cp_Dictionar explicativ al scandalului Arsinel – transplant rinichi – Lucan

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-ziardecluj 

Este foarte grav ca, abia dupa 24 de ani de la Revolutie, avem primul scandal declansat pe tema transplanturilor din Romania. Daca nu era vorba de o vedeta, precum Alexandru Arsinel, si de un oengist incapatanat, Emanuel Ungureanu, nu ati fi aflat niciodata cat de murdara si nedreapta este aceasta “industrie” a transplanturilor compusa din dumnezei medicali, bolnavi de rang 1, bolnavi fraieri de rang 2 si sicrie.

Pentru ca foarte multa lume vorbeste despre scandalul asta fara sa aiba habar macar despre ce inseamna aceasta lume, mi-am permis sa va ofer un mic dictionar explicativ, cu cateva repere ale acestui scandal ce il are in centru pe Arsinel. Nu va servesc lectii de educare, ci vreau sa va deschid ochii asupra unor nuante, eu insumi fiind un ignorant al acestei lumi pana acum cativa ani, pana sa il cunosc pe Ungureanu. Pentru mine, vorba aia, ziarist informat, bolnavii de insuficienta renala cronica erau “bolnavi de dializa”. Atat eram de prost. Cand insa acest oengist m-a primit in lumea bolnavilor de insuficienta renala cronica, am primit o suta de perechi de palme morale. Aveam sa descopar, prin Emanuel, o alta parte a vietii pe care unii semeni o duc cu mult curaj si suferinta. O viata in care prioritatea nu mai e un iPhone 5 si nici ultimele trenduri de la Zara, ci speranta neobosita de a redeveni normali.

Insuficienta renala cronica (IRC): Sa suferi de asa ceva, e groaznic. Nu e o boala in sine, e consecinta diminuarii capacitatii de filtrare a rinichiului. Cancerul e o boala fara ascunzisuri, nu isi bate joc de tine, te omoara rapid. Dar chinurile celor ce sufera de IRC sunt aparte. IRC se insinueaza lent, progresiv, o curva ale carei simptome apar numai dupa ce boala rinicihilor a afectat considerabil organismul. Aceste filtre situate de o parte si de alta a coloanei, am numit rinichii, sunt ajutoare esentiale pentru excretia excesului de apa si a toxinelor din sange. Cand filtrele astea se strica, esti in mare pericol. Dar rinichii, niste super eroi ai organismului, nu filtreaza doar sangele. Cand rinichii se opresc, organismul este vaduvit instantaneu de hormonii pe care rinichii ii produc, hormoni care ajuta la reglarea tensiunii arteriale si la producerea de globule rosii. Nu sunt decat doua posibilitati “de lucru”, odata depistata IRC: dializa (filtrarea artificiala a sangelui) sau transplantul.

Dializa: este o tehnica medicala ce suplineste functia renala a unui rinichi distrus, o metoda ce ajuta la eliminarea reziduurilor, toxinelor si excesului de apa din sange si restabileste echilibrul hidroelectrolitic. Exista doua metode de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. Potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, ”ambele metode fac apel la o membrana semipermeabila, artificiala pentru hemodializa si naturala (peritoneul) pentru dializa peritoneala. Aceasta membrana actioneaza ca un filtru intre sangele pacientului si dializat, asa cum se numeste solutia a carei concentratie este adaptata fiecarui bolnav, dupa gradul de epurare care se doreste a fi obtinut, si al carei rol este indeosebi acela de a antrena substantele toxice acumulate in sange. Schimburile intre dializat, preparat dinainte, si sange se produc printr-o membrana, dupa doua mecanisme: difuzia si ultrafiltrarea”.

Poate ca v-ati pierdut in explicatiile tehnice, imi permit eu o “traducere”. Dializa este o solutie chinuitoare. Groaznic de chinuitoare. Odata intrat pe dializa, bolnavul poate sa spuna Adio unei vieti regulate. Isi pierde libertatea de miscare, isi reduce nazuintele profesionale, viata pe dializa inseamna ca, de trei ori pe saptamana, trebuie sa mergi la spital sau la un centru de dializa ca sa ti se filtreze sangele. Dializa nu e un “proiect” pe termen scurt si mediu, nu scapi de calvarul asta peste 6 luni decat daca ai noroc de un transplant. Daca nu ai noroc de un transplant, viata ta de bolnav va arata exact cum va spun eu acum: tot pe patul de dializat, apoi acasa si din nou la centrul de dializa, intr-un cliseu istovitor si dureros. Ti se inmoaie psihicul si fizicul. Psihicul, caci devii un handicapat social. Fizicul fiindca, dupa depistarea IRC, dializa aduce cu sine alte “cadouri” neasteptate: probleme de coagulare a sangelui sau risc de infectii ale sangelui. Devii un aspirator de virusi, sunt bolnavi care au un paletar larg si trist de boli, de la HIV pana la hepatita B si C.

In plus, ziua dializei e una cu totul speciala. In ziua dializei, trebuie sa stai intre 3 si 5 ore cuminte in pat pana se termina filtrarea. Esti o mufa USB umana, te conectezi la aparate si astepti. “Rasplata” vine imediat si invariabil dupa: ti se face un rau sora cu moartea, plus accese de oboseala teribile. Tot la doua zile, in fiecare saptamana, in fiecare luna, in fiecare an, de acum inainte.

Mihai Lucan – este un medic chirurg clujean, specialist in urologie. Este un nume mare in Romania. In dreptul sau, ca medic, stau nenumarate “recorduri” si “premiere”. In fapt, nimeni nu a stat sa verifice cate premiere sunt cu adevarat premiere si cati dintre pacientii operati de Lucan mai traiesc. Exemplu: Lucan a efectuat primul transplant pancreatic din Romania. Dar putini stiu ca pacientul este oale si ulcele, a murit. Dumneavoastra, dragi telespectatori fericiti, vedeti doar “premierele” lui Lucan pe Pro TV. In trecut, ati vazut tot la Pro TV cum marele chirurg Mihai Lucan s-a aplecat asupra amaratului de Viorel Bora, 15 ani, din Beclean care a efectuat un transplant la Institutul din Cluj. Camerele PRO TV au plecat, romanii au privit cu admiratie spre domnul Lucan. Dar putini stiu ca rinichiul pustiului nu a functionat nici un minut.

Mihai Lucan este obsedat de imaginea sa publica. Foloseste televiziunile pentru a se scoate in evidenta pe sine, fara sa lase putina faima si echipei sale. Daca Lucan este un chirurg merituos, nu acelasi lucru se poate spune despre OMUL Lucan. Nu unul, ci sute de pacienti se plang de limbajul sau dur, presarat cu injuraturi, sau de faptul ca ii arde pe bolnavi la bani in propria sa clinica. Este unul dintre cei mai bogati medici din Romania. Un ziar local publica anul trecut informatia ca Mihai Lucan are in conturi peste un milion de euro in depozite si castiga cam 600.000 de euro venituri proprii din clinica. Foarte bine, a muncit omul. Nu mi-e clar daca e cinstit sa iei pacientii din spitalul de stat si sa ii duci la clinica ta privata, dar asta numai Dumnezeu poate judeca. Ce pot judeca procurorii este daca au existat vreodata abuzuri si acte de coruptie facute de Lucan.

Emanuel Ungureanu – 35 de ani, este sufletul Asociatiei pentru Solidaritate si Empatie “Claudia Safta”. Ungureanu nu e un oengist hipster care se lupta pentru viata balenelor cu buric roz, ci e un bataios care se bate pentru drepturile bolnavilor de IRC, incercand sa le amelioreze dupa puteri chinuita viata. In Asociatia asta, sunt peste 70 de copii si adolescenti care il iubesc pe Ungureanu ca pe un tata. Caci Emanuel ii ajuta cand nu au bani de drum pentru a merge la dializa, cand sunt abuzati de personalul medical indolent, cand psihicul le cade pe asfalt.

Ungureanu este un oengist cum nu sunt multi: a dezvoltat un sistem incredibil de relatii cu medici foarte buni, dar nu atat de faimosi ca marele Lucan, care ii preiau cazurile grave si urgente. A reusit sa capaciteze oameni de afaceri mici si mari care contribuie cu sume mici si mari la proiectele sale. Este printre putinii ONG-isti care trimite rapoarte sponsorilor despre cum s-au cheltuit banii. Nu primeste niciun ban de la Asociatie.

Si mai putini romani stiu ca acest Ungureanu a fost mana dreapta a lui Lucan pana in 2003. Il stie pe Lucan foarte bine, ii stie matrapazlcurile si calitatile. Dar numai Ungureanu si Lucan stiu ce s-a intamplat intr-o seara de martie din 2003.

In acea zi, o fata frumoasa de 18 ani, de loc din Harghita, dar lucrand la Cluj, la o covrigarie, a fost lovita mortal de un motociclist. Din pacate, unul dintre rinichi a fost distrus in urma impactului. Dar unul era perfect. Emanuel Ungureanu, pe atunci mana dreapta a lui Lucan si membru in comisia de etica a Institutului Clinic de Urologie si Tranplant Renal, i-a contactat pe apartinatori, etnici maghiari.

Putini stiu ca, in abordarea familiei unui posibil donator, trebuie respectati niste pasi si exista niste limite. Nu ai voie sa santajezi emotional, nu ai voie sa presezi parintii sau apartinatorii. Se recomanda o abordare rece, in care li se prezinta apartinatorilor argumente pentru donare. Emanuel Ungureanu nu a reusit in acea seara sa ii convinga pe apartinatori. S-a retras de la spital si i-a lasat in pace.

Dar patronul covrigariei a inteles problema echipei lui Emanuel si faptul ca acel rinichi putea salva viata unui alt copil de la Pediatrie 2, aflat pe lista de asteptare. Si s-a dus el peste parinti. Ce le-o fi spus, ce le-o fi promis, el stie. Cert este ca a reusit. Fericit nevoie mare, Ungureanu s-a intors la clinica si i-a spus lui Lucan ca are un rinichi, rugandu-l sa se grabeasca si sa il puna unui copil de pe lista. Lucan a dat din cap si l-a expediat pe Ungureanu din birou, spunand ca are treaba. A doua zi, Emanuel a aflat. A aflat ca Lucan, in nesimtirea lui, a “redirectionat” rinichiul donat catre un pacient cu bani din clinica sa, un cetatean neamt. Si a innebunit. A plecat din clinica lui Lucan, a incercat sa ii faca plangeri peste plangeri faimosului chirurg. Dar degeaba. De Lucan le era frica si procurorilor sa se atinga, atatea pile avea.

Inca ceva savuros: Asociatia Transplantatilor si Dializatilor din Romania, cu sediul la Cluj, care ii ia apararea “total neutru” lui Lucan si il critica pe Emanuel Ungureanu, a fost infiintata de Ungureanu cu bani primiti de la Lucan.

Transplantul: Operatia de transplant renal consta in inlocuirea rinichilor bolnavi cu un rinichi sanatos prelevat de la o alta persoana (donator). Grefa (rinichiul sanatos) va prelua astfel functiile rinichilor care nu mai sunt functionali. Persoana care este supusa transplantului poate sa duca o viata normala daca noul rinichi functioneaza in mod corespunzator. Exista 2 categorii principale de donatori de rinichi pentru transplant: in viata – inruditi genetic (cazul perfect), inruditi emotional, donatori altruisti; donatori cadavru – cu inima batand (heart beating), marea majoritate, si fara activitate cardiaca (non heart beating).

In Romania, in prezent, majoritatea transplanturilor renale se efectueaza cu rinichi recoltati de la donatori in viata (80% din totalul acestora).

Pacientii considerati a fi potriviti pentru un transplant renal efectueaza in prealabil o serie de investigatii si de teste complexe de compatibilitate. Evaluarea pretransplant a donatorului in viata se efectueaza conform ghidurilor Forumului de la Amsterdam: evaluare imunologica, generala, renala (inclusiv vasculara, prin angiotomografie spirala sau angioRMN), screening viral etc.

Perioada imediat urmatoare transplantului este cruciala. Echipa de medici care a efectuat operatia urmareste indeaproape evolutia pacientului si se asigura ca noul rinichi nu este respins de organism si ca functioneaza normal. Ca sa intelegeti foarte bine ce se intampla dupa, este important sa stiti ca organismul uman este efectiv “prostit” sa accepte noua “piesa de schimb”. Prin imunosupresoare, anticorpii sunt redusi la tacere, pentru ca rinichiul sa nu fie atacat si considerat corp strain. Dar odata antivirusii anihilati, organismul devine un aspirator de boli si virusi.

Alexandru Arsinel: Este un mare actor roman. Dar cred ca ar trebui sa ne oprim aici. Caci, in scandalul de fata, el este un simplu pacient. Sau asa ar fi trebuit sa ramana. Ma infioara nesimtirea celor ce spun ca Arsinel e un bun national si ca trebuie salvat el, nu copiii din Bistrita, Cluj sau Barlad, care asteapta de ani de zile pe liste. Pai, atunci, sa mergem mai departe: sa ii omoram pe tigani, ca sunt tigani, pe pensionari, ca sunt inutili, pe handicapati, ca fac umbra pamantului. Oameni buni, ati innebunit? Este un abuz enorm pe care Lucan l-a facut in cazul Arsinel. Ma intreb: cate decizii de acest gen o mai fi luat Lucan? De cate ori banii sau functia unui smecher au contat mai mult decat pijamaluta saracacioasa a lui Valentin Clampariu, de 22 de ani, din Alba, un sarac lipit pamantului, care asteapta un rinichi de 14 ani? Si pentru el nu se gaseste unul, dar pentru Arsinel, da.

Arsinel a picat in plasa paianjenului Lucan, care a mirosit imediat ca e un pont mediatic. Nu s-a asteptat niciodata la lovitura morala primita de la Ungureanu, care a intors Romania pe dos. Cu calm si fara injurii, Ungureanu a scos in evidenta faptul ca atribuirea rinichiului s-a facut discretionar. Printr-un abuz.

Ma intreb: exista vreun procuror in Cluj care sa se aplece putin asupra problemei? Pe care sa nu il poata opri un “telefon de sus” ?

Dar faima lui Arsinel si faima la care spera Lucan vor fi, dupa parerea mea, si pietrele de moara ce il vor dobori pe Lucan in acest tambalau. Caci tocmai aceasta faima a lui Arsinel dezvaluie un adevar de necontestat, dar ascuns pana acum de anonimitatea fostilor sai pacienti: faptul ca sunt foarte multe cazuri de transplante ratate. Si mai arata ceva: ca este foarte posibil ca, din dorinta obsesiva de imagine a lui Lucan, medicul sa se fi grabit cu evaluarea rinichiului si sa ii fi dat un rinichi nu tocmai compatibil.

Ceva se intampla si nu e de bine: Arsinel s-a intors azi la Cluj pentru “analize”. Caci analizele de la Fundeni i-au iesit prost. Fiind in ograda lui Ioanel Sinescu, rivalul sau de moarte, Lucan i-a spus lui Arsinel sa vina degraba la Cluj. Daca ar fi ramas, ar fi crescut sansele ca Sinescu sa isi dea seama ce s-a intamplat efectiv cu rinichiul. Arsinel se simte rau. Si este chiar si in pericol sa se curete. Urmatoarele zile sunt cruciale. Este posibil sa fie o spaima trecatoare, ceea ce mi-as dori enorm. Este posibil sa se buseasca rinichiul si sa se opreasca, caci organismul de peste 70 de ani al lui Arsinel este foarte uzat.

Precaut, Lucan stie ca rahatul e cat casa si incearca sa arunce vina pentru starea proasta pe mediatizarea excesiva facuta de Ungureanu.

E o minciuna sfruntata, care arata caracterul acestui medic.

Sa ne uitam mai jos cine lingea camerele de luat vederi facand show mediatic. Chiar actorul Arsinel, care a dat interviuri din orice pozitie, chiar si de pe patul de spital! Idem, Lucan.

Nuuu, sa il lasam pe Emanuel Ungureanu in pace, de data asta. Are multe defecte, e chel, are o masina visinie si mananca dulciuri pe ascuns, dar nu Ungureanu e vinovat ca Arsinel se simte rau.

Dar sa lasam parerile mele, sa ne uitam putin la fapte. Si la niste intrebari ramase fara raspuns.

Arsinel a venit la Cluj si pac! in 3 zile a primit rinichiul. Intr-una dintre conferintele de presa care ii plac atat de mult domnului Lucan, am aflat ca Arsinel a primit doar un rinichi si ca celelalt a fost folosit pentru o alta domnisoara. Daca Arsinel se simte rau, adresez o intrebare publica domnului Lucan: fata cum se simte? O putem cunoaste? E confidentiala identitatea sa? De ce e confidentiala identitatea domnisoarei ce a primit al doilea rinichi si nu a fost confidentiala operarea lui Arsinel? Daca criteriul compatibilitatii este primordial si nu timpul petrecut pe lista de asteptare, intreb si eu, la ce bun liste de asteptare? Si inca una: care sunt criteriile dupa care sunt chemati pacientii pentru testele de compatibilitate?

Sper ca acest articol sa nu constituie un stres suplimentar pentru domnul Arsinel si pentru medicul Lucan. Atat de stresati sunt cei doi de presiunea mass-media, ca nu au pregetat aseara sa stea o ora pe Antena 3, Lucan, prin telefon, si Arsinel in botosei.

PS: Curajosii internetului sustin cu tarie ca orice om aflat in situatia lui Arsinel ar cauta sa se “descurce”. Eu il cunosc pe baiatul din Beclean caruia nu ii mai functioneaza rinichiul si stiu ca nu are cum sa se “descurce”. In ochii si in sufletul meu, el este egal cu Arsinel. Ce-as face eu daca m-as imbolnavi? As astepta ca toti ceilalti. Nu fac pe interesantul, am multe defecte, dar nu m-am folosit niciodata de statutul de ziarist ca sa obtin nici macar o prajitura. Pe vremuri, mi-am depus la Bistrita, aveam 21 de ani, dosarul pentru ANL. L-am depus ca orice om normal. Am aflat cu bucurie ca mi-a fost acceptat. Urma sa am si eu o casa. Cand insa am aflat si ca viceprimarul de atunci m-a bagat in fata pentru ca sunt ziarist, am renuntat pe data la apartament. Nu fac pe viteazul, Doamne fereste de o asemenea boala, dar nu as face niciodata un gest atat de jegos.