Am vrut sa vedem ce s-ar putea face pentru ca potentialii si fostii violatori ai drepturilor omului sa fie prinsi si sa avem dovada crimelor pe care le-au savârsit. Sau, mai mult, daca stim ca un atac este iminent, atunci poate, doar poate, prin atragerea atentiei asupra lui, îl putem eventual preveni“, spune Prendergast. „Ne-am dat seama înca de la început ca acesta nu este un lucru pe care sa îl facem în secret. Nu vrei sa lasi aceasta treaba pe seama ONU sau a vreunui guvern, pentru ca te-ar trage înapoi. Trebuia sa fie ceva care sa atraga atentia publicului si a mediei astfel încât acestea sa forteze mâna actorilor externi pentru a face ceva.“

George Clooney a strâns bani pentru sateliti

Clooney a strâns 250.000 de dolari din donatii – o suma pe care ulterior avea sao tripleze. Apoi, cea mai mare companie producatoare de sateliti din lume, Digital Globe (cu sediul în Denver, Colorado), s-a oferit sa puna la dispozitia proiectului trei sateliti si o echipa care sa se ocupe de partea analitica. Investigatorul crimelor de razboi Nathaniel Raymond a devenit primul director al Satellite Sentinel Project. El a fost ajutat de Charlie Clements, directorul executiv al Carr Center for Human Rights Policy la Harvard Kennedy School. La numai trei luni distanta de momentul în care Clooney a atras atentia asupra situatiei din Sudan, întrebându-se de ce nu exista si paparazzi pentru tirani, SSP era deja functional. La Harvard, o echipa formata din peste 12 absolventi si alti voluntari a început sa analizeze imaginile. În primele 18 luni, echipa a analizat din campus cursul violentelor în masa. SSP nu a fost prima organizatie de aparare a drepturilor omului care a folosit urmarirea prin satelit. Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, Amnesty International si Physicians for Human Rights s-au bazat anterior pe tehnologie pentru a documenta crimele de razboi din Darfur sau de pretutindeni. „Ne-au ajutat mult descoperirile anterioare“, admite Hutson. Totusi, aceasta a fost prima data când cineva a încercat sa analizeze imagini neclasificate primite prin satelit pentru a anticipa conflictele.

SUA supravegheaza permanent Sudanul

Guvernul Statelor Unite ale Americii a colectat aceste imagini timp de câtiva ani, dar numai pentru uzul si distributia proprie“, spune Stephen Woods, vicepresedintele echipei de analiza de la Digital Globe. „În orice caz, acum totul a devenit mult mai comercial gratie progresului exploziv al satelitilor. Eu cred ca acesta este doar începutul unei noi ere în care evenimentele de pe tot mapamondul devin mult mai transparente – nu doar datorita faptului ca acum este mai usor sa le vedem, ci si pentru ca s-a schimbat si modul în care imaginile sunt distribuite.“ Mark Andel, unul dintre analistii de la Digital Globe, supravegheaza patru ecrane care furnizeaza imagini în timp real. Unul dintre ele monitorizeaza dezastrele naturale si cele provocate de om, din toata lumea, afisându-le pe o harta care se actualizeaza constant. Un altul reprezinta Trendsmap, care tine evidenta cuvintelor cheie de pe Twitter. „Avem mult de-a face cu Siria“, spune Andel. „Twitter ne poate informa ca brutaria X de pe strada Y este bombardata, iar noi ne putem duce direct acolo.“ Al treilea ecran afiseaza o harta
a Pamântului numita ArcMap, care este supraîncarcata cu sute de patratele mici, colorate – fiecare dintre ele reprezinta o imagine surprinsa de un satelit care înconjoara Pamântul aproape de doua ori pe ora. Pe al patrulea sunt imaginile în sine. Fiecare imagine are opt straturi cu tot atâtea benzi spectrale, inclusiv infrarosu. Andel poate detecta casele în flacari din satele distruse sau caldura produsa chiar si de motorul celui mai bine camuflat tanc. SSP a emis primul sau raport în ianuarie 2011. În timp ce fortele armate ale Sudanului se îndreptau spre Abyei, satelitii au înregistrat fiecare detaliu. Analistii au observat avioane si elicoptere militare în zona orasului. Imaginile demonstrau ca se încerca împiedicarea functionarii Programului World Food. Fortele Armate nu se limitau la a ucide civilii, acum le res-trictionau si accesul la mâncare. Toata aceasta tehnologie este totusi lipsita de sens daca nu te poti baza si pe informatii de la nivelul solului. Aici intervine jurnalismul cetatenesc. Acum noua ani, un absolvent de facultate pe nume Ryan Boyette a plecat în muntii Nuba pentru a construi scoli si biserici si a ajuns sa se stabileasca în Kadugli. În „Ziua Întâi“, când toti strainii au fost expulzati din Sudan, Boyette a ramas cu sotia sa în muntii Nuba. Faptul ca si-a pierdut o parte dintre prieteni în conflict l-a determinat, zece zile mai târziu, dupa ce a fost martorul atacurilor repetate ale Guvernului împotriva cetatenilor, sa faca ceva în legatura cu asta.

SSP poate trimite rapoarte catre liderii mondiali în mai putin de 24 de ore din momentul în care satelitul a facut fotografiile

Ma întrebam ce pot sa fac ca sa îmi aduc contributia si sa ajut oamenii“, spune Boyette într-un interviu pe Skype din casa lui din Kadugli. Când razboiul a început, în zona au ramas doar doi straini. Celalalt era doctor. „Eram singurii straini. Atunci am realizat ca, practic, în zona nu exista nimeni care ar putea sa transmita informatiile, asa ca am creat Eyes and Ears Nuba.“
Folosind echipament care i-a fost donat, Boyette i-a învatat pe câtiva localnici tehnicile de baza ale jurnalismului si le-a pus la dispozitie aparate foto digitale. Pentru ca jurnalistii straini aveau accesul interzis în Sudan, echipa lui Boyette a devenit complementara proiectului SSP. Aceste elemente – reportaje de pe teren, analizele facute de Digital Globe în Cambridge, Massachusetts, Colorado si coordonarea primita de la echipa lui Prendergast din Washington – însemnau ca SSP poate trimite rapoarte catre liderii mondiali în mai putin de 24 de ore din momentul în care satelitul a facut fotografiile. Ceea ce pâna recent a reprezentat doar complotul bine ascuns al tiranilor razbunatori era acum vizibil. „SSP este revolutionar deoarece putem observa de sus, dar putem si interveni de pe pamânt, cunoastem contextul politic si avem acces la cei care iau decizii. În plus, putem lucra atât cu mass-media traditionala, cât si cu social media, astfel ca putem difuza informatiile în timp real. Avem posibilitatea de a purta discutii la cel mai înalt nivel, la Casa Alba, la Congres, la ONU. Asadar, nu dispunem doar de un instrument, ci de mult mai multe, pe care încercam sa le folosim simultan.“
În aprilie, Boyette a realizat cât de important era rolul sau în acest proiect în momentul în care un avion a lansat sase bombe asupra casei sale (el si sotia sa au supravietuit datorita unei ascunzatori pe care el însusi a sapat-o în spatele casei). „Este evident ca decizia de a îmi bombarda casa a venit de undeva de sus“, spune el. „Eram foarte furios pentru ca voiau sa îmi închida gura. În acelasi timp, m-a facut sa ma gândesc cât de important este ceea ce facem noi, pentru ca în ultimul razboi, nimeni nu putea transmite cu exactitate ce se întâmpla, fiind foarte greu sa capeti informatia pe moment, nu abia dupa ce s-a petrecut faptul sau dupa ce oamenii care au fost de fata ajung în-tr-un final în tabara de refugiati.“
Eficienta programului SSP a reorientat atentia catre George Clooney. Unul dintre purtatorii de cuvânt ai lui Bashir a adresat public o întrebare: „Cum i s-ar parea lui George Clooney daca ar fi urmarit pretutindeni de sateliti?“ Clooney a reactionat prompt: „Asta este viata mea, idiotule! De fiecare data când ies din casa sunt urmarit si as vrea ca si tiranii sa primeasca acelasi tratament.“

Dupa ce Fortele Armate ale Sudanului au dat buzna în Kadugli în iunie, anul trecut, analistii de la SSP au identificat ceea ce în raportul emis de HHI (Harvard Humanitarian Initiative) era descris ca „o gramada de obiecte albe de marime neregulata în contextul strângerii si transportului de cadavre“. Ei au realizat ca era vorba despre saci cu cadavre, care erau îngropati în diverse locuri de pe coasta muntelui din împrejurimile ora-sului Kadugli – cu alte cuvinte, îngropare în masa. Raportul a marcat primul moment din istorie în care imaginile prin satelit au atestat existenta gropilor comune.

SSP nu mai este doar un observator pasiv, ci participa activ

În 2011, SSP a luat o noua turnura. Anticipând si dezvaluind ceea ce parea a fi un atac iminent asupra orasului Kurmuk din provincia Blue Nile (3.000 de soldati sustinuti de tancuri, artilerie si elicoptere), SSP a lansat o avertizare, permitându-le locuitorilor sa fuga. Aceasta a fost o decizie pe care atât Raymond, cât si Clements au numit-o „momentul fisionarii atomului“. Asta însemna ca echipa SSP nu mai era doar un observator pasiv, ci participa activ. „Primavara trecuta am emis un raport despre elicopterele Mi-24 de la Muglad“, spune Clements, „si trei ore mai târziu the birds were gone, iar Bashir spunea ca nu este legal ca noi sa mergem si sa ne uitam la ce fac ei.“ Acela, crede Clements, a fost momentul în care totul s-a schimbat si regulile trebuiau rescrise. „Asta se întâmpla acum 24 de ore din 24, avem contact direct cu eventualii criminali si se pare ca le afectam deciziile, la modul cel mai serios.“

Clements spune ca în acest moment, de fiecare data când SSP se uita la un crater trebuie sa se gândeasca foarte bine daca artileria îsi va perfectiona tinta si va lovi mult mai bine data viitoare sau, invers, daca cetatenii care lupta împotriva lor vor folosi informatia ca sa ucida soldatii care controleaza artileria. Dupa ce a emis un numar de 28 de rapoarte în doar opt luni, pentru Clements a venit momentul sa ia o pauza. În iunie, Harvard Humanitarian Initiative a renuntat la colaborarea cu The Satellite Sentinel Project pentru a se concentra mai serios pe generarea unor noi modele în privinta razboaielor iminente: când este momentul cel mai potrivit sa se actioneze? Aceasta este întrebarea de al carei raspuns depinde soarta multor oameni. Când se localizeaza o criza, este vorba despre angrenarea în apararea drepturilor omului? Sau este doar o alta necesitate umanitara? „Relatia ta cu locuitorii se schimba radical atunci când ei se bazeaza pe tine pentru a lua decizii de care depinde ramânerea lor în viata“, spune Clements. „Trebuie sa gasim cât mai curând raspunsul la aceste întrebari, pentru ca miza este mult prea mare.“

El îsi aminteste despre modul în care s-au desfasurat toate acele atrocitati, în iunie 2012. „A fost cea mai agonizanta luna din viata mea de pâna acum, pentru ca eram nevoiti sa asteptam pâna aveam suficiente probe pentru a demonstra ceva ce stiam sigur ca se întâmpla, si asteptarea te omoara pur si simplu în astfel de situatii.“

Metodele pe care The Satellite Sentinel Project le foloseste au inovat conceptia despre ce înseamna sa investighezi abuzurile asupra drepturilor omului. „Sa fii faimos este ciudat“, spune Clooney. „Nu poti sa faci politica. Sunt multe lucruri pe care nu le poti face. Dar cu siguranta poti spune lucrurilor pe nume în asa fel încât toata lumea sa le auda si poti sa atragi atentia asupra lor. Asta este ceea ce facem noi, punem lucrurile în centrul atentiei.“

Text: Ian Daly. Adaptare: Mihai Clinciu
Foto DIGITAL GLOBE, MEDIAFAX FOTO
 

end copy/paste Inapoi la insemnarea sursa   Copy/paste IV