cp_Despre neclintita lasitate a lui Ion Iliescu

Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-petreanu.ro

O scurta remarca despre lasitatea neclintita pe care o practica Ion Iliescu de 23 de ani încoace în chestiunea mineriadei din 13-15 iunie 1990 (ma rog, nu e singura lui lasitate, dar acesta e doar un blog, nu un compendiu).

Întrebat zilele trecute ce are a-si reprosa pentru tragedia din iunie ’90, fostul presedinte al republicii a replicat, tâfnos, pentru Realitatea tv ca:

“Nu îmi asum (n.r. venirea minerilor), nu am de ce. A fost pur si simplu o iesire spontana. A aparut si personajul acesta cu ambitiile lui, Miron Cozma, pe care nu vreau sa-l mentionez. M-am dus (sa vorbesc cu ei, n.r.) tocmai ca sa-i conving sa paraseasca Capitala, prezenta lor aici era un factor perturbator, am apelat la simpatia de care ma bucuram ca sa-i conving sa plece. Era o chestie de autoritate personala pe care am folosit-o cât am putut ca sa atenuez porniri de acest fel”.

Dar cum poti spune ca nu îti asumi invazia când, în seara de dinainte, te adresai unei natiuni înnebunite de spaima si nesiguranta, din studiourile singurei televiziuni din România, cu urmatoarele cuvinte:

“Este de acum clar ca ne aflam în fata unei tentative organizate, pregatite din timp, de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa în mod liber si democratic a tarii la 20 mai a.c. Ne adresam tuturor fortelor democratice ale tarii care si-au dat votul pentru libertate si stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini actiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a concura cu fortele de ordine si cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea si arestarea elementelor extremiste care trebuie aduse în fata justitiei pentru a da socoteala pentru cele comise”.

Cum poti minti ca “m-am dus sa vorbesc cu ei tocmai ca sa-i conving sa paraseasca Capitala” când, de fapt, ce le-ai cerut este urmatorul lucru:

“Va cer voua, minerilor, care sunteti grupati, organizati, sa va îndreptati încolonati pe bulevard pâna la Piata Universitatii si sa o ocupati definitiv. Veti fi pazitorii acestui punct central al Capitalei, în colaborare cu fortele de ordine […]. Asigurati paza necesara împotriva tuturor elementelor extremiste care ar reaparea în aceasta zona. […] Va multumesc mult tuturor. Drum bun si succes!”

Ion Iliescu a asmutit atunci societatea împotriva ei însesi. Acesta e, probabil, cel mai odios gest pe care-l poate comite un conducator. Raul profund pe care l-a inoculat natiunii ne otraveste si azi. Democratia noastra s-a nascut confuz si asasin si a fost violata înca de la început de proprii ei parinti fondatori. Cum sa nu resimtim trauma, cum sa avem încredere?

E cumplit când un om ridicat de istorie într-o pozitie din care poate hotarî viitorul unui popor nu reuseste sa-si înteleaga puterea. Ion Iliescu putea îndrepta România în orice directie dorea – atâta putere si influenta avea in ianuarie 1990. El este vinovat de inadecvare la istorie în cea mai grava forma.

Chiar si acum, Ion Iliescu înca ar mai putea îndrepta ceva. Ar putea recunoaste ca a gresit, ca a comis o teribila eroare de judecata. Ar putea cere iertare natiunii, cu sinceritate si cu umilinta, pentru violul originar. Poate ca, astfel, am putea recapata macar o parte din încrederea pierduta. Dar Ion Iliescu “nu-si asuma”, nici macar înainte de propriul sau sfârsit, adevarul. Se va duce în pamânt mintind, în timp ce toata lumea stie adevarul. începând cu el însusi, pentru ca el e primul care stie ca minte.

Am mai spus: uriasa tragedie a românilor este ca, de ceva timp încoace, liderii lor si-au pierdut complet simtul istoriei. Liderii acestia nu pricep ca lasa viitorimii o mostenire care va continua sa influenteze societatea multe generatii dupa ce ei vor fi crapat, satisfacuti de propriile lor persoane.

România are nevoie de conducatori care sa traiasca pentru tara, nu pentru propria camara.

Inapoi la insemnarea sursa 770 Masochism I.T.