720_cp_Judecatorul sufletesc

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-jurnalul.ro 

Autor: Lucian Avramescu 17 Ian 2013 - 14:22
Confratele Gâdea, de la Antena 3, pe care o si pastoreste inimos, deschide, spre a o curata de noroaie si sânge, o rana. O face curajos fiindca ranile judecatii la români sunt uneori purulente, se întind bolnav si mistuie încrederea ca pe altarul Justitiei poti fi pedepsit doar daca ai pacatuit. Din nenorocire, nevinovati destui au fost pedepsiti, puscaria a înghitit, zeci de ani, candori banuite asasine. Cotizez, reluând câteva pasaje dintr-un articol adunat în Ciorne 2, carte din seria care-mi pune între coperti  publicistica, la acest demers. Vinovatul nevinovat de acolo se putea apara, dar n-a facut-o fiindca deasupra lui statea, sacru, secretul spovedaniei. A murit, decapitat, aparând sacralitatea unei obligatii preotesti. Iata povestea:

Cât de mare e crima unui popa care a tradat secretul spovedaniei? Voi apela la o poveste care m-a marcat în tinerete si pe care, reistorisita în stilu-i inconfundabil, am gasit-o la Tudor Arghezi. Într-o parohie franceza e gasit asasinat cu lovituri de ciocan în cap un abate batrân, iubit de toti enoriasii. Crima a zguduit. Asasinul trebuia musai prins. Banuiala s-a concentrat asupra unui preot tânar, Jerome, dintr-o parohie subalterna, singurul care putea beneficia, prin promovare, de moartea batrânului. Tânarul preot a fost judecat în catuse, în fata multimii însetate, gata sa-l sfârtece. Înainte de a fi decapitat, tânarul prelat, scolit la Vatican, a spus: „Nu eu l-am ucis pe abate”. În rest, nici un alibi, nici un argument care sa-l apere. A murit senin, ceea ce a accentuat ideea multimii ca e un monstru. Ghilotina a adus multumire peste acel tinut, iar parintii ghilotinatului au fost alungati, sa li se piarda urma.

Dupa zece ani, o batrâna cere preot la capatâi înainte sa-si dea obstescul sfârsit. Trecusera zece ani de la crima. „Eu l-am omorât pe abatele batrân”, se confeseaza muribunda. „Eu sunt criminala”. De ce n-ai spus pâna acum, femeie? - o întreaba duhovnicul. „Am spus. M-am spovedit, zice ea, preotului tânar, cel care a fost decapitat în locul meu. El stia, dar nu m-a tradat”. Cu alte cuvinte, preotul tânar a dus cu el în mormânt secretul nestirbit al spovedaniei.

Cutremurator. Preotul prefera sa fie ucis, cu toate ca detinea, ca nimeni altul, secretul mortii batrânului abate. Spovedania, mai presus decât juramântul medicului, mai presus decât obligatiile de profesie si constiinta ale avocatului, e mirul, si liturghia, si harul, si clopotul în asfintit al bisericii, tânguindu-se lui Dumnezeu si numai Lui. Preotul, cel banuit ca-si împlineste menirea credintei cu har, cel învrednicit cu smerenie duhovniceasca, prefera sa moara decât sa tradeze spusele în confesional ale unui suflet chinuit.

E o poveste din lumea catolica. Religios, zice-se, mai riguroasa decât a noastra. Am avut preoti care au dat fuga la securitate sa raporteze confesiunile credinciosilor sau norocul a facut, ca natie demna, sa avem doar pazitori ai spovedaniei ca parintele Jerome? Câti preoti Jerome are ortodoxia româna? Se supune Justitia unei asemenea pilde, nepacatuind? Sa ne fereasca sfântul ca singura noastra izbavire sa ramâna Traian Basescu, încalecatorul Dreptatii!

Inapoi la insemnarea sursa   Malpraxis judiciar
Home
                                © 2009~2085 OSCII-Lab               Home    Popescu-Colibasi          Free counters!

click spre "negustori"