Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-bzb 

Binocluri din „loja si transee”

   Deschisa ieri la Centrul Cultural „Reduta”, expozitia „Lumea vazuta din loja si din transee. Binocluri 1830-1945” aduce în fata publicului câteva zeci de piese dintre „urmasii mintii lui Galileo Galilei”, folositi pentru vizionarea pieselor de teatru sau opera, ba chiar si de vizionarea inamicului pe timp de razboi. Toate binoclurile expuse fac parte dintr-o singura colectie, a colonelului în rezerva Crisu Marin, cel mai mare colectionar de binocluri din tara. „Aceasta pasiune a pornit de la un articol, dintr-o revista, în 1995. Eu sunt colectionar de moneda româneasca, decoratiuni si regaliste, si socialiste, tot din România. Am început, în plus, sa colectionez si binocluri si m-au interesat binoclurile de la primele, cele mai simple, de tip Galileo, pâna la cele realizate în 1945. În peregrinarile prin tara, la târg, când mai gasesc alti colectionari, discut cu ei. Deocamdata, n-am gasit pe cineva care sa poata sa discute despre aceste piese”, sustine colectionarul.

   Cel mai valoros exponat este un binoclu de opera realizat în Franta secolului XVII. A fost un chilipir, pentru ca fostul proprietar nu stia ce piesa de valoare detine. De altfel, cel mai scump exponat sustine ca l-a achizitionat cu circa  200 de euro   . „Cel mai valoros binoclu este un model propunere pentru patent. Este un binoclu foarte saracacios, pe care eu îl datez de la 1840. Nu are scris anul pe el”, spune Crisu Marin.

   Expozitia reprezinta o bucatica de istorie, printr-un obiect care si-a gasit aplicatii vaste. Doamnele si domnii din lumea buna a capitalelor europene îsi cumparau binocluri când mergeau la piese de teatru sau opera. Vânatorii si capitanii de vase deopotriva scrutau orizonturile în cautarea pradei. Totodata, expozitia reprezinta si o lectie de fizica - vizitatorii se pot familiariza cu termeni precum prisma, vedere stereoscopica, tratament antireflex, lentile. Totusi, exponatele sunt asezate în vitrina, nu poti sa iei în mâna si nu poti sa vezi ce perspectiva le oferea stramosilor nostri. Oricum, chiar si asa, ai ce vedea. Expozitia române deschisa pâna la sfârsitul lunii.

   De vânzare, dar nu „la bucata” Pentru cei interesati, colectionarul si-ar vinde pretioasa colectie „din motive obiective”. „Daca cineva mi-ar cumpara o piesa, n-as vinde-o. Colectia, desi în pare rau, as vinde-o toata. Nu am unde sa le tin si apare un paradox. Un colectionar colectioneaza pentru a vedea piesele. Eu n-am cum, eu le închid în niste cutii de aluminiu pentru ca miroase foarte urât pielea. Daca nu pot sa le comercializez la cât am apreciat eu, le voi lasa baiatului, care deja vrea sa le expuna în casa pe un perete întreg, în sticla”, sustine colectionarul

  Upgrade 23 Aprilie 2016 

La talcioc cind discutam cu managerul meu de proiect (Dani Bucur) am avut "onoarea sa fiu contactat de  cel mai mare colectionar de binocluri din tara care plin de bucurie a venit glont la mine cu entusiasmul vitelului care vede tita vacii. Normal era la vinatoare si "poftea" o rigla de calcul. Serviabil am precizat ca am una grozava asa ca s-a declarat dispus sa intre in posesia ei.Am spus sa profite de ocazie sa achite si binoclul luat anterior de la mine. Greu si-a adus aminte asa ca i-am amintit ca urma sa imi dea la schimb piese electronice si cum nu avea "case close". Normal nu era o problema ca binocul era parte din averea intregului popor si acolo raminea insa isi schimba "putin" beneficiarul. Rezultatul nu la mai tinut "frina" pe  cel mai mare colectionar de binocluri din tara si a plecat incet la vale "tragind focuri rare". (expresie in jagon M.Ap.N.) tradus pe limba "civililor" dispari ca magarul in ceata.

In concluzie daca vedeti in colectie exponatul de mai jos sa stiti ca este un efect intirziat al "nationalizari" realizate de fiul unui  mirlan care nu a uitat de cei "sapte ani de acasa"