cp_Cum vorbesc politicienii

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul 

Domnul fost si viitor prim-ministru Victor Ponta, angajat trup si suflet īn razboiul de gherila cu presedintele Traian Basescu, a spus, de curīnd, ca, din cīte stie, marele sau dusman n-a fost un simplu informator al securitatii, ci de-a dreptul ofiter al serviciului de contra-informatii.

Īntrebat de ziaristi ce surse are pentru declaratia sa, dl. Ponta a invocat, mai īntīi, pe cineva (fara nume) care ar fi fost coleg ”de serviciu” cu presedintele, iar mai apoi a īnchis discutia cu o marturisire candida: ”Eu doar am comentat un lucru pe care l-a zis Doru Buscu”. Raspunsul premierului, derizoriu la prima vedere, e, de fapt, halucinant. Īn nici o tara normala, un prim-ministru nu-si poate permite sa faca o afirmatie publica de asemenea gravitate despre presedintele tarii sale, invocīnd o sursa cvasi-nula. Īn ce consta autoritatea dlui Doru Buscu? E o filiala privatizata a SRI? E un istoric calificat, cercetator la Institul pentru Investigarea Crimelor Comunismului? E un reputat specialist īn servicii secrete? Insul poate fi foarte simpatic si poate emite, ca gazetar, opinii de tot felul si de tot spectacolul. Dar a spune: ”Traian Basescu a fost ofiter de contra-informatii fiindca asa a zis Buscu” e totuna cu a spune: ”TB a fost cutare si cutare pentru ca asa a zis Nelu”. O astfel de ”argumentatie” īsi poate gasi locul, eventual, pe coltul mesei, la o cīrciuma de cartier, sau, cu titlu de picanterie, īn timpul unei bīrfe amicale. Dar īn gura unui prim ministru responsabil si cīt de cīt adult e, pur si simplu, stingheritoare.

Traian Basescu are īnsa, si el, ”spontaneitati” greu clasificabile. Toate ziarele au publicat, acum cīteva zile, o fotografie īn care presedintele romān era surprins īn vreme ce īnmīna niste hīrtii lui Martin Schultz. Ce-o fi fost īn hīrtiile cu pricina? Mesaje secrete? Comploturi anti-USL? De ce a comis presedintele nostru acest gest misterios? ”Nu e nimic misterios” – raspunde seful statului. ”Cum sa ma duc la fotografia de familie a liderilor europeni cu un document, fara sa vreau ca acest lucru sa se vada?” De acord. Dar daca vrei ca ceea ce faci ”sa se vada”, atunci firesc este sa si spui deschis despre ce e vorba. Or presedintele nu da nici o explicatie. Pomeneste doar de o problema de” interes national”. Nu ni se spune despre ce problema e vorba. Dar atunci de ce trebuia sa vedem episodul?  Sa vedem cum arata, la vīrf, un interes national nevazut? Sa asistam la o gratioasa, dar obscura, pirueta diplomatica? Adica: vreau sa vedeti ca fac ceva, ceva important, despre care īnsa nu trebuie sa stiti nimic. Nu era mai simplu sa nu vedem nimic? Sa fim scutiti de o gesticulatie enigmatica īn nepotrivitul moment al unei ”fotografii de familie”?

Cum era si de asteptat, campionul fentei natīnge, al vacuitatii pompoase, ramīne Crin Antonescu. Īntrebat, īn Teleorman, daca stie cumva ce contine documentul plasat de Traian Basescu, la vedere, īn mīinile lui Martin Schultz, Antonescu raspunde, sibilinic: ”am idee ce contine, dar nu spun!” Cu alte cuvinte: ”bineīnteles ca sunt la curent cu tot ce misca, dar nu livrez secrete te miri cui”. A doua zi īnsa, galacticul om de stat lanseaza īn eter, pentru aceeasi īntrebare, un raspuns nou: ”Nu am habar. La Teleorman am raspuns īntr-o doara”. Prin urmare, politicianul se poate juca dinaintea opiniei publice cum īi trece prin cap. Vorbeste īn bobote, īntr-o doara, īn doru`lelii, īn doi (sau mai multi) peri.

Cireasa de pe tort au pus-o, mīna de la mīna, toti cei trei politicieni de mai sus (de foarte sus) cīnd s-au īntīlnit īn secret, acum o saptamīna; ”informal” care va sa zica. Traian Basescu n-a zis nimic. Ponta a zis ca nu comenteaza īntīlniri informale, pentru ca asa l-a īnvatat mama lui. Numai Antonescu - ah Antonescu! - a dat detalii: ”Nu s-a facut nimic. Nu s-a cedat, nu s-a promis, nu s-a tīrguit nimic”. Eu unul īnteleg ca cei trei s-au īntīlnit degeaba. Sau, poate, ca sa tina un moment de reculegere pentru esecurile lor (noastre) politice trecute, prezente si viitoare.

Dumneavoastra aveti īncredere īn politicieni care vorbesc si se poarta asa? Eu nu. Dar, vorba lui Petre Carp, ce nevoie mai avem de politicieni, de vreme ce avem noroc cu carul. Dar si de-atīta ”noroc” ti se face, uneori, lehamite.