721_cp Petitie


 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-petitieonline 

Stop discriminarii militarilor români! Stop persecutiei politice si încalcarii drepturilor fundamentale ale omului în România!

17/08/2012

Categorie: Guvernare, administrativ, Proiecte de lege, legislatie, Social.

Destinatar: Destinatar Multiplu, conform mentiunilor din petitie

Catre: Parlamentul României; Guvernul României; Presedintia României; Consililul Suprem de Aparare a Tarii; Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii; Curtea Constitutionala a României; Institutia „Avocatul Poporului”; Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului - O.A.D.O. (ISHR România);Organizatia Internationala a Drepturilor Omului - O.I.D.O.; Europarlamentarii români – altii decât pseudo-democratii Monica Macovei, Cristian Preda, Elena Basescu, Petru Luhan, Theodor Stolojan, László Tokés si Traian Ungureanu.

To: NATO Parliamentary Assembly; The Embassies & Consulates of NATO-Countries in Romania; The European Organisation of Military Associations - EUROMIL; European Commission; European Parliament;Court of Justice of the European Union; The Council of Europe; European Court of Human Rights; Mr. Nils Muižnieks - Commissioner for Human Rights by the Parliamentary Assembly of the Council of Europe;Venice Commission; International Society for Human Rigths (ISHR); The Congress of the United States;United Nations Human Rights Council; International Criminal Court.



STOP DISCRIMINARII MILITARILOR ROMÂNI! STOP PERSECUTIEI POLITICE SI ÎNCALCARII DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI ÎN ROMÂNIA!

Motto: “All human beings are born free and equal in dignity and rights.” (Article 1 of the Universal Declaration of Human Rights)

Aceasta petitie este înaintata institutiei dvs. de catre militari activi si în rezerva (retragere) din Armata României, membri ai familiilor noastre, precum si de catre cetateni civili români.

Petitia are un caracter complex care necesita rezolvarea de catre mai multe institutii, fapt pentru care destinatarul este multiplu. În acest context, va rugam cu respect, sa considerati datele si informatiile din continutul petitiei care nu vizeaza strict activitatea institutiei dvs., ca fiind suport informativ necesar pentru a întelege exact ceea ce se întâmpla în România privind încalcarea principiilor statului de drept si ale drepturilor democratice fundamentale ale cetatenilor români.

Scopul principal al prezentei petitii este acela de a atrage atentia institutiei dvs. asupra situatiei de discriminare legislativa si socio-profesionala, precum si asupra încalcarii drepturilor fundamentale ale omului de catre statul român la care sunt supusi militarii activi si în rezerva (retragere) din Armata României. Prin petitia noastra, va solicitam în acelasi timp sprijin efectiv si urgent, prin toate mijloacele si caile avute la dispozitie de institutia dvs., pentru a contribui la eliminarea starii de discriminare si de încalcare a drepturilor fundamentale ale omului, exercitate de statul român asupra militarilor români, precum si asupra altor categorii de cetateni.

Apelam cu respect si încredere la interventia institutiilor internationale mentionate în antetul petitiei, din motive obiective bazate pe experienta noastra din ultimii 2 ani: statul român si justitia româna nu au nicio reactie în situatiile de discriminare si de încalcare a drepturilor omului impuse cetatenilor români, reactionând doar la interventiile unor institutii internationale. Statului român si justitia româna considera ca discriminarea si încalcarea drepturilor omului impuse unei categorii de cetateni este legala cât timp acestea se exercita în baza unor legi interne, legislatia de drept international neavând niciun efect asupra legislatiei din România.

Apreciem ca în România nu sunt respectate principiile statului de drept, iar democratia autentica este înlocuita de forma-mutant a acesteia, cunoscuta sub numele de illiberal democracy (democratura/democradura) sau semi-dictatura cu masca institutionala, justitia fiind parte a acesteia.


INFORMARE PRELIMINARA

Va informam ca de la data de 01.01.2011, noi – militarii români de cariera, indiferent de institutia din domeniul apararii, ordinii si sigurantei nationale din care provenim, de gradele detinute si de de munca prestata, am intrat într-o situatie de discriminare legislativa flagranta prin comparatie cu celelalte categorii de cetateni români, în ceea ce priveste respectarea drepturilor si libertatilor noastre fundamentale de catre statul român.

Mentionam ca si pâna la data de 01.01.2011 am suportat acelasi tip de discriminare legislativa si socio-profesionala ca si în prezent privind drepturile si libertatile noastre fundamentale. Cu toate acestea, în România (pâna la data mentionata) la fel ca si în celelalte state civilizate ale lumii, aceasta discriminare legislativa a militarilor a fost echilibrata printr-o legislatie de tip compensatoriu concretizata în 2 legi aplicabile structurilor militare: o lege specifica de salarizare (Legea nr. 138/1999) si o lege specifica de pensionare (Legea nr. 164/2001 pentru structurile de aparare nationala, respectiv Legea nr. 179/2004 pentru structurile militarizate interne). Prin acest echilibru legislativ existent pâna la data de 01.01.2011, efectele de discriminare asupra militarilor români au fost practic anulate, situatie pe care însa statul român a schimbat-o radical dupa data mentionata: a abrogat legile specifice de salarizare si de pensionare menite a compensa discriminarea militarilor fata de restul societatii, iar noi am ramas doar cu drepturile si libertatile noastre fundamentale interzise sau restrictionate.

La data de 01.01.2011, legile menite sa compenseze discriminarea militarilor români fata de alte categorii de cetateni, fiind abrogate de statul român, noi - militarii români, am fost integrati în asa-numite legi „unitare” de salarizare si de pensionare, alaturi de majoritatea cetatenilor români. Ideea initiala a acestor legi cunoscute ca “unitare” a fost aceea de a exista criterii unice de salarizare si de pensionare pentru toti cetatenii români, fara exceptii. Cu toate acestea exceptiile exista, de exemplu: magistratii (asimilati) în baza art. 81 din Legea nr. 303/2004sau avocatii si personalul clerical în baza art. 6 (2) din Legea nr. 263/2010, prin urmare, din start legile nu sunt “unitare”. Aceste exceptii pot releva si o caracteristica a statului român despre modul de aplicare a justitiei române: toti cetatenii sunt “unitari” prin lege, cu exceptia celor care aplica legea, faptul pentru care ultimii si-au creat facilitati în legile avizate de ei însisi.

Problema de fond nu este aceea ca noi – militarii, suntem integrati în acelasi pachet legislativ „unitar” de salarizare si de pensionare precum majoritatea cetatenilor civili români, ci faptul ca spre deosebire de acestia, noi – militarii, am fost integrati doar partial în legile „unitare” de salarizare si de pensionare, fiindu-ne limitate drepturi esentiale care vizeaza chiar salarizarea si pensionarea noastra. Prin modul discriminatoriu de aplicare a respectivelor legi sau printr-o serie de acte legislative conexe cu caracter restrictiv, noi – militarii români, spre deosebire de cetatenii civili alaturi de care am fost integrati doar aparent în acelasi pachet legislativ, suntem prejudiciati de drepturi fundamentale valabile pentru toti ceilalti cetateni cu care am fost asimilati, drepturi de care însa noi, militarii români nu beneficiem. Rezultatul este acela ca în contextul legislativ din România, s-a creat falsa impresie ca si noi – militarii români avem acelasi regim de salarizare si de pensionare precum cetatenii civili, realitatea fiind ca drepturile noastre „unitare” de salarizare si de pensionare ne sunt restrictionate fara nicio compensare, fie prin alte legi adiacente legilor „unitare” de salarizare si de pensionare, fie prin exceptie de la tratamentul „unitar”, situatie discriminatorie care afecteaza exact drepturile noastre fundamentale de salarizare si de pensionare, dar si existenta noastra si a familiilor noastre.

În acest context, noi - militarii Armatei României, va solicitam sa interveniti cu instrumentele avute la dispozitie de institutia dvs. – chiar si o simpla recomandare pentru statul român sau interventie asupra acestuia fiind un sprijin real pentru noi, pentru stoparea în regim de urgenta a oricarui tip de discriminare ce ne este impusa de catre statul român în raport cu drepturile celorlalti cetateni români fara ca statul sa ne acorde vreun tip de compensare legislativa în ceea ce priveste salarizarea noastra, conditiile de viata si de dezvoltare familiala, de munca si de securitate în munca sau dreptul de a urma o cariera simultana si complementara profesiei militare.


ASPECTE DE ORDIN NEDEMOCRATIC

Noi - militarii români, mentionam si urmatoarele aspecte de ordin nedemocratic petrecute în România în perioada 2009-2012, prin care principiile statului de drept au fost încalcate în mod flagrant chiar de catre statul român si în urma carora militarii români am intrat în discriminare legislativa si socio-profesionala, astfel:

Militarii activi:

- La recrutarea noastra pentru sistemul militar (vârsta de 14-18 ani la recrutare) sau în perioada de început a carierei, statul român ca orice alt stat civilizat, ne-a adus la cunostinta pachetul legislativ complet privind managementul integrat al carierei militare, pe baza caruia noi am acceptat sa urmam sau sa continuam o cariera militara. Un astfel de pachet legislativ a cuprins o serie de prevederi legislative despre privatiuni, limitari si interdictii de drepturi si libertati constitutionale specifice spectrului militar, compensate însa pentru a crea echilibru în drepturile cetatenesti, cu o lege specifica de salarizare si o lege specifica de pensionare, fapt pentru care în cunostinta de cauza am acceptam sa lucram în sistemul militar. Ori statul român ne-a adus în situatia de a parcurge jumatate, 3/4 din cariera sau de a ne apropia de finalul acesteia când practic nu mai avem optiune de a renunta la cariera militara, anuntându-ne ca a schimbat „din mers” regulile, în mod neprincipial si încalcând în mod retroactiv prevederile pachetului legislativ care vizau nu numai limitarile si interdictiile de drepturi ale noastre, ci si compensarile pentru aceste limitari si interdictii de drepturi fundamentale. Noi – militarii activi, am fost integrati în legi asa-numite „unitare” de salarizare (Legea nr. 284/2010) si de pensionare (Legea nr. 263/2010) retroactiv emiterii pachetului legislativ în baza caruia am acceptat sa lucram în domeniul militar, însa cât timp ne sunt mentinute limitarile si interdictiile de drepturi si libertati constitutionale în legislatia româna, acest fapt constituie discriminare pura. Mentionam si un alt aspect: în diverse etape ale carierei militare am încheiat si contracte individuale cu statul român prin intermediul structurilor militare prin care ne-am asumat toate obligatiile si privatiunile serviciului militar, iar statul si-a asumat raspunderea sa respecte drepturile noastre precum salarizarea si pensionarea specifice profesiei militare, contracte încalcate în mod unilateral de catre statul român.
- Dorim sa atragem atentia statelor NATO si partenere ale NATO, în mod special asupra unui fenomen care vizeaza eficienta militara: în baza Legii nr. 263/2010, noi militarii români de cariera, de la sergent la general, indiferent ca suntem în trupe combatante sau auxiliare, avem drept de pensionare cu stagiu complet, la vârsta de 60 de ani. Ori aceasta vârsta unica de pensionare determina ineficientizarea trupelor combatante din Armata României, ceea ce reprezinta si un punct vulnerabil al aliantei, cunoscut fiind faptul ca vârsta este un factor care determina randamentul în actiunile militare ale oricaror trupe combatante. Consideram ca din punct de vedere al eficientei în actiunile militare, acest element este mai mult decât suficient pentru ca si militarii români sa beneficieze de prevederi legislative speciale privind pensiile militare dupa modelul tuturor armatelor respectabile ale lumii.

Militarii în rezerva si în retragere:

Într-un mod care sfideaza complet principiile oricarui stat de drept, noua – militarilor în rezerva si în retragere, statul român ne-a desfiintat efectiv dreptul la pensie militara astfel ca de la data de 01.01.2011 a fost stopata plata pensiilor militare în România. Pentru a camufla încalcarea retroactiva a drepturilor noastre, statul român a procedat dupa modelul statelor în care democratia autentica a fost înlocuita cu formele de falsa democratie cunoscuta sub numele dedemocratura/democradura/illiberal democracy sau semi-dictatura cu masca institutionala. Statul a înlocuit pur si simplu legea pensiilor militare (Legea nr. 164/2001, respectiv Legea nr. 179/2004) cu o noua lege (O.U.G. nr. 1/2011, aprobata cu Legea nr. 165/2011) si prin care pensiile noastre militare în fapt desfiintate, au fost recalculate în mod retroactiv dupa principii complet noi, ca si cum niciodata în cariera noastra nu am fi fost expusi vreunei privatiuni sau limitari ori interdictii de drepturi de natura constitutionala. Ori noi am acceptat sa suportam privatiunile serviciului militar si limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale pe baza unei legislatii de echilibru, iar acum – dupa trecerea în rezerva (în retragere), statul român a abrogat legea pensiilor militare care a fost o componenta a echilibrului legislativ în baza careia am acceptat sa urmam o cariera militara. Mentionam si un alt aspect comun cu ceea ce li s-a întâmplat militarilor activi: în diverse etape ale carierei militare si noi am încheiat contracte individuale cu statul român prin intermediul structurilor militare prin care ne-am asumat toate obligatiile si privatiunile serviciului militar, iar statul si-a asumat raspunderea sa respecte drepturile noastre printre care si dreptul la pensie militara, contracte cu caracter de lege încalcate retroactiv si în mod unilateral de catre statul român.

Dupa pensionarea noastra în baza unei legi a pensiilor militare ca si componenta a pachetului legislativ în care ne-am desfasurat activitatea, am fost inclusi în mod nedemocratic, retroactiv si fortat într-o legislatie noua al carei efect este diminuarea cuantumului pensiilor a zeci de mii de militari în rezerva (în retragere), precum si abrogarea altor drepturi esentiale pentru circa 170 000 de militari în rezerva (retragere), dar si pentru membrii familiilor noastre, drepturi existente în vechea lege a pensiilor militare. În urma acestui fenomen de anulare în mod abuziv a unor drepturi câstigate legal, au aparut cazuri de militari în rezerva (în retragere) si membrii ai familiilor acestora care au ajuns în situatia de a nu mai detine resurse financiare de existenta, media din România prezentând cazuri de deces sau de suicid cauzate de politica abuziva a statului român.


DETALII PRIVIND DISCRIMINAREA SI ÎNCALCAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI EXERCITATE ASUPRA MILITARILOR ACTIVI. SOLICITARI ALE MILITARILOR ACTIVI.

1. Exceptând aspectele de ordin nedemocratic prezentate anterior, pentru noi – militarii activi, elementele de discriminare legislativa si socio-profesionala si aspectele de încalcare a dreptului omului, sunt urmatoarele:Statul român a emis o lege “unitara” de salarizare fara a respecta prevederile Nomenclatorului International de Clasificare Standardizata a Ocupatiilor ISCO-08.Acest fapt implica introducerea militarilor în grupa majora “zero” a ocupatiilor existente în România, dupa modelul celorlalte state civilizate ale lumii si dupa recomandarile organismelor internationale de profil, fapt care presupune si o salarizare superioara a militarilor. Mentionam ca nivelul salarizarii determina nivelul contributiilor la sistemul public de pensii si implicit cuantumul pensiilor. Desi Nomenclatorul International de Clasificare Standardizata a Ocupatiilor ISCO-08 a fost implementat si in Romania în anul 2009 sub forma COR, legiuitorii români au procedat la o exceptie: au fost clasificate si standardizate toate ocupatiile, mai putin cea de militar si care pur si simplu, nu exista în nomeclatorul ocupatiilor din România. Desi înHG nr. 1.352/2010 de aplicare a ISCO-08 se face referire la grupa majora "zero", în ordinul de aplicare al acesteia Nr. 1.832/856/2011 - grupa majora "zero" este eliminata efectiv, neexistand militari in Romania dupa criteriile ISCO-08. Ori în acest caz, prin excluderea ocupatiei de militar din sfera ocupatiilor standardizate din România, apare nu doar un aspect de discriminare în ceea ce priveste drepturile militarilor români comparativ cu cele ale militarii altor natiuni si ale oricarui cetatean în general, ci si un aspect care desfiinteaza de factoprofesia de militar pe teritoriul României. Solicitam în acest sens ca pentru eliminarea discriminarii noastre, statul român sa implementeze si sa respecte prevederile Nomenclatorului International de Clasificare Standardizata a Ocupatiilor ISCO-08.

2. Statul român a emis o lege “unitara” de salarizare prin care noua – militarilor activi, ni s-a creat efectiv un regim „sclavagizat”, în contrast cu întreaga societate româneasca. Ideea de baza a legii este aceea ca toti cetatenii platiti din fonduri publice sa fie introdusi în 15 trepte de salarizare, în functie de importanta muncii prestate si de nivelul de instruire profesionala, principiu relativ corect. Problema este ca Legea nr. 284/2010 (legea salarizarii “unitare” a personalului platit din fonduri publice), ascunde un viciu de natura flagrant discriminatorie prin care toti cetatenii români platiti din fonduri publice sunt remunerati la activitatea desfasurata pentru o munca normata de 40 de ore pe saptamâna, echivalentul a 5 zile lucratoare pe saptamâna x 8 ore/zi, cu o singura exceptie. Exceptia suntem noi - militarii, ale caror salarii sunt stabilite la zile calendaristice, deci pentru 7 zile din 7 pe saptamâna x 24 de ore. Pentru eliminarea discriminarii noastre în contextul actualului pachet legislativ, solicitam abrogarea în regim de urgenta a articolului 92 (1) din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 (legea salarizarii “unitare” a personalului platit din fonduri publice) prin care “cuantumul zilnic al soldei lunare cuvenite personalului militar se determina prin raportare la numarul zilelor calendaristice corespunzatoare fiecarei luni a anului.” Aceasta prevedere reprezinta o discriminare evidenta a militarilor în raport cu cetatenii civili, în conditiile în care cuantumul zilnic al salariului lunar cuvenit cetatenilor civili alaturi de care suntem integrati în aceeasi lege de salarizare se determina “prin raportare la numarul de zile lucratoare din luna respectiva”, iar noua – militarilor, nu. Nu este just din moment ce suntem integrati în aceeasi lege “unitara” de salarizare, ca doar noi – militarii, sa fim fortati sa lucram suplimentar peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi si de 5 zile pe saptamâna, oricât si oricând, fara compensatii financiare sau de timp liber care se acorda în mod corespunzator doar celorlalti salariati “unitari”, dar nu si noua, militarilor. Prin acest viciu al legii, noi – militarii români suntem în realitate remunerati de 3 ori mai putin decât omologii nostri (ca nivel de instruire si importanta a muncii) cetateni civili cu care am fost pozitionati pe aceleasi trepte de salarizare, însa la un volum de munca complet disproportionat. Neavând nicio compensare pentru aceasta discriminare majora, este imperios necesar ca si noi militarii români sa beneficiem de tratament egal la remunerarea muncii noastre dupa modelul tuturor celorlalti cetateni români, respectiv solicitam ca la salarizarea noastra sa se ia în calcul tot un volum de munca de 5 zile lucratoare si de 40 de ore pe saptamâna.

3. Statul român aplica prevederile legislative conexe legii „unitare” a salarizarii tuturor cetatenilor români, cu o singura exceptie de tratament care suntem tot noi – militarii activi. Mentionam ca Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) este o lege conexa si complementara Legii nr. 284/2010 (legea salarizarii “unitare” a personalului platit din fonduri publice) prin care tuturor cetatenilor cu exceptia noastra - a militarilor, orice ora de munca suplimentara (ceea ce depaseste 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamâna) este compensata astfel:
- fie este remunerata cu minim 75% în plus fata de tariful muncii prestate în timpul normal de lucru, ceea ce nu reprezinta doar venituri salariale mai mari, ci si contributii la pensii mai mari si implicit pensii mai mari;
- fie este compensata cu timp liber corespunzator dupa principiul “o ora libera platita pentru fiecare ora suplimentara lucrata”;
Referitor la munca suplimentara, Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) mai are o prevedere care precizeaza ca munca desfasurata pe timp de noapte este remunerata cu 25% în plus fata de munca desfasurata pe timp de zi. Binenînteles ca noua - militarilor activi, nu ni se aplica nici aceasta prevedere în conditiile în care prestam frecvent munca în regim de noapte.
Ori noua – militarilor, nu ni se aplica niciuna din variante de compensare a muncii suplimentare, fiind însa obligati sa lucram frecvent nenormat pe perioade care pot însuma într-un an calendaristic si 3-4 luni lucrate 24 de ore din 24 si 7 zile din 7, neremunerate si implicit necontributive la sistemele de pensii. Reiteram faptul ca nivelul salarizarii determina nivelul contributiilor la sistemul public sau privat de pensii si implicit cuantumul pensiilor, fiind un lant legislativ în care noi – militarii suntem afectati prin neplata muncii suplimentare, nu numai la salarizare, ci în toate cele 3 componente ale lantului legislativ salarizare-contributie-cuantum pensii. Nu exista plata suplimentara pentru munca suplimentara pe care suntem însa obligati sa o efectuam frecvent, iar în ceea ce priveste timpul liber în compensare ni se aplica prevederi interne care nu au nici pe departe legatura cu principiul rezonabil aplicat cetatenilor civili “o ora libera platita pentru fiecare ora suplimentara lucrata”, discriminarea fiind suficient de evidenta.
Neavând nicio compensare pentru aceste discriminari majore în ceea ce priveste timpul de lucru si salarizarea în functie de volumul de munca, solicitam ca si noi militarii activi, sa beneficiem de tratament egal pentru compensarea muncii suplimentare si de noapte, dupa modelul tuturor celorlalti salariati “unitari” din moment ce suntem declarati salariati “unitari”, iar ulterior pensionari „unitari”. Prin urmare solicitam sa ni se aplice integral si noua prevederile Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii). Daca statul sau societatea au nevoie de serviciile noastre în afara programului de lucru 5 zile lucratoare si 40 de ore pe saptamâna sau pe timp de noapte, intervenim oricând si oriunde, însa solicitam sa nu mai fim discriminati fata de ceilalti cetateni în ceea ce priveste modul de compensare a acestui tip de munca, respectiv nu dorim sa mai fim fortati sa o prestam gratis doar pentru ca suntem militari.

4. Statul român ne obstructioneaza dreptul la munca, la o evolutie familiala normala, la o cariera complementara, la venituri mai mari si implicit la contributii la pensii si la pensii mai mari, prin legi conexe legilor „unitare” de salarizare si de pensionare. Astfel de legi conexe suntLegea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) si Legea nr. 384/2006 (privind Statutul Soldatilor si Gradatilor Profesionisti) si care prezinta un profund caracter discriminatoriu în ceea ce priveste drepturile si libertatile noastre fundamentale, comparativ cu ceilalti cetateni “unitari” cu care am fost asimilati ca “unitari” doar partial si în mod formal. Sectiunea a 3-a dinLegea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) si art. 25 din Legea nr. 384/2006 (privind Statutul Soldatilor si Gradatilor Profesionisti) ne impun noua – militarilor români, interdictii si limitari ale unor drepturi si libertati cetatenesti si constitutionale care nu au legatura cu sarcinile concrete ale niciunei profesii, nici macar cu ale serviciului militar în sine. Serviciul militar propriu-zis începe abia dupa interdictiile si limitarile de drepturi si libertati care ne sunt impuse ca si conditie precursoare exercitarii profesiei propriu-zise de militar. Aceste limitari ale unor drepturi si libertati fundamentale necompensate prin absolut nimic ne afecteaza, prin comparatie cu cetatenii civili alaturi de care am fost declarati „unitari”, nu numai viata noastra a militarilor, ci si a familiilor noastre.

Exemple:

- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa practicam orice a 2-a profesie, ci doar unele considerate „decente”, desi cele considerate „indecente” (de ex. angajat la un serviciu de salubritate), nu sunt ilegale, determinând si acestea venituri suplimentare, contributii mai mari la pensii si implicit pensii mai mari;
- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa ne organizam în sindicate, desi aceste forme de organizare aduc beneficii în ceea ce priveste conditiile de munca, influentând direct veniturile, contributiile la pensii si cuantumurile viitoarelor pensii. Efect concret: nu avem dreptul sa încheiem contracte colective de munca prin care munca suplimentara la ceilalti cetateni “unitari”, poate fi retribuita si cu 200% mai mult fata de cea din timpul normal de lucru, ceea ce înseamna din nou, venituri mai mari, contributii la pensii mai mari si pensii mai mari;
- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa declaram sau sa participam la greve, în conditiile în care aceste actiuni reprezinta forme care vizeaza drepturile si securitatea în munca, deci noi nu avem dreptul sa ne clamam propria discriminare;
- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa detinem societati comerciale sau sa participam la administrarea acestora, în conditiile în care astfel de activitati înseamna din nou venituri mai mari, contributii la pensii mai mari si pensii mai mari;
- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa candidam pentru a fi alesi în administratia publica locala, în Parlamentul României, precum si în functia de Presedinte al României, în conditiile în care toate aceste facilitati permit dreptul la o cariera complementara celei militare, cariera care, de asemenea, este generatoare de venituri mai mari, contributii la pensii mai mari si pensii mai mari;
- nu avem dreptul, spre deosebire de ceilalti cetateni cu care am fost asimilati ca având regim „unitar” doar în mod formal, sa facem parte din formatiuni politice, în conditiile în care si o astfel de optiune permite dreptul la o cariera complementara celei militare si care, de asemenea, poate fi generatoare de venituri mai mari, contributii la pensii mai mari si pensii mai mari.

5. Prin privarea noastra de drepturi si libertati ca si conditie preliminara a exercitarii serviciului militar sau prin privatiunile propriu-zise ale serviciului militar, statul român afecteaza în mod indirect, dar inevitabil si viata membrilor civili ai familiilor noastre. Ca militari, suntem singurii cetateni români care suntem obligati sa ne schimbam frecvent domiciliul în functiile de interesele serviciului militar si în mod implicit, în functiile de interesele statului român, impunându-ni-se o situatie de instabilitate rezidentiala si familiala. În situatia data, apar caracteristici specifice familiilor de militari din orice stat al lumii: absenta sotului (parintelui) militar pe perioade lungi de lânga familie în situatia când doar sotul (parintele) militar se deplaseaza la noul loc de munca sau stramutari ale întregii familii, de multe ori în zone izolate, fara locuri de munca pentru membrii civili ai familiei si cu impact negativ asupra educatiei copiilor minori. Ori ambele situatii afecteaza viata familiilor de militari, prin urmare starea de discriminare la care suntem supusi noi – militarii, se extinde si asupra membrilor civili ai familiilor noastre, ceea ce nu se mai întâmpla familiei niciunui cetatean român.

6. Nu în ultima instanta, dupa ce noi suntem considerati în mod eronat ca fiind cetateni salarizati „unitar” pe timpul carierei, nebeneficiind în realitate de nicio facilitate precum ceilalti cetateni salarizati „unitar”, nici macar dupa pensionarea noastra în conditii “unitare” nu suntem tratati precum ceilalti pensionari “unitari”, ci tot în mod discriminatoriu. Dupa trecerea noastra în rezerva/retragere ca pensionari „unitari”, noi devenim de fapt pensionari „unitari” doar partial si nu total precum ceilalti cetateni. Prin legi care tin de apararea nationala, noi – militarii pensionati „unitari”, continuam sa avem obligatii militare în rezerva armatei, ceea ce constituie o noua discriminare a noastra prin comparatie cu ceilalti cetateni români pensionati „unitar” si care nu au astfel de obligatii militare dupa pensionare.

În concluzie, pentru eliminarea discriminarii noastre în raport cu drepturile si libertatile cetatenilor civili alaturi de care am fost declarati doar formal sau partial ca fiind „unitari”, în lipsa unor legi specifice de salarizare si de pensionare pentru militari ca elemente suficiente pentru a crea un echilibru legislativ, noi – militarii activi, solicitam sa nu mai fim discriminati fata de ceilalti cetateni români si sa ni se aplice acelasi regim „unitar”, dar în volum complet, dupa cum urmeaza:

- solicitam recunoasterea si încadrarea profesiei noastre conform normelor internationale stabilite de ISCO-08;
- solicitam salarizare la un volum de munca de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamâna, respectiv plata la „tarif orar” a muncii noastre precum tuturor celorlalti salariati “unitari”, respectiv solicitam sa nu mai fim fortati sa lucram gratuit dupa programul de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamâna;
- solicitam aplicarea integrala a prevederilor Codului Muncii precum celorlalti salariati “unitari”;
- solicitam eliminarea tuturor limitarilor si interdictiilor de drepturi si libertati constitutionale din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), precum si din Legea nr. 384/2006 (Statutul Soldatilor si Gradatilor Profesionisti), dupa modelul celorlalti cetateni „unitari”;
- solicitam protectia familiilor noastre, respectiv sa nu mai fim niciodata obligati sa ne mutam mereu în alte localitati, la fel cum nici ceilalti cetateni unitari nu sunt obligati de catre stat sa faca acest lucru;
- solicitam eliminarea oricaror atributii militare dupa trecerea noastra în rezerva, dupa modelul celorlalti cetateni pensionati “unitar”.

Noi – militarii activi români, suntem constienti ca cele 6 cerinte solicitate ca alternativa la refuzul statului român de reintroduce legi specifice de salarizare si de pensionare pentru militari, sunt cereri nefiresti pentru orice armata a lumii, fiind în fapt si mai costisitoare pentru statul român decât o legislatie distincta de salarizare si de pensionare pentru militari. Însa în nicio situatie statul român nu are dreptul sa dispuna discriminarea noastra – a militarilor, de aceea statul român trebuie sa fie constrâns sa decida în mod corect: ori legislatie distincta de salarizare si de pensionare pentru militari ca forma de compensare a încalcarii drepturilor noastre fundamentale, ori legislatie „unitara” de salarizare si de pensionare precum toti cetatenii români, însa cu respectarea stricta si pentru militari a tuturor drepturilor cetatenilor civili enuntate în cele 6 cereri ale noastre.

În contextul celor expuse, solicitam, cu respect, interventia institutiei dvs. prin orice modalitate considerati de cuviinta si cu instrumentele pe care le aveti la îndemâna, pentru a contribui la eliminarea discriminarii si nerespectarii drepturilor fundamantale la care sunt supusi militarii români si familiile acestora, fie prin reimplementarea în legislatia româna a legilor specifice de salarizare si de pensionare pentru militari, fie prin varianta alternativa pe care am prezentat-o, cel mai important fiind sa nu mai fim discriminati fata de restul societatii românesti.


DETALII PRIVIND DISCRIMINAREA SI ÎNCALCAREA DREPTURILORFUNDAMENTALE ALE OMULUI EXERCITATE ASUPRA MILITARILOR ÎN REZERVA SI ÎN RETRAGERE. SOLICITARI ALE MILITARILOR REZERVA SI ÎN RETRAGERE

Elementele expuse în cele 6 puncte de catre de catre colegii nostri - militari activi, privind discriminarea si încalcarea drepturilor militarilor români, le-am resimtit si noi, militarii în rezerva si în retragere si familiile noastre pe deplin, pe timpul carierei noastre (punctul 2 este aplicabil militarilor pensionati dupa data de 01.01.2011). În spiritul cerintelor de eliminare a discriminarilor expuse de catre militari activi, în conditiile în care noua - militarilor români în rezerva si în retragere statul român ne-a desfiintat efectiv dreptul la pensie militara în cursul derularii acestuia, în modul cel mai nedemocratic, respectiv retroactiv acordarii acestuia, va solicitam interventia urgenta a institutiei dvs. pentru respectarea de catre România a principiilor elementare ale statului de drept. Acest fapt înseamna un singur lucru: respectarea de catre statul roman a pachetului legislativ pe baza caruia am acceptat sa lucram în sistemul militar, incluzând Legea nr. 164/2001, respectiv Legea nr. 179/2004 care ne-a acordat dreptul la pensie militara, drept abrogat în mod nedemocratic de catre statul român, dupa ce noi ne-am respectat integral angajamentele si contractele individuale fata de acesta.

Mentionam faptul ca si dupa desfiintarea dreptului nostru la pensie militara, am fost discriminati de catre statul român la recalcularea pensiilor noastre chiar si în baza pachetului legislativ complet de salarizare si de pensionare pentru ceilalti cetatenii “unitari”, în sensul ca:

• S-a luat în calcul principiul contributivitatii, netinându-se cont de faptul ca pe timpul carierei noi am fost remunerati la zile calendaristice si nu la zile lucratoare, deci am avut venituri si contributii fixe indiferent de timpul de lucru, fenomen neîntâlnit la nici un alt cetatean român “unitar”. Ori o recalculare relativ principiala, ar fi trebuit sa reconsidere veniturile noastre ca fiind obtinute în cariera militara dupa principiile “unitare” ale salarizarii, respectiv pentru 8 ore de munca si 5 zile lucratoare pe saptamâna. Acest fapt nu s-a întâmplat.
• În contextul celor expuse anterior, statul român ar fi trebuit sa dispuna salarizarea retroactiva a noastra pentru toate perioadele lucrate de noi în cariera în afara celor 8 ore de munca si 5 zile lucratoare pe saptamâna, pe baza principiilor de salarizare stabilite deLegea nr. 53/2003 (Codul Muncii) privind munca suplimentara si munca de noapte si care însumeaza luni de zile lucrate suplimentar în fiecare an calendaristic de cariera si nu câteva ore. Nici acest fapt nu s-a întâmplat.
• Recalcularea pensiilor noastre, pe baza principiului contributivitatii aplicat însa în context legislativ complet (salarizare pentru 8 ore de munca si 5 zile lucratoare pe saptamâna actualizata cu salarizarea retroactiva pentru perioadele lucrate suplimentar în cariera-contributie la pensii-cuantum pensii), ar fi determinat un echilibru relativ corect, însa nici acest fapt nu s-a întâmplat.

Daca statul ar fi fost luat în calcul la recalcularea pensiilor noastre, elementele (alternative) prezentate anterior si perfect normale pentru cetatenii “unitari” alaturi de care am fost integrati doar formal, acest fapt ar fi atenuat, în parte, consecintele desfiintarii pensiilor militare, în nici un caz în totalitate, dar oricum statul român autoritarist este incapabil sa ia în calcul o astfel de varianta. Pe de alta parte, în nicio situatie, nicio recalculare în baza principiilor civile nu poate compensa privarea noastra de libertati si drepturi fundamentale suportata de-a lungul a zeci de ani de cariera.

Nu în ultima instanta, noi - militarii români în rezerva si în retragere, am fost declarati “pensionari unitari” însa spre deosebire de ceilalti “pensionari unitari” continuam sa avem obligatii militare, ceea ce constituie un nou element de discriminare în conditiile aceluiasi pachet legislativ, element de discriminare pe care de asemenea îl denuntam.

În urma acestor deviatii ale statului român de la principiile statului de drept, noi - militarii români în rezerva si în retragere, am fost ignorati complet atât ca militari, cât si ca cetateni, iar prin modul de procedura a statului român, am intrat nu doar într-o stare de discriminare, ci si într-o situatie care prezinta suficiente elemente de persecutie atât sociala, cât si politica. Exista în acest sens, un element deosebit de relevant despre situatia de discriminare legislativa si socio-profesionala produsa militarilor români în rezerva si în retragere: Curtea Constitutionala a României a stabilit ca în cazul recalcularii pensiilor civile la schimbarea legislatiei de pensionare, pensionarilor civili nu poate sa le fie scazut cuantumul pensiei (Decizia 120/15.02.2007 a Curtii Constitutionale a României), nici magistratilor (Legea nr. 303/2004, reactualizata în 26 ianuarie 2012), însa militarilor - da, ceea ce s-a si întâmplat (prin O.U.G. nr. 1/2011, aprobata cu Legea nr. 165/2011).

Pe cale de consecinta, la fel precum colegii nostri – militari activi, consideram ca reintroducerea unor legi specifice de salarizare si de pensionare pentru militari, reprezinta un element suficient pentru eliminarea starii de discriminare si de persecutie la care suntem supusi în mod mai mult decât evident, fapt pentru care si noi solicitam cu acelasi respect, interventia institutiei dvs. pentru a contribui la eliminarea discriminarii si nerespectarii drepturilor fundamantale la care sunt supusi militarii români si familiile acestora.


INFORMARE ADRESATA ORGANISMELOR INTERNATIONALE PRIVIND SPECTRUL POLITIC SI ECONOMIC ROMÂNESC. POLITIZAREA JUSTITIEI.

Noi – militarii români, la fel ca militarii oricarui stat democratic, nu ne implicam politic, însa nu avem dreptul nici sa toleram vreun tip de discriminare sau de persecutie, în conditiile în care toate statele si popoarele democratice ale lumii condamna orice forma de încalcare a drepturilor fundamentale ale omului. Ori discriminarea produsa militarilor români de catre statul român în raport cu restul societatii este similara actelor de xenofobie sau rasism, singura deosebire fiind doar ca tinta persecutiei statului român este categoria socio-profesionala a militarilor.

Ca militari si cetateni români, avem cultura necesara în a realiza diferenta între democratia autentica si forma falsificata a acesteia instaurata de regimul lui Traian Basescu, forma cunoscuta în lume sub numele de illiberal democracy/democratura/democradura. Pe de alta parte, ca militari avem suficiente cunostinte de drept international umanitar, încât sa putem realiza faptul ca militarii români am intrat în stare de discriminare pura fata de restul societatii românesti.

Informam cu aceasta ocazie, organismele internationale mentionate în antetul prezentei petitii, ca situatia de discriminare cauzata militarilor români de propriul stat (si nu numai - mai sunt si alte categorii de cetateni) , este provocata în exclusivitate de regimul politic al presedintelui României instaurat si condus de Traian Basescu în perioada 2009-2012.

Într-un astfel de stat autoritarist, este evident ca si justitia este un instrument aservit politic, de aceea nici demersurile noastre pe calea justitiei îndreptate pentru corectarea abuzurilor regimului Traian Basescu, nu au niciun efect. Anumite tribunalele românesti, în functie de comenzile de ordin politic, tergiverseaza procesele intentate de militari contra statului, prin diverse tertipuri precum programari extrem de tardive ale acestora sau amânari extrem de lungi pretextate de imposibilitatea constituirii completelor de judecata (ostentativ este faptul ca acest lucru se întâmpla doar pentru militari, nu si pentru alte categorii de cetateni), astfel ca apare situatia în care un proces pe fond poate sa nu ajunga a fi planificat în instante nici dupa 2 ani de la intentarea lui. Procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a României este desemnat politic de catre presedintele României, indiciu care demonstreaza ca nu exista justitie independenta în România. Acest fapt a devenit flagrant în anul 2009, când la învestirea procurorului general actual al României, presedintele Traian Basescu nu a tinut cont de avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, element nefiresc pentru o justitie independenta. Subordonarea justitiei fata de regimul Traian Basescu a atins pragul maxim cu ocazia referendumului organizat pentru demiterea presedintelui Traian Basescu în data de 29 iulie 2012. Parchetul a ajuns în stadiul critic de a sprijini direct o semi-dictatura, anchetând si intimidând fara nici un temei legal (dupa modelul fostilor comisari sovietici prezenti în România în perioada postbelica), sute de cetateni pentru delictul inexistent de prezentare la vot, actiune care are un singur scop: reinstaurarea prin orice mijloace a regimului pseudo-democrat prezidat de Traian Basescu. Acelasi Parchet ocoleste cu buna stiinta, sa se atinga de regimul presedintelui Traian Basescu, regim care în mod public si prin toate caile si mijloacele, a încalcat flagrant art. 2 din Legea nr. 14/2003 prin care a instigat cetatenii sa nu se prezinte la vot, ceea ce chiar constituie un delict în legislatia româna.

Curtea Constitutionala a României este formata spre deosebire de statele civilizate ale lumii, din membri desemnati exclusiv politic, ceea ce reprezinta o noua deviatie de la democratie alaturi de alte aspecte, cum ar fi faptul ca presedintele acesteia nu a fost niciodata judecator înainte de a profesa la Curtea Constitutionala a României. În acest context de politizare, 5 dintre cei 9 membri ai Curtii Constitutionale a României sunt desemnati politic de regimul instalat de Traian Basescu, perioada în care s-au întâmplat în fapt, cele mai flagrante încalcari ale dreptului omului în România de dupa caderea comunismului. Astfel, Curtea Constitutionala a României a stabilit ca desfiintarea dreptului la pensie militara pentru militarii deja pensionati este constitutionala, în schimb desfiintarea dreptului la pensie specifica magistratilor de care beneficiaza si membrii Curtii Constitutionale a României, este neconstitutionala. Pe de alta parte, aceeasi Curte Constitutionala a României a stabilit ca în cazul recalcularii pensiilor civile la schimbarea legislatiei de pensionare, pensionarilor civili nu poate sa le fie scazut cuantumul pensiei (Decizia 120/15.02.2007 a Curtii Constitutionale a României), nici magistratilor(Legea nr. 303/2004, reactualizata în 26 ianuarie 2012), însa militarilor - da, ceea ce s-a si întâmplat (prin O.U.G. nr. 1/2011, aprobata cu Legea nr. 165/2011). Nu în ultima instanta, referitor la neretroactivitate, Curtea Constitutionala a României a stabilit într-un mod care sfideaza orice principiu democratic ca desfiintarea dreptului la pensie militara deja obtinut nu are caracter retroactiv, întrucât anularea respectivului drept actioneaza doar pentru viitor. Ori în mod similar interpretarii Curtii Constitutionale a României în cazul pensiilor militarilor, noi cetatenii români putem fi deposedati oricând printr-o lege de locuintele si proprietatile noastre, întrucât Curtea Constitutionala a României ar considera ca e constitutional: ramânem fara locuinte sau proprietati doar din momentul promulgarii legii de deposedare, deci deposedarea actioneaza doar pentru viitor în conceptia Curtii Constitutionale a României, institutie care aplica astfel în mod arbitrar principiul neretroactivitatii. Politizarea justitiei la cel mai înalt nivel, rezida si dintr-un element în curs de derulare în viata politica româneasca, respectiv starea actuala de suspendare a presedintelui României. Desi presedintele României poate fi ales cu majoritatea simpla a cetatenilor care se prezinta la vot indiferent de numarul lor, Curtea Constitutionala a României a stabilit ca presedintele poate fi demis tot cu majoritate simpla, însa numai daca la vot se prezinta 50%+1 dintre cetatenii români cu drept de vot, contrar recomandarii Comisiei de la Venetia. S-a ajuns astfel în situatia paradoxala creata de Curtea Constitutionala a României, prin care la referendumul organizat în data de 29 iulie 2012, cetatenii au votat în proportie de 88% pentru demiterea presedintelui, iar presedintele nu poate fi demis întrucât la vot nu s-au prezentat decât 46% dintre cetateni. Presedintele a fost ales în anul 2009 cu 5,2 milioane de voturi pentru si acum nu poate fi demis cu 7,5 milioane de voturi contra sa. Implicarea politica a Curtii Constitutionale a României într-o astfel de decizie este evidenta: rareori la un referendum poate fi atins pragul de 50%+1, decizia fiind un sprijin politic evident al Curtii Constitutionale a României pentru regimul Traian Basescu si care întareste aspectul de semi-dictatura mascata institutional, Curtea Constitutionala a României fiind componenta de executie într-un astfel de regim.

Am precizat ca în urma procesului abuziv de desfiintare a pensiilor militare, au aparut cazuri de militari în rezerva (în retragere) si membrii ai familiilor acestora care au ajuns în situatia de a nu mai detine resurse financiare de existenta, mass media din România prezentând cazuri concrete de deces sau de suicid cauzate de politica abuziva a regimului condus de Traian Basescu. În fapt, acest lucru s-a întâmplat în egala masura si cetatenilor civili, prin masuri pretextate de programele de austeritate, masuri care însa au încalcat drepturi esentiale ale omului, printre care si pe cel la viata. Programul de austeritate a însemnat diminuari de salarii în procente nemaintâlnite în nici un stat al lumii (25%) din venituri deja cu mult scazute fata de statele lumii civilizate, alaturi de o serie de alte masuri la fel de radicale, toate având însa efecte si asupra dreptului la viata al cetatenilor români, nu doar asupra calitatii vietii. Regimul politic Traian Basescu a impus o aceste masuri radicale de austeritate prin încalcarea flagranta a art. 47 (1) din Constitutia României care stipuleaza ca “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”. Nu avem posibilitatea sa verificam datele datorita lipsei de transparenta a institutiilor de profil ale statului român, dar unele surse media afirma despre un numar de decese în rândul populatiei României în anii 2010-2012, crescut cu mult din cauza masurilor de austeritate ale regimului Traian Basescu, unele statistici reliefând o rata a mortalitatii chiar si cu 60% mai mare decât media anilor anteriori. Rugam în acest sens, ca în masura competentelor institutiei dvs., sa verificati datele despre rata mortalitatii în România în perioada 2010-2012 comparativ cu anii anteriori, întrucât daca datele furnizate de media despre cresterea semnificativa a ratei mortalitatii în perioada 2010-2012 sunt reale, regimul politic Traian Basescu poate fi acuzat de genocid, conform tuturor normelor de drept international umanitar. Reprezentantii regimului au pretextat initial ca masurile antisociale tip genocid au fost impuse de Fondul Monetar International – pretext dovedit ulterior ca fiind fals, institutia amintita controlând de fapt reducerea cheltuielilor bugetare în ansamblul lor si nu pe cele alocate salariilor, pensiilor si asistentei sociale ale populatiei. Cheltuielile bugetare puteau fi reduse din acele domenii pe care regimul Traian Basescu le-a denumit “investitii publice” dovedite în fapt ca fiind pseudo-investitii, fara a fi necesar sa fie afect dreptul la viata al cetatenilor. De fapt, banii publici au fost directionati catre conturi private protejate politic, investitiile respective neaducând nici un profit la bugetul de stat, nefiind investitii ca definitie economica, ci simple achizitii de bunuri si servicii inutile si supraevaluate prin care regimul Traian Basescu s-a autoalimentat financiar. Nu pot exista circumstante atenuante pentru afectarea dreptului la viata al cetatenilor pretextând masurile de austeritate economica în conditiile în care în perioada 2009-2012, miliarde de euro din banii publici retinuti de la cetatenii români, au fost directionati catre conturi protejate politic, sub masca unor pseudo-investitii.

Speram ca v-am furnizat elemente concrete si suficiente care sa ateste faptul ca nu exista stat de drept în România, ci un stat nedemocrat în care institutiile sale, inclusiv justitia, folosesc din plin instrumente autoritariste, practica discriminarea legislativa si socio-profesionala a cetatenilor, încalcând drepturile fundamentale ale omului.

Regretam ca organismele internationale trebuie sa afle de la noi, militarii români, ceea ce se întâmpla în România privind încalcarea drepturilor omului, discriminarea, persecutia anumitor categorii de cetateni sau încalcarea principiilor statului de drept. Toate acestea reprezinta o realitate arhicunoscuta în România la care atât institutiile politice, cât si cele ale statului român sunt partase si responsabile, realitate cunoscuta însa mult mai putin lumii democratice, fiind ascunsa cu buna stiinta de catre statul român si deturnata de diversi politicieni. Pe de alta parte, consideram ca ne îndeplinim o datorie de constiinta fata de poporul român prin faptul ca va informam asupra a ceea ce se întâmpla cu adevarat în România.

În momentul lansarii acestei petitii, starea politica din România este incerta si deosebit de tensionata. Presedintele României al carui regim a provocat numeroase deviatii de la democratia autentica este suspendat, toti politicienii sunt în stare de asteptare pentru noi alegeri parlamentare (decembrie 2012), iar actualul Guvern si Parlament sunt complet paralizate de lupta politica în care sunt angrenate cu presedintele suspendat si cu mecanismele institutionale subordonate înca acestuia. Guvernul si Parlamentul opozante presedintelui, cunosc situatia militarilor, au promis ca o vor remedia, au avut si au posibilitatea sa îndrepte abuzurile, însa nu ofera niciun semnal concret în a înlatura starea de discriminare si de încalcare a drepturilor fundamentale la care sunt supusi militarii români. Prin urmare, pentru noi – militarii de cariera, starea de discriminare si de încalcare a drepturilor noastre fundamentale este perpetuata continuu de la 01.01.2011 indiferent de situatia politica. Aceasta stare nu pare sa aiba o finalitate apropiata, de aceea am apelat la sprijinul institutiei dvs., nemaiavând încredere nici în statul român si nici în justitia româna.

Noi – militarii români, facem parte din generatii diverse, unii fiind mai în vârsta, altii mai tineri. În 1989, noi sau colegi de-ai nostri ne-am pozitionat de partea poporului român, sfidând dictatura de atunci si instrumentele sale pe care le recunoastem a fi folosite si acum si care, desi au o fatada usor diferita, îsi pastreaza esenta. Suntem constienti ca reprezentam o forta care poate pune capat în mod brusc starii de semi-dictatura, de încalcare a drepturilor omului si de haos politic existente în România, asa cum am procedat si în 1989, însa consideram ca ceea ce s-a întâmplat atunci, nu se mai preteaza la conditiile anului 2012, România fiind membra a diverselor aliante sau uniuni internationale. De aceea, apreciind valorile fundamentale ale democratiei autentice europene si internationale precum si drepturile omului, solicitam cu respect interventia urgenta a institutiilor de profil din statele democratice ale lumii pentru a determina România sa redevina un stat de drept pentru toti cetatenii români.


Cu deosebita consideratie si speranta,

Militarii activi, în rezerva si în retragere ai Armatei României, membrii familiilor noastre si cetatenii români care sprijina demersurile democratice de eliminare a starii de discriminare si de încalcare a drepturilor omului existente în România, conform semnaturilor si datelor din tabelul anexat.

Inapoi la insemnarea sursa   721 COR ISCO 08
Home

 

                                © 2009~2085 OSCII-Lab               Home    Popescu-Colibasi          Free counters!

click spre "negustori"