cp_ Ciprian Necula: „Sunt rrom si nu ma tratez“

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul 

Bucuresteanul Ciprian Necula n-a fost dintotdeauna sustinatorul rromilor. „La 17 ani îi bateam pe tigani de-i stingeam, pentru ca ma enervau si pentru ca stiam karate”, povesteste tânarul.
Într-o zi, când venea spre casa cu verisoara lui, cu autobuzul, un român a început s-o loveasca pe fata si sa strige ca e o „tiganca furacioasa”. „La un moment dat am simtit ceva cald pe piciorul meu. Facuse pe ea de frica”, povesteste Ciprian. Atunci a simtit pentru prima data ce înseamna sa fii discriminat.
Ar fi vrut sa-l loveasca pe agresorul român, dar s-a abtinut, iar începând de a doua zi a renuntat la bataile de strada si a început lupta pentru oprirea discriminarii. Nu neaparat împotriva discriminarii tiganilor, ci si a homosexualilor, persoanelor cu dizabilitati sau femeilor. „Sunt rrom si nu ma tratez. Nu poti cere un drept fara sa respecti si dreptul celorlalti!”, spune tânarul.
A mostenit ambitia mameiBunicii lui Ciprian sunt din neamul fierarilor. „Bunicul a fost primul care a venit spre oras, renuntând la meseria sa traditionala. A mers la fabrica, iar apoi a fost tinichigiu”, spune el. În timp ce tatal sau este un antimodel pentru el, pentru ca si-a parasit familia, îi este recunoscator mamei pentru ca l-a învatat pe el si pe fratele lui ca totul este posibil.
„Nu accepta niciun fel de limite sau constrângeri, orice era posibil pentru copiii ei. Aveam patru ani si-mi doream sa ajung diplomat, la fel ca nenea care se tundea la frizeria unde lucra mama - m-a facut sa cred ca pot deveni într-o zi. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceausescu, când sansele ca un tigan sa ai o astfel de functie erau aproape nule !”. Ca o ironie a sortii, Ciprian a ajuns, peste 20 de ani, diplomat. 
Inventatorul „rasismometrului”Din facultate a început sa organizeze diferite forme de protest pentru a combate rasismul. Unul dintre primele proteste a fost organizat în fata ambasadei Austriei, alaturi de un grup de studenti rromi, pe vremea când era la moda povestea despre tigani ca ar fi mâncat lebede de pe un lac din Viena.
„Ne-am interesat si am aflat ca nici macar nu erau lebede pe acel lac si am protestat  fata de aceasta nedreptate într-un mod ingenious: am servit trecatorii cu pulpe de pui spunând ca sunt de lebada. Alti colegi au dansat pe “Lacul lebedelor”, povesteste Ciprian. 

Tot el a a inventat “rasismometru”, un aparat, ca un tensiometru, care, prin raspunsul la o serie de întrebari, indica gradul de rasism care este într-o persoana – e o metafora, nu o inginerie.

În 1998 l-a cunoscut pe Nicolae Gheorghe, sociolog rrom, care i-a devenit mentor si care l-a ajutat sa întelaga dintr-o perspectiva cvasi-stiintifica  lumea rromilor. În 2001 a devenit observator electoral al OSCE.
În timp, a elaborat nenumarate documente si rapoarte de îmbunatatire a situatiei rromilor, acum având si o emisiune televizata, “Rom European”.

Profil
Nascut: 07.09.1979, Bucuresti

Studii: Stiinte politice la SNSPA, studii post-universitare in diplomatie publica, masterand UNESCO

Experienta: expert al Consiliului Europei în Republica Moldova si expert pe Problemele Minoritatilor Nationale al OSCE. Liderul campaniei de comunicare SPER (Stop Prejudecatilor despre Etnica Romilor)  – www.sper.org.ro

Familie: are o fetita de doi ani si jumatate pe care a botezat-o dupa sfânta ocrotitoare a rromilor, Sara Kali

Întrebari si raspunsuri Când ai simtit cel mai tare ca est discriminat?
S-a întâmplat sa încerc sa intru într-o discoteca, cu alti prieteni, si sa mi se ceara “legitimatia”, în timp ce altii nu aveau nicio problema la intrare. Am luptat mereu cu prejudecatile oamenilor.

Cum o sa-si cresti fetita?Într-o libertate deplina. Fetita mea se joaca déjŕ cu alti copii de vârsta ei din medii foarte diverse. Daca ar fi fost dupa mine, nici macar nu as fi botezat-o. I-as fi lasat ei optiunea de a-si alege religia.
Ce-i place „Pescuitul. Merg în fiecare weekend la pescuit de pesti rapitori. Saptamâna viitoare, de exemplu, ma duc în Delta, altfel începe prohibitia la stiuca”.
Ce nu-i place
„Plasticul. Si nu atât ca materie. Nu-mi place zâmbetul de plastic, nu-mi plac “yes man-ii” – cei care cred fara sa cerceteze! Urasc superficialitatea oamenilor!”