cp_Cea mai dramatica schimbare din ultimul deceniu în ceea ce priveste economisirea la banca

Cei care îsi tin banii în banci, respectiv cei pentru care depozitul bancar reprezinta principala forma de economisire, se confrunta de aproape un an cu ceva nou care naste multe întrebari, socoteli lunare si multa presupunere în ceea ce priveste viitorul:

1) cifrele mici, adica ratele mici la depozite, fie ca sunt la lei, fie ca sunt la euro;

2) o schimbare de scadente pe care deponentii nu prea au trait-o, respectiv cine vrea dobânzi mai mari trebuie sa-si lase banii pe termen lung pe unul, trei sau cinci ani fata de o luna, trei luni, sase luni cu care erau obisnuiti, ceea ce implica o confruntare cu necunoscutul în tot acest timp;

3) miscarile de curs în sus sau în jos de câteva procente, pe care guvernatorul BNR Mugur Isarescu nici nu le mai ia în considerare, dar care anuleaza peste noapte câstigul rezultat dintr-un depozit bancar, unde ratele sunt mici.Asta daca nu produce pierdere.

Fata de 2008-2010, asta ca sa iau o perioada mai apropiata, dobânzile la lei si la euro s-au înjumatatit, daca nu chiar mai mult. În 2009, bancile plateau o dobânda de 10-14% la lei în functie de cât le ardea buza, iar acum platesc 3-5,5%.  În 2009, la euro, pentru a-si asigura lichiditate având în vedere începutul crizei, bancile plateau 6-8% si chiar 10% pentru sumele mari, de la un milion de euro în sus, iar acum ofera 1,5-3,8%.

În 2009, la o crestere a cursului leu-euro de 6,9%, câstigul în euro adus de un depozit în lei (dobânda la lei minus cresterea cursului) a fost de 5-6%. Cam cât dobânda la euro. Deci cine a avut lei nici nu a câstigat, nici nu a pierdut real în euro. În 2010, la o dobânda în lei de 7-10% si o depreciere a cursului de 1,3%, câstigul real în euro a fost de 6-9%. Daca facem o comparatie cu dobânzile la euro care au mai scazut, spre 4-5%, rezulta un plus real peste un depozit la euro de 2-3%. În 2011, la o crestere a cursului de numai 0,8%, cu dobânzi la lei de 6-8%, cu dobânzi la euro de 4-5%, a rezultat un câstig real peste depozitul la euro de 2-3%. În anii 2010 si 2011 cei care si-au tinut banii în lei au câstigat mai mult decât cei care au preferat euro. În 2012, dobânzile la lei au fost de 4-6%, cursul a crescut cu 2,5%, iar dobânzile la euro au fost între 3 si 4%, deci s-a cam intrat pe pierdere reala, nu mult, pentru cei cu depozite în lei. În 2013, de la începutul anului cursul leu-euro a crescut cu 0,9%, dobânzile sunt cuprinse între 3,5% pe an (bancile mari ) si 5,5% (bancile mai mici), iar la euro se ofera între 1% si 3,5% pe an. Rezulta ca nici nu se câstiga, nici nu se pierde, dar conditia este ca rata leu-euro sa ramâna pe loc. Orice crestere a cursului peste 4,47 lei/euro aduce pierderi celui care are economiile plasate în lei, versus plasate în euro.

Sa ne întoarcem cu 10 ani în urma. Dobânzile la lei erau cuprinse între 11 si 12%, cresterea cursului a fost de 0,62%, dobânzile la euro erau între 4% si 6% pe an, rezultând un câstig real de 6-7%. Cei care au avut atunci bani în lei au câstigat real dublu fata de cei care au avut economiile puse în euro. În 2004, dobânzile la lei au fost de 13-15% pe an, cursul s-a apreciat cu 0,15%, ratele la euro erau 4-5%, iar rezultatul a fost fabulos, un câstig real de 8-9%. Sa tot depui banii în lei în România. În 2005, 2006, 2007 s-a câstigat bine pariindu-se pe depozitele în lei si nu pe cele în euro. Scaderea inflatiei din ultimii doi ani spre 3-4% a adus si dobânzi mici la depozite. La credite, scaderea este mult mai lenta, ce-i drept.

Niciodata România, cred ca nici pe vremea lui Ceausescu, nu a avut dobânzi la depozite atât de mici. La 3-5% pe an, daca mai adaugam si comisionul de retragere, câstigul nici nu se vede. Pe termen scurt, chiar poti sa retragi mai putini bani decât ai depus.

Bancile încearca sa ofere dobânzi mai mari daca îti tii bani pe 3-5 ani. Românii nu au experimentat o perioada atât de lunga si psihologic nu sunt pregatiti sa-si lase economiile si sa vina peste cinci ani la scadenta. În cinci ani se pot întâmpla multe. UniCredit Tiriac Bank a avut chiar un depozit pe sapte ani la lei, dar nu a avut cerere asa ca a renuntat la el.

În acest moment, sunt 16 milioane de conturi/ deponenti- persoane si juridice, care au depozite cu scadenta de la o luna în sus în sistemul bancar românesc de 200 de miliarde lei (128 de miliarde de lei si 16 de miliarde de euro ). Daca punem si conturile la vedere si alte forme de economisire în banci, de obicei cu scadenta de pâna la o luna, suma totala de economii este de 305 miliarde de lei (156 miliarde de lei si 34 de miliarde de euro).

Întrebarea celui care pâna acum a mizat pe leu, pe plasarea banilor într-un depozit în lei, în speranta ca va fi mai bun decât un depozit în euro, este ce face în continuare având în vedere dobânzile mici si miscarile de curs, chiar daca sunt de plus sau minus 1%? Pe ce mizeaza în continuare? Mai este leul un plasament mai rentabil decât cel în euro? Pentru un potential câstig de un procent peste dobânda la euro, mai este rentabil sa-ti tii banii în lei, si sa te lasi la mâna cursului valutar?

Dupa ce creditarea în euro a explodat din 2005 încoace, ceea ce a determinat ca doua treimi din împrumuturi sa aiba la baza euro, iar BNR sa tina cursul pentru a nu aduce si mai mult oamenii, companiile si bancile în Ńfalimentî, acum Isarescu are o noua problema. Trebuie sa tina cursul si mai strâns la plus/minus un procent pentru a preveni migrarea depozitelor din lei în euro. Oricum România nu a mai experimentat asa ceva pâna acum, dobânzile mici la depozitele în lei, aproape exact ca în occident. De doi ani traim cu o inflatie mica si este foarte greu din punct de vedere al economiei, al bugetului, al companiilor si chiar a angajatilor, care în trecut îsi bazau cresterea nominala pe inflatia mare. Inflatia mica, faptul ca antreprenorii nu mai pot sa creasca preturile de la luna la luna ca acum 10-15 ani creaza mari probleme. Multa lume era fericita, în frunte cu bugetul statului, când inflatia era de 40%, veniturile statului cresteau nominal, salariile urcau cu 10-20%, iar cursul urca cu 10-20%. Acum avem inflatie mica, dobânzi mici, fluctuatie de curs mica, dar care conteaza, salariile stau pe loc. Ce preferati? Poate ar trebuie sa organizeze un referendum si pe aceasta tema.

Acest articol a aparut în editia tiparita a Ziarului Financiar din data de 09.09.2013

20 Comentarii [+] Adauga un comentariu

Marea problema a bancilor in Romania e ca traiesc doar din ciuguleala de ghiseu , prin alte parti mai evoluate nu se percep comisioane, bancile sunt fericite ca-ti duci la ei banul pe care-l inmultesc facand cu el afaceri, investindu-l.
Este culmea sa ajungi sa doresti sa ai inflatie mare, iluzia banului care creste, cand de fapt doar il muti dontr-un buzunar spart intr-altul la fel.
Economisiti in moneda in care castigati, alta cale mai sigura nu exista.