785_cp_Moftangii

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-wikisource 

Românul

Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu.
Nascut dintr-o familie saraca dar onesta, el este fiul operelor sale, si, desi democrat prin nastere, el face parte din aristocratia inteligentii, a meritului, stiintei, artei, culturii s.cl.
Dar... nascut dintr-o veche familie de adevarati boieri, cari au stiut totdeauna sa puna interesul patriei mai presus de interesele de clasa renuntând la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevaratul democrat...
Moftangiul este patriot hotarât, nationalist exclusiv, român pâna în maduva oaselor! toata lumea trebuie s-o stie!
Guvernamental, sau, când din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicita România în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubeste pâna la nebunie. De aceea, el uraste cu furie tot ce nu e român, tot ce nu e national.
El stimeaza agricultura, dar viseaza o industrie mare nationala, care sa ne scape de tributul ce-l dam strainilor: ceea ce-l înspaimânta este o cucerire a Rrromâniei pe terenul economic de catre infamii de straini, ajutati de copiii vitregi ai tarisoarii lui!
E om de partid, câta vreme nu-i vorba decât de vederi asupra politicii interioare. Îndata însa ce e vorba de a ne prezenta fata cu strainii, el crede ca toti românii trebuie sa uite micile pasiuni si, dându-si mâna frateste, sa paseasca strâns uniti fata cu primejdia economica, politica, sociala si culturala a Natiunii! Inimicul comun este strainul! jos Strainismul!! sus Românismul!!!
Oricine gândeste altfel... e un tradator!
Moftangiul se gaseste în toate clasele sociale; speta lui furnica pe toate caile de comunicatie (afara de rare exceptii, cu bilet gratuit) si e incuibata din cele mai mândre palaturi pâna în cea mai modesta odaie de hôtel garni.
Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sarac sau bogat, prost ori destept, nerod ori de spirit, tânar, batrân, de un sex sau de altul sau de amândoua, el a fost, este si va fi român adevarat... Sa te pazeasca Dumnezeu sa ataci România lui oricât de pe departe, caci moftangiul român e aci gata sa te zdrobeasca.
Moftangiul român este:
Din clasele primare pâna la bacalaureat - anarhist;
De la bacalaureat pâna la primul examen de universitate - socialist;
De la primul examen pâna la licenta - progresist;
De la licenta pâna la slujba - liberal;
De la slujba pâna la pensie - conservator.
De la pensie încolo, împartaseste principiile tinerimii universitare... Fii sigur ca ai sa-l gasesti oriunde e vreo manifestatie mai mult sau mai putin politica ori nepoliticoasa a studentilor mai mult sau mai putin rrromâni!

Rromânca

Fiica de arendas, de negustoras, de functionaras, de avocatel, de ofiteras, de popa - sa fi fost papa bulgaroi, sârbotei sau grecotei - moftangioaica este românca si prin urmare nobila, et par consequent nu poate suferi mojicimea.
Ea este patronesa în comitetul unei sau mai multor societati române de binefacere sau de cultura nationala.
Moftangioaica româna vorbeste româneste numai avec les domestiques, încolo frantuzeste - acu ia lectii de limba engleza.
În fiecare zi, moftangioaica rastoarna pravalii întregi, de la raftul de sus pâna la cel de jos, cautând esantiioane si negasind, malheureusement, niciodata ce-i trebuie. Bogata ca si saraca, adeseori i se-ntâmpla din distractie, când se uita negustorul în alta parte, sa-i scape ceva în manson sau sub rotonda.
Moftangioaica îsi opreste totdeuna cupeul d-a curmezisul stradei.
Pentru dânsa sunt numai doua orase în care poate trai cineva: Paris et Bukarest!
Dânsa are unul sau mai multi adoratori, nu de placere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie de asa înalta extractiune trebuie sa aiba un suivez-moi.
Bogata, n-are placere mai mare pe lume decât sa-si arate unei amice sarace toaletele si sa-i spuie pretul lor fabulos, si apoi proiectele, planul si devizul toaletelor viitoare.
Moftangioaica saraca este foarte discreta; de aceea, nu despretuieste fondurile secrete, ba chiar din contra. Pentru cine conspira, e prudent sa evite pe moftangioaica româna.
Cruda, adica necoapta, primeste cadouri de la rascopti bogati; rascoapta, face cadouri la saraci necopti, adica la cruzi:
– Ah! crudule!
Când e vorba de lista "victimelor" ei, moftangioaica româna uita sirul, numele si datele; are însa în privinta aceasta despre amicele ei o memorie prodigioasa.
Când vrei sa flirtezi cu moftangioaica, se ratoieste si fleortaieste. Îi vorbesti serios, râde; glumesti, e foarte serioasa; o saluti, d-abia motaie; o iubesti, te spune târgului.
Moftangioaica e amatoare de înmormântari de lux. Trecând prin fata cluburilor, jalnica scoate capul afara din cupeu. Dupa cimitir, un tour au bois, cu ochii plânsi si cu chipul încadrat în dantela neagra, este obligatoriu.
Moftangioaica e o românca brava: ea stie suferi, cu hotarârea si eroismul caracteristice românului, tortura concertelor clasice, fort en vogue astazi... Astfel, daca-ti place muzica, fereste-te sa mergi la acele concerte: de câte ori orchestra o avea un pianissimo, moftangioaica commencera a causer fortissimo...
Moftangioaica sufere în genere de stomac; oricând are sa iasa în lume seara nu manânca toata ziua în vederea corsetului. Astfel, e prudent sa nu o prea iei la vals: suflarea ei te face sa-ti aduci aminte cu mult regret de mirosul violetelor de Parma.
Poftita ori nepoftita, ea trebuie sa se afle la toate balurile de rigoare, ale curtii, ale societatilor, ale lumii mari, la reprezentatiile prime, extraordinare sau de gala.
Ea e abonata la L'Independance roumaine si trebuie sa figureze neaparat în Carnetul lui Claymoor.
Fiecare moftangioaica spune bucuros din fir în par toata conversatia care a avut-o cu printesa mostenitoare "aproape o jumatate de ceas" la balul din urma de la Cotroceni. Câte moftangioaice au fost la bal - ca nu lipseste una! - vezi dumneata câte jumatati de ceasuri a tinut acel bal minunat.
O moftangioaica gatita si împopotonata de sapte ori mai scump decât s-ar putea explica prin mijloacele consoartelui d-sale, daca o întrebi ce parere are despre printesa:
– Fie, mon cher; nu zic! e tânara; frumusica, si vous voulez; da' ... prea e luxoasa!
Când vorbeste de regina, zice: la pauvre!
La balul curtii mai ales, cum s-a abtinut toata ziua de mâncare, abuzeaza de sampanie, de icre, de înghetata, de bomboane - nu de placere ori de lacomie, nu!... de datorie... O data supeaza cu un "amic", pe urma cu un curtezan, mai despre ziua, se-ntelege, vine si rândul lui dumnealui: "Aide, cocoselule, la bufet!" Asa, dupa înghetata, manânca iar icre moi, si dupa Pomery extra-sec frappe, iar ciucalata fierbinte... A doua zi, doctorul high-life se vede silit a-i prescrie o cutie si jumatate de capsule de ricin.
Dupa fiecare bal du monde, a doua zi, caii doftorilor mondains alearga pâna le iese limba de un cot.
Culmea supararii - sa o scape din vedere Claymoor.
Culmea ambitiei - un minister pentru barbat si un secretariat pentru amic.
A! sa nu uit...
Când vezi doua moftangioaice amestecându-si alifia de pe buze si tocaindu-se cu multa caldura, sa stii ca nu se pot suferi.
- Ah! ma chere, je ne puis la sentir!

Savantul

Important barbat - barbat serios.
Membru în toate societatile culturale nationale si internationale, prefera dintre acestea pe cele de ginte latina. Daca nu e înca în Academie, are sa fie.
E un exemplar de lux în galeria moftangiilor români si costa scump.
Teorii noua din carti vechi - inventiuni pe cari strainii, vrajmasii României, apuca de le fac mai-nainte - studii speciale - misiuni la statiuni balneare - comisiuni si delegatiuni - conferente savante, un fel de pot-pourri de fapte diverse stiintifice - apoi directiuni de institutiuni si publicatiuni - toate astea trebuie sa coste scump.
Tipul nostru iubeste, mai presus de orice, ?tiinta si Rromânia, carora le sacrifica activitatea, linistea, sanatatea, familia sa, tot. El sustine ca stiinta, desi esential umana, trebuie, mai ales la o natiune mica si tânara ca a noastra, sa fie nationala. El constata în fiece moment cu mândrie progresul prodigios al stiintelor române.
El dirijeaza un institut national savant sau, daca înca nu pâna acuma, va inventa unul sau doua pentru a le dirija - institute absolut indispensabile Rromâniei, care este si trebuie sa fie centrul si farul cultural în Peninsula Balcanica... Ar fi o rusine sa lasam pe Bulgaria sa ne ia înainte!
De exemplu. Este absolut indispensabil sa întemeiem un institut pentru domesticirea, prasirea si educatia licuricilor - lampyris resplendens - având misiunea de a studia un nou sistem de luminare a oraselor rregatului cu aceste interesante gânganii fosforescente. Închipuiasca-si acu orice rromân cu dorr de tarra câta economie si ce lumina! stralucitoare, gratuita si - igienica!
Dar pentru asta, savantul nostru, barbatul ingenios, patriotul neobosit, care a descoperit aceasta luminoasa idee, trebuie sa calatoreasca în cele doua emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme de luminare a capitalelor mari, secundo: diferitele spete de lampyris resplendens... Dupa spusa entomologistilor, exista pâna acuma vreo patruzeci, afara, se-ntelege, de acele pe cari le va mai descoperi savantul nostru.
Moftangiul stiintific este sacrosanct.
Nici un guvern nu cuteaza, nu gândeste macar sa se atinga de el si de institutul lui; sunt lucruri inviolabile: ar fi în guvern care ar vrea sa stinga lumina, sa rearunce România în obscuritate! Din contra, la fiece buget nou, trebuie sa se creasca cifra respectiva - progresul stiintei reclama si alt progres: progresul paragrafului respectiv.
?i toate astea, fiindca stiinta e mai presus de luptele politice; guvernele sunt trecatoare, stiinta e eterna într-o tara eminamente constitutionala, apa trece, moftangiii ramân.
Când moftangiul e un imbecil, îi pasa de critica mai putin decât îi pasa unui suveran african de opiniile presei europene; când are oarecare talent si spirit, critica-l iriteaza si-l neodihneste ca pe o cocheta batrâna care se teme sa nu se afle în sfârsit ca are dinti falsi si par prepus. De aci se vede cum între moftangii, cei de spirit si cu oarecare talent sunt mai slabi de înger decât imbecilii.
Culmea moftangiului savant: a-si comanda statua înca din viata si a prezida la inaugurarea ei si la apoteozarea sa - a acestui mare luptator national în ogorul stiintei rromâne!