cp_dosar Rosia Montana

• Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timis
• Rosia Montana, afacere de aventurier, nu proiect
• Un ofiter MAPN a cartografiat zacamintele, a vândut si a ajuns director la RMGC
• Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril
• C.P. Tariceanu si R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixta cu Gabriel Resources
• Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiza
• Aurul de la Rosia Montana a fost dat cu 250.000 de dolari
• Au marit perimetrul minei de câteva ori
• Suspiciune de frauda bursiera
• Afacerea Rosia Montana si intrarea în NATO
• Expertii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
• La Curtea de Arbitraj de la Viena recâstigam totul
• Cum a reusit Timis prin Tender sa deschida toate usile institutiilor statului?

„Asasinii economici” ai Rosiei Montane

Banuiesc ca atunci când va uitati la televizor va apuca râsul vazându-i dezlantuiti pe „specialistii” în problema Rosia Montana...

Si râsul si revolta în acelasi timp... Dar este opinia oamenilor, ei îsi spun parerea având informatii la un anumit nivel, de o anumita natura. Oamenii sunt dezinformati de multe ori, întelegeti? E firesc ca ei sa-si spuna punctul de vedere atât timp cât nimeni, dar nimeni (!?) competent din societate, nu vine sa spuna: ”Uite, lucrurile stau asa”. În primul rând mi se pare o aberatie aceasta comisie parlamentara. Este o translatare a raspunderii, când e clar ca Rosia Montana este o afacere, nu proiect - multi spun ca e proiect, de unde? -, este o afacere veroasa! E construita pe lasitatea noastra a românilor, pe un „pumn de arginti” dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut si bulevardele si trotuarele. Dezinteres total cuplat pe nesiguranta zilei de mâine si cautau sa adune si ei ceva... Si vindeau tot! Vindeau având credinta ca ceea ce vând nu le apartine, domnule. Fals!

Eu, ca procuror militar în sectia parchetelor militare, în anul 2002 în toamna, am fost sesizat de Serviciul Român de Informatii cu privire la savârsirea unor fapte penale care vizau siguranta nationala. În vizorul SRI era un maior din Directia Topografica a MApN care în perioada ’95-’96 - sau mai târziu, nu mai retin chiar exact perioada exacta -, desemnat sa desfasoare misiuni topografice, facuse în zona Rosia Montana o multime de cercetari de specialitate, în ideea ca în acea zona ereu amplasate si niste unitati militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au facut fotograme, masuratori de tot felul în materia amplasarii si structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe niste dischete, dupa care acest ofiter îsi da demisia din cadrul Ministerului Apararii Nationale si devine unul dintre directorii Gabriel Resources. Sesizarea a venit la mine împreuna cu alte documente care indicau faptul ca acest ofiter a savârsit niste fapte penale. Fireste ca am început cercetarile în acea cauza si nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar catre persoane neautorizate ce aducea atingere sigurantei nationale. Am patruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeste astazi Rosia Montana. Ce am constatat, domnule? Ca prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise functia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor si avea în responsabilitate activitatea miniera. Acest domn ambasador a intrat în legatura cu un cetatean australian de origine româna, un anume Frank Timis (n.r. - fost Vasile Timis), care, desi nu avea nicio specializare în domeniul minier, si-a aratat - vai de mine - aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timis, dupa datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infractiuni legate de traficul de droguri. Fireste ca a atras atentia autoritatilor noastre la vremea aceea, dupa ce si-a început activitatea în România, dar, vedeti dumneavoastra, institutiile se pare ca nu erau înca asezate, în serviciile secrete se schimbau generatii, au fost adusi tineri care poate aveau veleitati, dar nu aveau experienta si organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasa.

Cert este ca Frank Timis vine în România, i se deschid toate usile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului si Aurului Deva, la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si implicit la mina Rosia Montana. Prin ’97, dupa aceste tatonari, se realizeaza, domnule, un protocol de cooperare. Chiar asa se si numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronata de acest Frank Timis - un off-shore care-si avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, si Regia Cuprului si Aurului Deva. La momentul acela, activitatea miniera la Rosia Montana trecea prin mari dificultati. Toata activitatea era subventionata de stat. Tot aici îl cunoaste pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune ca Tender si Timis sunt de fapt rude prin alianta). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetari Mineralogice, institut care - va dati seama -, dupa atâtia ani de activitate, detinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospectiuni, cercetari... Cert este ca, dupa ce se realizeaza acest protocol, se observa, foarte interesant, ca gasim functionari ai statului, fosti sau chiar activi, din Regia Cuprului si Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administratie ale Gabriel Resources si Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori asa, ori asa!

Conflict de interese clar.

Nu era doar conflict de interese, era si o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispozitie. Pe listele Gabriel Resources apare si acest director, maiorul din MApN care-si daduse demisia si transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranta statului.

Cum apar în poveste Berceanu si Tariceanu?

Aflându-se de interesul privind activitatea miniera de la Rosia Montana, au mai existat si alte firme care au facut oferte de cooperare-colaborare cu autoritatile statului român. Cel putin doua dintre ele au facut memorii si ulterior plângeri la Ministerul Industriilor pentru ca efectiv nu au fost luate în seama, ceea ce trezeste suspiciuni majore. Când vrei sa faci un lucru corect - într-adevar treci prin dificultati economice tu ca tara, nu poti sa-ti permiti investitii majore -, le acorzi si alora o sansa... Mi-aduc aminte ca în dosar se vorbea foarte clar de plângeri facute de reprezentantii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispret total, în mod ciudat si suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 - c-aici este problema extraordinara - se redacteaza un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources si Regia Cuprului si Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizarii unui obiectiv - si atentie la o chestiune care este esentiala! -, propunerea partenerului strain, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenta reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Deci aceasta era chestiunea în discutie; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat... prin tehnologie avansata... Potrivit protocolului initial si a prevederilor contractuale, coniventa a fost ca partea româna sa detina din actiunile noii societati ce urma, atentie (!), ce urma a fi înfiintata, 40%, dar nu mai putin de 20%, iar partea straina, 80%, dar nu mai putin de 60%. Acest asa-zis contract - tin minte ca avea scris sus, în stânga, pe prima pagina, titulatura „Proiect” - a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilitati majore din cadrul Întreprinderii Rosia Montana, Regiei Deva, ANRM... Mai mult, la dosar se afla doua adrese semnate de doi ministri în functie în acea perioada, Calin Popescu Tariceanu si Radu Berceanu, care desi vad ca e vorba de o firma fara experienta în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fara sa obiecteze în vreun fel, îsi dau acordul pentru constituirea acestei societati mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare si ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiintata dobândeste dreptul de explorare, desi - mare, mare atentie acum la o chestiune foarte subtila! - initial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom'le, punct!

Pentru ca mai apoi sa treaca pe sest si la exploatare...

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început ca vor primi si dreptul de exploatare. Dar sa revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridica a unui contract de asociere, doar ca el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract”. Orice litigiu, scrie în contract - nu povesti cu New York sau Londra -, se solutioneaza de catre Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!

Mai mult, odata cu dreptul de explorare, aceasta companie care nu era înca înfiintata face niste sondaje, mai exact recolteaza opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discutie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializata în determinarea continutului de metale pretioase dintr-un minereu prezentat spre analiza. Mi-aduc foarte bine aminte ca în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispozitie, sa-mi identifice locatiile din zona Rosia Montana de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atesta acest transport. Si vin doi ofiteri SRI la mine si le spun ca exista suspiciuni, ca era clar pentru mine ca anchetator ca, atâta timp cât ei preconizasera reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce sa trimita sterilul în Australia sa constate nu-stiu-ce continut care deja era stiut. Le spun de asemenea sa verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. Dupa vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiteri si mi-au spus: ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reusit sa identificam locatiile si de unde au fost expediate cele 80 de tone catre Australia!”, ceea ce mi s-a parut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în niste îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetarilor si a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetari prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea ca datele care faceau obiectul infractiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

Aurul de la Rosia, dat pe pretul unei case!

Si-acum tineti-va bine! E un lucru despre care nu vorbeste nimeni. În acel proiect de contract este trecut pretul platit de Gabriel Resourcespentru cele 80% din actiunile minei Rosia Montana. Si mi-aduc aminte ca este vorba de suma de un miliard si vreo doua sute si ceva de milioane de lei vechi, suma echivalenta la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

O vila mai rasarita pe vremea aceea...

Cam asa ceva... Unul dintre directorii din 2003 de la Agentia Nationala de Resurse Minerale îmi spunea: “Pai, domnule procuror, cu acesti bani nu s-au platit nici eprubetele din laboratoarele minelor “. Deci asta reprezenta pretul minei, 80% din asociere, doua sute si ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinta zacamintelor din subsolul Rosiei?

80% din mina Rosia Montana, din Întreprinderea Miniera Rosia Montana, asta este obiectul contractului. În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesanta, la care iar nu raspunde nimeni: de pe vremea împaratesei Maria Tereza si pâna la acest moment, mina Rosia Montana a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O sa vedeti ca, pâna la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Si o sa va explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca apoi suprafata sa creasca la 42,3 km². Pai atunci ne întoarcem la ce am spus prin Protocolul de Colaborare, si anume „reexploatarea haldelor de steril”. Pai vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante si de nu stiu ce? Este aberant! Spuneti-mi si mie, daca sunteti de buna-credinta, domnilor investitori americano-canadieni - ca de fapt astia sunt jucatorii la bursa -, sau facem minerit clasic cu cianurare? Si de asemenea, daca sunteti de buna-credinta, de unde s-au recoltat probele de minereu încarcat în cele opt containere care-au plecat în Australia si cu ce drept? Partea româna a examinat aceasta operatiune? Contractul nu era în vigoare.

Deci de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au facut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? Acesti oameni de afaceri, Tender, ceilalti care se asociasera mai mult sau mai putin cu acest Frank Timis, au stiut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar ca se vor exploata zone virgine. De ce va spun treaba asta?

Pentru a forma dosarul de listare a societatii Rosia Montana la bursa de metale pretioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a facut examinarea probelor de minereu si care - va spun sigur - au generat un continut aurifer si argintifer surprinzator de mare, ceea ce atesta clar ca probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatata. La momentul acela se achizitionau terenuri, case, scoli în acel perimetru. Se cumparau când noi nu aveam batut în cuie contractul de asociere.

Frauda bursiera - delict federal

Deci ei au listat la bursa o fantoma...

Dosarul de listare al societatii la bursa trebuia sa cuprinda: contractul de asociere între Gabriel Resources si autoritatile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiterul nostru cercetat, datele de cercetari, prospectiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetari Mineralogice si Geologice a lui Tender si alte ceva documente. Eu va spun un lucru: certitudinea mea este vis-a-vis de modul în care eu am intuit ca s-au produs lucrurile, si va mai dau un argument esential: în 2002, Întreprinderea Miniera Rosia Montana era subventionata de stat. Pai atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt si-n drept? Putem noi vorbi ca o societate mixta este subventionata de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subventionau activitatea. Vi se pare esential sau nu? Pai lasând la o parte modul de achizitionare a celor 80% de actiuni, care nu se puteau face nici la acea vreme prin încredintare directa, vine unu’ „ia, ba, 1 miliard 200 si ceva de milioane de lei vechi, cumpara 80% din actiunile minei”. Vi se pare logic? Stai, domne, am si oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai aluia domne, si noua nu ne dai? Baga-ne si pe noi în competitie.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este urmatoarea: Frank Timis, prin Gabriel Resources, a savârsit o infractiune de frauda bursiera, care este o infractiune foarte grava, infractiune federala în spatiul nord-american. Ce-a facut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia, nu stiu care anume - nu am reusit sa ajung la acel stadiu al cercetarilor, urma sa fac aceste cercetari -, a fost tradus fara precizarea „proiect ” si legalizat, si alaturi de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea actiunilor societatii si au început sa curga banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources,intrasera vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.

La bursa de la Vancouver, ne aflam în prezenta unei societati Rosia MontanaGold Corporation, cu un dosar de listare în buna regula, actiuni care cresteau exorbitant vis-a-vis de datele respective, ce tradau un continut urias de aur si argint în mina Rosia Montana. A ascuns toata lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatarii haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne.

Si cum se verifica toate aceste lucruri?

Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare si printr-o cooperare cu autoritatile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, vazând dosarul de listare la bursa. Însa comisiile rogatorii au sanse mici de reusita pentru ca autoritatile americane îsi vor proteja investitorii. Sunt doua planuri foarte inteligent facute de Timis, Tender si compania..

Pai Timis parca era un pion...

Domnu’, lasati pionul cu doua miliarde de euro si cu avere. Stati cuminte ca nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit si apoi a „miruit” pe toata lumea, dom’le. Au venit o groaza de bani de la investitorii americano-canadieni.

Deci în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursa, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esentiale: mina Rosia Montana este în continuare subventionata de stat. Contractul era încheiat si batut în cuie în 2001 iar în 2002 mina era subventionata în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract în România, era proiect.

Doi. Cum se putea face extinderea perimetrului? Doar daca mina apartinea statului. Pai ce fac, îti dau tie societate mixta în care tu, strain, ai 80%, extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui ca reexploatezi haldele de steril? Dati-mi o explicatie, sa raspunda cineva la aceste întrebari. În timpul anchetei m-am dus la Agentia Nationala a Resurselor Minerale si am discutat cu doamna presedinta Maria Stratulat si erau si directorii ei în cabinet. Mi-a prezentat harta minei Rosia Montana. Îi zic: ”Doamna, dati-mi va rog o explicatie, de ce aceasta mina care pâna la momentul asa-zisului proiect de contract de cooperare avea 12 kilometri patrati perimetru de explorare-exploatare a ajuns la 42,3?”. Toata lumea a dat din colt în colt si n-a putut da nimeni vreun raspuns. Cum se putea face treaba asta? Prin hotarâre de guvern în conditiile în care mina apartinea statului. Si-aia doar prin niste elemente extraordinare pentru ca presupunea exproprieri de terenuri, case, scoli...

Ce s-a întâmplat cu astia de la Gabriel Resources, care chipurile erau în curs de asociere, ca ne aflam înca în proiect, da? Ei cumparau case, domnule! Începusera sa vina banii de la bursa si cumparau case si terenuri. Daca cineva face o analiza de genul acesta, profunda, vede ca exista diferente între dosarul aflat în functiune în România - operabil în România ca era în stadiul de proiect - si dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care era dosar batut în cuie. Una era la Vancouver, alta la Bucuresti. Pai nu puteam sa extind, domnule, perimetrul! Nu puteam sa subventionez activitatea minei daca eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri aluia? Las la o parte faptul ca i-am permis sa cumpere 80% din actiuni pe doua sute si ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalti care venisera sa solicite asocierea.

Vazând lucrurile acestea, fireste ca am încercat sa desfasor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofiterii SRI...

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul ca se încearca musamalizarea...

Gasisem o frauda uriasa. Aparusera însa Legea 78 privind actele de coruptie, Ordonanta 43/2002 privind înfiintarea PNA (actualul DNA). Având date si indicii privind acte de coruptie, de abuz în serviciu cu consecinte deosebit de grave, fals si înselaciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joita Tanase, procurorul general din acea perioada, si spun cum stau lucrurile, ca trebuie sa predau dosarul în urma desecretizarii actelor în cazul ofiterului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor sa se continue cercetarea penala. Domnul Joita Tanase îmi spune: ”Domnule colonel, faceti-mi o nota sa-l informez pe primul ministru pentru ca mi se par foarte delicate problemele pe care le-ati identificat dumneavoastra”. Zic: ”Domnule procuror general, va fac o nota si va predau dosarul”. „Nu, nu, fa-mi o nota si tine dosarul pâna când îti spun eu”, mi-a replicat domnul Tanase. Am redactat o nota de 4-5 pagini si i-am remis-o.

N-am mai stiut nimic despre problema vreo luna-doua, cert este ca ma duc într-o zi la ANRM sa discut tot ceva legat de dosar cu doamna presedinta Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama ca hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna presedinta îmi spune urmatorul lucru... Va reproduc textual, am înca memorie buna: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o nota vis-a-vis de modul de initiere si derulare a cotractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. - Adrian Nastase) printr-o rezolutie pe nota respectiva spune ca oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. Mi-a mai spus ca s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Nastase. Când am auzit asa ceva am ramas perplex!

Domnule, eu înteleg ca nu se mai foloseste termenul de colonie pentru tarile lumii a treia. Se folosesc alti termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. Asa se pun problemele. Pentru a intra în Uniunea Europeana trebuie sa facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrazile si-asa mai departe. Sa vedem acuma la Schengen ce mai trebuie sa dam. Problema pe care mi-o pun eu ca si cetatean care am o situatie decenta - am o pensie rezonabila si o casa în care nu mi-e frig - este ca am în jurul meu bieti oameni care n-au un loc de munca, oameni care mor de foame. Îmi pasa si de oamenii de-aici de la blocuri pe care-i vad cum traiesc si nu-mi prieste. Degeaba am o bucata de pâine în plus daca-l vad pe cel de lânga mine lipsit de orice perspectiva. Am ajuns sa-mi întretin rudele, sa le dau bani pentru medic, sa-i ajut, ca nu mai fac fata cu copiii pe care-i trimit la scoala. Pai înseamna ca si eu si altii, într-un an-doi, daca merge tot asa, nu ne mai primim naibii pensiile. Si-atunci hai sa ne dam tot din casa, sa ne vindem pe nimic!

Dar sa revin... Prin octombrie 2003 s-a schimbat din functie procurorul general. A doua zi, va rog sa ma credeti, am facut o adresa de declinare catre PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de coruptie. S-a asezat praful de trei degete pe el. Nu se baga nimeni!

Aveti câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este urmatoarea: atât timp cât în aceasta afacere sunt implicati jucatori la bursa americani si canadieni, si solutionarea clara a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societatii Rosia Montana Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucatori, nu se va ajunge niciodata la clarificarea lucrurilor. Singura solutionare a cauzei presupune o cooperare între autoritatile române, canadiene, dar si americane, pentru ca, atunci când s-au obtinut primele date despre mina, Frank Timis a obtinut si niste credite, 3 milioane de dolari de la o sucursala a Bancii Rothschild. Asa rezulta din dosarul de la sectia parchetelor militare care în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are pretul, are tot ce vreti si indiciile pentru a se face o cercetare generala. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor.

Conform spuselor dumneavoastra, se vede tot mai clar „tunul” de pe bursa, o frauda la care investitorii participa involuntar si Comoara Europei, aurul în sine, la o cantitate si o concentratie mult mai mari decât cele servite opiniei publice...

Închiderea acestei afaceri pe frauda nu se poate face fara cooperarea autoritatilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i intereseaza Frank Timis, îi intereseaza banii lor. A doua varianta ar fi ca autoritatile noastre sa identifice modul concret prin care s-a achizitionat 80% din patrimoniul societatii RMGC, cum s-a facut evaluarea, cum si de unde s-au scos esantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subventionat de catre stat activitatea din Rosia Montana.

Cacealmaua lor si potul nostru?

„Acoperire” la nivel înalt...

Prin atitudinea celor de la ANRM si a ofiterilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constata ca s-a facut o presiune deosebita. S-a urmarit nesolutionarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmaririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludeaza faptul ca perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Si va mai spun un lucru: domnule, daca din 1997, de când au început sa bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâtia ani - ca doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos sa dea statul român în judecata la Curtea de Arbitraj de la Viena, câstigau, având argumente... Nu ca n-ai autorizatie de mediu, ba mai stai ca sunt situri istorice... Pai când ai facut contractul n-aveai prevederi în contract?

Si va mai spun ceva. În 2003, Academia Româna a desemnat un colectiv de specialisti pentru a se deplasa în perimetrul Rosia Montana si a întocmi un raport vizând efectul acestei activitati fata de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI ca echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste si n-au mai ajuns la mina. E trist!

Si revenind, pâna acum de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a facut actiune în justitie împotriva statului român, sa ceara despagubiri, beneficii nerealizate... Îmi iau banetul si plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!

Si-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Daca ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu ma duc si sustin interesele statului român. Sa-mi raspunda la întrebari.

Asadar, în cazul unui proces, câstigam...

Pai cum sa nu, domnule? Eu dovedesc frauda.

Dar cei care vorbesc de penalitati de miliarde?

Nu cunosc aceste lucruri, sau daca le cunosc, blufeaza. Este o amenintare. Da’ de ce nu te-ai dus pâna acum sa iei miliardele? Oricine renunta la orice si mergea sa-si ia muntele de bani si sa plece. De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai multi bani în acel perimetru? Mai vin si ai nostri si vorbesc aiurea despre licente. Licentele sunt acte administrative acordate de catre o autoritate a administratiei de stat. Atâta timp cât se dovedeste ca aceste acte au fost obtinute prin frauda, ele sunt nule de drept!

Pe de alta parte, România poate cere prin comisie rogatorie sa se constate frauda bursiera, se demareaza o ancheta, se ajunge la dosarul care a stat la baza listarii actiunilor societatii, se scoate contractul, se verifica data certa si se vede daca el corespunde cu contractul din România. Si se va vedea ca el a fost tradus în engleza, legalizat, fara titulatura ”Proiect” ca si când era un contract autentic. Si-o sa vedeti ca data contractului la dosarul de listare a actiunilor la bursa nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explica subventionarea, extinderea perimetrului si multe altele.

În acest caz, conform spuselor dumneavoastra, putem vorbi lejer de înalta tradare, subminarea economiei nationale, daca mai avem economie... Iar comisia parlamentara pentru Rosia Montana trebuie sa se dizolve de urgenta, parlamentul sa respinga proiectul de lege ce i-a fost înaintat si sa înceapa „curatenia de toamna” prin mai toate institutiile...

Sa se dizolve aceasta comisie si sa sesizeze parchetul! Sa se redeschida dosarul si sa clarifice multele întrebari din acest interviu. Si sa se afle cum a reusit Timis prin Tender sa deschida toate usile institutiilor statului si sa primeasca aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienta în domeniul mineritului. Am urmarit din 2003 încoace si opinia ambasadorilor americani în legatura cu Rosia Montana: „proiect benefic care trebuie demarat”. Si-atunci vor coopera oare autoritatile americane cu o colonie... pardon!, o tara din lumea a treia, „aliatul” si „partenerul” lor?

Suntem în razboi, domnule colonel?

În primul rând vreau sa va spun un lucru. Problematica Rosia Montana este extrem de complexa si vizeaza un lucru esential; interese straine de România. Daca nu se-ntelege acest lucru, înseamna ca nu s-a’nteles nimic. România, din punctul meu de vedere - si în atâtia ani de profesie în care am solutionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douazeci de ani, într-un razboi economic în care pierde batalie dupa batalie, iar Rosia Montana nu face exceptie de la aceasta regula.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu si-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales sa iasa, dezamagit de evolutia lucrurilor, din magistratura, însa, asa cum spune el, „când am dorit, pe usa din fata, pe unde am si intrat”. A instrumentat si dosarul Rosia Montana (da, exista acest dosar, care ar putea lamuri rapid multe lucruri pe scena bataliei pentru aurul românesc, dar si pe scena politica si a serviciilor) si, barbat de onoare, nu se fereste sa vorbeasca despre el.