701_cp "O clasa politica penitenciara"

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-cotidianul.ro autor  Ioan Vieru

Nu este om politic român de astazi de numele caruia sa nu se lege grave fapte de coruptie, cu aparenta de legalitate sau evident ilegale. Nu este om politic de astazi de numele caruia sa nu se lege mizeria sociala în care s-a adâncit patologic societatea. Nu este om politic român de astazi de numele caruia sa vrei sa mai auzi în viitorul apropiat.

Acesti oameni politici situati la vârf au imensul tupeu de a se afisa drept produs al democratiei, al alegerilor libere, prezentându-se în orice împrejurare drept voce a poporului. Niciunul, cu rare exceptii, nu are asumarea sa, riscul sau. Identitatea omului politic român de astazi este a unei mase compacte de indivizi cu nimic mai presus de traficantii de orice natura ar fi, care au ocupat pârghiile statului. Nu altfel stateau lucrurile cu partidul comunist, asistat de securitate. Formati în spiritul totalitarismului, fara onoare, caracter, spirit civic, aceste armate de delincventi cu aere de vedete de telenovele au creat o retea în societate, cu ierarhizari care pot activa în orice secunda monstruosul sistem în a-i apara. În acest mod de functionare a sistemului politic, nu putem avea nici democratie, nici alternativa la actuala stare de lucruri.

Plecarea masiva din tara a intelectualitatii tinere, si nu numai, a slabit rezistenta la acest fenomen prin care întreaga societate este orientata spre stres maxim. Oamenii nu pot discuta continuu starea generala, nu pot fi la curent cu toate aberatiile, din simplul motiv ca mai au si treaba, si viata personala. Neasezarea politica are efecte peste care nimeni nu mai poate trece. Vârtejul zilei îi face pe actualii politicieni sa spere în cariere eterne.

Acest mod de manifestare a dus, nici nu se putea altfel, la o politizare generala, la o debilizare de sus pâna a jos a calitatii institutionale. Punctele-cheie ale statului au ajuns în aceste conditii niste SRL-uri în toata regula. Lipsa unor standarde morale de nediscutat adânceste prapastia între contribuabili si sistem, pâna la nimicirea celui dintâi. Într-o astfel de reteta se regasesc toate dictaturile din trecut si din prezent. Acestea se întâmpla pentru ca exista o comanda unica: o Constitutie depasita, stufoasa, ilegitima, un profitor al mediului politic intern, respectiv Traian Basescu, si un aparat statal reformat doar la nivelul antetelor si biroticii. O asemenea tara nu va avea prea multe de spus nici la Bruxelles, nici la Washington. Fiecare om politic de astazi, de la ultimul nivel în sus, are certitudini de dictator, prin puterea pe care o detine, care îl apara de orice abuz ar face. Raspunderea ministeriala nu este însotita si de o raspundere presedentiala reala, sau, la orice nivel, pâna la portarul de la primarie. Aroganta omului politic este bine cladita juridic. O regasim ca aer al prezentului irespirabil. Urgentele administrative plus coruptia autogenerându-se frâneaza orice tendinta spre reforme, spre un alt tip de viata în România.

Daca românii vor o tara lipsita de valorile democratiei, economiei, moralei, cumsecadeniei, Europa nu are cum sa îi oblige la mai mult. Ceea ce unii au numit ingerinta în treburile interne este un fenomen normal de interventie într-o zona fara reactie si fara stabilitate într-o directie acceptabila. Daca situatia interna nu se va schimba, aceste ingerinte vor fi tot mai mari, ca atare, soarta românilor, traitorilor în România, va fi decisa, în mod logic, în alta parte.

Cum se poate, oare, dezvolta economic, intelectual, spiritual o tara administrata de peste mari si tari, de te miri unde, de nici nu stii exact cine? În acest timp, ce fac politicienii nostri? Se pare ca, atunci când nu sunt la furat, cumpara voturi sau locuri în forul legislativ. Toti vor sa reprezinte tara, mai nou Europa, niciunul nu se gândeste la miile sau sutele care voteaza direct, si care, pentru mandatul lor, reprezinta totul. Restul sunt vorbe care ar trebui sa lase imediat locul faptelor, evitând demagogia care se arata apocaliptic la orizont sub lozinca poporului. Nu întâmplator aceasta lozinca s-a conectat la sistemul subteran tocmai prin Traian Basescu, acest nas al tuturor carieristilor politici, transformând campania electorala într-o sectie de psihiatrie cu grad de risc. Multinationalele, infractorii economici transfrontalieri, jurnalistii din presa de scandal gasesc în aceasta Românie ceea ce le trebuie pentru a prospera.

Procesul comunismului s-a finalizat cu o carte, câteva cariere redutabile, probabil, iremediabil compromise, si cu un presedinte tot mai dictator pe parcursul mandatului sau. Nimeni nu-si imagina ca fostii activisti comunisti vor plati macar cu un leu din pensie, sau din imensele averi pe care le detin în prezent. Însa o responsabilizare a vietii politice de la Bucuresti, atât de necesara, parea un punct oarecum realizabil. Dar, se pare, metodele securiste, insii lipsiti de caracter, infractorii economici, tot acest amalgam trebuie sa fie eliminat din orice zona decizionala. Daca mediul politic, deocamdata, confiscat, nu va face aproape nimic, ceea ce este oarecum o tragica evidenta, societatea ar putea face câte ceva, netrecând cu arme si bagaje de partea alesilor.

Ruptura între clasa politica si societatea româneasca se va adânci dramatic în perioada urmatoare, motivele divergentelor fiind acumulate istoric si contextual, pe fondul crizei. Actualii conducatori nu au nici autoritate morala, nici solutii. Acestea pot veni exclusiv din sacrificiu, din vocatie. Niciunul nu se situeaza printre aceste repere, desi toti le mimeaza.

Fara a exagera, viata românilor este în prezent precum a lucratorilor de pe plantatiile din fostele colonii. Clasa politica actuala (si imediat urmatoare) nu mai are nicio legatura cu realitatea. Aceasta deriva se afla sub protectia unui sistem legislativ iresponsabil care trebuie demontat. Cine o va face? Este o întrebare care ar trebui sa produca angajamente personale fiecarui cetatean.

Nimeni nu ar trebui sa mai aiba imunitate, ca din spatele tuturor tinichelelor sa poata exercita cele mai de neimaginat abuzuri. Altfel singura dezvoltare a României vor fi exporturile de cersetori la Paris si înlocuirea sezoniera a bordurilor stradale.