cp_povestea omului cu cel mai mare IQ = "Christopher Michael Langan"

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-descopera.ro 

La nivel mondial, IQ-ul standard este undeva la 100 de puncte. Cei care obtin între 130 si 144, adica 2,14% din populatie, sunt oameni înzestrati cu inteligenta neobisnuita, pe când cei care obtin rezultate mai mari de 144 de puncte sunt considerati genii. Dar oare cum ar trebui sa îi numim pe cei care obtin zeci de puncte în plus, peste limita standard?

Înzestrat fiind cu un IQ de 195, Christopher Michael Langan este, cu siguranta, cel mai destept bodyguard pe care îl vom gasi vreodata într-un club de noapte. Fost cowboy, muncitor în constructii, pompier, bodyguard si acum fermier, Chris are o statura impunatoare, cu o înaltime peste 1,80m, o voce de bariton si un cap ceva mai mare decât al celorlalti oameni.

Distributia populatiei în functie de IQ formeaza o curba a lui Gauss, pe care de-o parte si de alta a mediocritatii sunt pozitionati cei foarte destepti si cei cu dizabilitati mentale. IQ-ul unui om obisnuit este de aproximativ 100 puncte, pe când cel al unui absolvent de facultate este de 120 de puncte. Tocmai de aceea, sansa ca un om sa obtina un scor de aproape 200 la un teste de inteligenta este de 1 la o suta de milioane.

Într-o lume a mediocritatii, oamenii precum Chris fie nu reusesc sa se integreze de la sine, fie nu sunt lasati sa o faca. Potrivit publicatiei americane Esquire, Chris nu a avut o copilarie fericita. Christopher Michael Langan s-a nascut în San Francisco, California, în 1952, dintr-o mama considerata un fel oaia neagra a familiei si un tata pe care nu l-a cunoscut niciodata. Din spusele mamei, tatal ar fi suferit un atac de cord chiar înainte de venirea lui pe lume. Totusi, nici pâna în ziua de astazi Chris nu stie daca marturisirea mamei este sau nu adevarata.

Desi nu s-a dezvoltat într-un mediu potrivit, Chris a început sa vorbeasca de la vârsta de 6 luni, iar la 3 - 4 ani stia deja sa citeasca si sa scrie. Când el a împlinit 5 ani, mama sa deja trecuse printr-un divort si se si recasatorise cu un tiran, mare consumator de bauturi alcoolice. În acest inteval de timp, mama sa a mai nascut alti doi baieti, Chris devenind fratele cel mare. "Din punctul lui de vedere, cel mai bun mod de a creste trei baieti era acela de a-ti forma propriul pluton militar. Cei 10 ani petrecuti cu el au fost ca în armata, doar ca acolo nu te bate nimeni cu cureaua si nici nu traiesti într-o saracie crasa", a descris Langan o parte din copilaria sa petrecuta alaturi de tatal vitreg.

În fiecare zi, tatal vitreg îi trezea pe cei trei mici soldati la 6 dimineata. Primul exercitiu la care erau supusi Langan si fratii lui presupunea ca tatal sa se prefaca ca îi loveste. Daca unul dintre ei se ferea, atunci respectivul chiar primea o bataie "sora cu moartea". Corpul lui Chris era mereu plin de vânatai unele mai proaspete decât altele.

"În familia mea nu erai bine vazut daca erai geniu", a declarat Langan într-un interviu pentru televiziunea ABC, explicând cum tatal sau vitreg nu suporta sa i se demonstreze ca nu are dreptate, sau ca exista cineva mai destept ca el.

Toate aceste torturi au continuat pâna când Langan a împlinit 14 ani. Într-o dimineata, trezit din somn de durerea provocata de o lovitura a lui Jack, tatal vitreg, adolescentul, care pâna atunci se supusese întru-totul acestor tratamente, nu se poate abtine si izbucneste violent, dându-l afara pe barbat. Amenintarile, dar si forta pe care o dovedise baiatul au facut ca tatal vitreg sa dispara la fel de repede precum o facusera si restul barbatilor din viata mamei sale.

Pe când avea 12 ani, Langan s-a apucat de culturism, tocmai pentru a se putea apara macar de colegii de la scoala, daca nu de tatal vitreg. Pe de-o parte, fiind foarte destept, Langan a "sarit" câteva clase, ajungând sa învete în an cu alti elevi mult mai mari ca el. Astfel, el era vazut ca un ciudat si uneori invidiat. Pe de alta parte, vânataile cauzate de tatal sau îi faceau sa para si mai vulnerabil în fata colegilor. Tocmai de aceea, Langan a ales culturismul, un sport lipsit de violenta dar care îi permitea sa se dezvolte. Cu aceasta ocazie, el a reusit sa faca fata atacurilor de la scoala si chiar sa îsi câstige o reputatie de tip dur.

Odata cu trecerea timpului, Langan a realizat ca scoala nu îl învata nimic nou si a considerat ca este momentul sa se ocupe singur de propria educatie. Prin urmare, ultimii ani de liceu i-a petrecut mai mult în sala de lectura, decât în cea de clasa, unde studia probleme de matematica, fizica si filosofie, latina si greaca. Acest lucru l-a facut pe Langan sa para si mai diferit. Profesorii nu stiau ce sa faca cu el, dar nici nu îi recunosteau adevaratul potential. Fiind un elev venit dintr-un mediu defavorizat care facea culturism, el parea mai curând genul batausului si nu al geniului care încerca sa supravietuiasca.

Viata lui Chris a continuat pe acelasi fagas, de parca ar fi fost unul din fiii ghinionului. Desi a obtinut o bursa care i-a permis sa urmeze cursurile facultatii, el si-a pierdut acest drept atunci când mama lui a uitat sa completeze formularele de înscriere. A fost nevoit sa ia o pauza de la studii pentru a putea strânge banii necesari achitarii taxelor de scolarizare la o alta facultate. Într-un final, nemultumit de sistemul de învatamânt, Chris se decide sa renunte la studii. "Plateam cu proprii mei bani pentru a merge la cursuri predate de oameni inferiori mie din punct de vedere intelectual. Eu i-as putea învata pe acesti oameni mai mult decât m-ar putea ei învata pe mine. În plus, ei nici nu întelegeau si nici nu voiau sa ma ajute", îsi aminteste Langan.

Odata cu trecerea timpului, Langan a învatat asa-numita strategie a vietii duble. "Pe de-o parte esti un tip obisnuit. Mergi la serviciu si îti faci treaba. Pe de alta parte, însa, vii acasa si faci ecuatii în cap si te retragi în propria ta lume".

În ciuda faptului ca Langan si-a câstigat existenta prin munca fizica, el nu a încetat niciodata sa studieze. Începând cu 1989, el a început sa publice lucrari iar în ultimele decenii cea mai mare parte din timp, Langan si-o petrece lucrând la "Cognitive-Theoretic Model of the Universe" (Model cognitiv-teoretic al Universului), o teorie "despre tot", asa cum o caracterizeaza autorul. Fiind o teorie generala a realitatii, CTMU ar putea fi aplicata în orice domeniu. Teoria lui Langan ar trebui sa vina ca un raspuns la întrebarea: "Cum si de ce poate stiinta sa descrie realitatea?". Ceea ce sustine autorul este faptul ca o explicatie completa a realitatii trebuie sa cuprinda nu numai lucrurile pe care le observam ci si modul în care noi ne gândim la aceste lucruri.

Problema pe care o pune americanul este una ce i-a framântat pe filosofi si pe oamenii de stiinta deopotriva. De exemplu: stiinta nu admite ca fiind "real" ceva ce nu poate fi masurat sau detectat. Cu toate acestea, chiar daca nu poti masura sau vedea principiile matematice, oamenii de stiinta se bazeaza pe ele pentru a lucra. Cu alte cuvinte, oamenii de stiinta se bazeaza pe numere, chiar daca înca nu s-a putut demonstra ca acestea sunt reale.

Prin aceasta teorie, Langman spera ca, printre altele, sa explice relatia dintre matematica abstracta si stiinta concreta.

Acum, geniul american lucreaza la o noua teorie prin care vrea sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. "Raiul exista", spune el într-un interviu. "Eu stiu ca raiul exista tocmai pentru ca stiu ca îmi pot folosi vointa pentru a crea lucruri. Cu alte cuvinte daca ma întrebati daca vom continua sa existam dupa moarte, raspunsul este: categoric da. Nimic din Univers nu este irosit, esenta se pastreaza, se conserva întotdeauna".

Pe lânga aceste lucrari, Langan a creat si o fundatie (Mega Foundation) "pentru a crea si implementa programe care sa ajute la dezvoltarea indivizilor foarte inteligenti". Prin intermediul acestor programe, indivizii foarte talentati pot învata singuri fara a se plictisi. Langan explica faptul ca plictiseala este unul dintre cele mai suparatoare lucruri cu care se confrunta elevii supradotati care sunt obligati sa urmeze programa scolara normala. Fundatia a fost înfiintata în 1999 si îi priveste pe toti oamenii supradotati indiferent de vârsta.

În ultimele decenii, special pentru oamenii ca Langan s-au înfiintat mai multe grupuri ale celor cu un IQ peste medie. Organizatiile mai exclusiviste decât Mensa, grupul care îi accepta doar pe cei cu un IQ minim de 132, Triple 9 Society, Prometheus Society si Mega Society (care accepta oameni cu IQ minim de 148, 164 si respectiv 176) ofera posibilitate de a deveni membru al HiQ Society (o miscare contemporana care stimuleaza discutii pe baza unei varietati de subiecte inteligente), prin intermediul unei platforme electronice.

Cu toate ca este considerat un geniu, Langan a ales sa se retraga alaturi de sotia sa, profesor universitar de psihologie, în Missouri unde detine o ferma cu 20 de cai, 2 lame si o multime de pisici. Nu de putine ori i se întâmpla sa fie întrebat de ce a ales sa traiasca astfel sau, altfel spus de ce nu este putred de bogat, daca tot are un IQ inegalabil. Raspunsul lui, în toate interviurile, este acelasi: "pentru mine, bunurile materiale nu au o însemnatate prea mare, prefer ca viata mea sa aiba un sens".