807 c/p Striviti de prezent. Lepra curtenilor

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-gandul 

”Cele mai grave probleme care s-au abatut asupra lumii, în anii acestia, sunt lipsa locurilor de munca pentru tineri si singuratatea în care sunt abandonati batrânii. Batrânii au nevoie de îngrijire si de companie; tinerii - de munca si de speranta. Dar nu au nici una nici cealalta, iar necazul e ca nici nu le mai cauta. Sunt striviti pe prezent. Spuneti-mi: poti trai strivit de prezent? Fara memoria trecutului si fara dorinta de a te îndrepta spre viitor, construind un proiect, un viitor, o familie? Se poate continua astfel? Aceasta e, dupa mine, problema cea mai urgenta cu care se confrunta Biserica”.

Sunt cuvintele Papei Francisc, rostite în interviul realizat, la sfârsitul lui septembrie, cu Eugenio Scalfari, jurnalist si politician ateu, co-fondatorul prestigioasei gazete de centru-stânga, ”La Repubblica”. O convorbire care, cum se întâmpla cu majoritatea declaratiilor Sanctitatii Sale, i-a entuziasmat pe credinciosi si a consternat clerul conservator.   

Ce mai spune Suveranul Pontif, în dialogul din camaruta sa austera, ”cam goala - o masa si cinci sau sase scaune, un tablou pe perete”, observa jurnalistul (alt prilej de neliniste pentru printii Bisericii): ”Prozelitismul este o absurditate solemna, e lipsit de sens”. Si arunca în aer o dimensiune a catolicismului, cimentata în secole.

La întrebarea ”exista o viziune unica a Binelui si cine o stabileste?” , raspunde nonsalant si nonconformist, exaltând liberul arbitru: ”Fiecare dintre noi are o viziune proprie a Binelui si chiar si a Raului. Noi trebuie sa-i  îndemnam pe oameni sa înainteze spre ceea ce ei considera ca  este Bine”. Lui Scalfari nu-i vine sa creada ce aude si reformuleaza: vreti sa spuneti ca ”fiecare trebuie sa asculte de propria constiinta. Cred ca acesta este una dintre declaratiile cele mai curajoase facute de un Papa”. Francisc continua, impeturbabil: ”Repet. Fiecare are o idee proprie despre Bine si Rau. Trebuie sa aleaga sa urmeze Binele si sa lupte împotriva Raului, asa cum le întelege el. Asta ar fi de ajuns pentru a face lumea mai buna”.

Chestionat asupra eventualei conotatii narcisiace a poruncii de a-ti iubi aproapele ca pe tine însuti, episcopul Romei si Papa Catolicitatii explica senin: ”Cuvântul narcisism nu-mi place, indica o iubire excesiva fata de sine si asta nu e bine, poate aduce vatamari grave nu doar sufletului care e afectat de acesta, dar si relatiei cu ceilalti, cu societatea. Adevarata problema este ca cei mai loviti de narcisism - care este un fel de tulburare mentala - sunt persoanele care au multa putere. Adesea, conducatorii sunt narcisisti”. Batrânul gazetar de investigatii nu scapa prilejul sa puncteze: ”Si multi conducatori ai Bisericii au fost”. Papa Francisc nu evita  subiectul: ”Conducatorii Bisericii au fost adesea narcisisti, flatati si încurajati negativ de curtenii lor. Curtea este lepra papalitatii”. Vine întrebarea fireasca: ”Faceti cumva aluzie la Curie?”. Iar Papa raspunde cu stupefianta cutezanta, lansându-se în ceea ce am putea numi propriul sau program arhieresc: ”În Curie sunt uneori curteni, dar Curia în ansamblu este cu totul altceva. E ceea ce în armata se numeste intendenta, gestioneaza serviciile care slujesc Sfântul Scaun. Însa are o hiba: este Vaticano-centrica. Se preocupa de interesele Vaticanului, care sunt si acum, mai ales interese lumesti. Aceasta viziune Vaticano-centrica neglijeaza lumea care o înconjoara. N-o împartasesc si voi face tot ce pot pentru a o schimba. Biserica este sau trebuie sa fie din nou o comunitate a poporului lui Dumnezeu si a clericilor care se îngrijesc de suflete, care se afla în slujba poporului lui Dumnezeu. Aceasta este Biserica - un cuvânt nu întâmplator diferit de Sfântul Scaun”.

Vorbeste apoi despre Consiliul Cardinalilor (opt la numar), pe care l-a instituit în aprilie, cu misiunea de a reforma Curia, în prelungirea ideilor Conciliului II Vatican. La ora realizarii interviului, Consiliul se afla în prima sa sesiune, urmând ca a doua sa înceapa la începutul lui decembrie. ”Am decis sa numesc opt cardinali, care sa-mi fie consilieri. Nu curteni, ci persoane întelepte si animate de aceleasi sentimente ca mine”. Suveranul Pontif îsi doreste o Biserica organizata ”nu doar pe verticala, ci si pe orizontala”, pentru ca Biserica este – cum îi place s-o defineasca – ”poporul lui Dumnezeu, în calatoria sa prin istorie”.

Invocându-si unul dintre magistrii spirituali – (pe Sfântul Francisc de Assisi) – primul iezuit pe tronul papal povesteste cu însufletire: Francisc ” visa o Biserica saraca, care sa se îngrijeasca de ceilalti, care sa primeasca ajutor material si sa-l foloseasca pentru a-i sprijini pe ceilalti, o Biserica lipsita de vreo preocupare pentru sine însasi. Au trecut opt sute de ani si vremurile nu s-au schimbat mult, iar idealul unei Biserici misionare si sarace ramâne mai actual ca oricând. Aceasta este Biserica pe care au predicat-o Isus si apostolii Sai”.

end copy/paste Inapoi la insemnarea sursa   Omul care nu exista