cp_MODELUL TASMANIAN. INVOLUTIA INTELIGENTEI UMANE

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-constantincretan.wordpress 

Cīnd au īnceput colonizarea Tasmaniei, la īnceputul secolului al XIX-lea, britanicii au ajuns la concluzia ca pe acea insula traia comunitatea umana cel mai putin evoluata. Aborigenii tasmanieni nu erau īn stare sa stapīneasca focul, nu fabricau unelte de os, nu aveau unelte de piatra specializate, nu foloseau unelte compuse (de exemplu, topoare cu mīner), nu aveau bumeranguri, aruncatoare de sulite, scuturi, nu puteau taia copaci, nu practicau arta murala etc etc. Desi traiau mai ales īn zone de coasta, tasmanienii nu erau īn stare sa prinda peste. Desi traiau īntr-o zona cu ierni destul de reci, nu erau īn stare sa-si coasa haine, ci doar sa se acopere cu piei de animale. Desi apartineau speciei Homo Sapiens, civilizatia lor materiala era inferioara celei realizate de Homo Neanderthalensis si, poate, chiar inferioara celei a lui Homo Erectus, specie care, cel mai probabil, ajunsese deja sa stapīneasca focul.

Īnsa britanicii se īnselau. Populatia tasmaniana nu era cea mai putin evoluata, ci era cea mai involuata din īntreaga lume. Tasmanienii avusesera cīndva o civilizatie materiala superioara, care includea toate achizitiile pe care le-am enumerat mai sus,  dar pe care le-au pierdut īn cīteva mii de ani.

Aborigenii au ajuns īn Tasmania īn urma cu cel putin 35.000-40.000 de ani, īn urma unei migratii din Africa, desfasurate initial de-a lungul coastei de sud a Asiei. Īn acea vreme, Tasmania era legata de Australia si abia dupa sfīrsitul ultimei glaciatii a devenit insula, īn urma topirii unei mari parti a calotei glaciare si, consecutiv, a cresterii nivelului apelor. La īnceputul colonizarii britanice, tasmanienii erau izolati de restul lumii de nu mai mult de 10.000 de ani, perioada īn care au evoluat exclusiv pe cont propriu, fara a mai suferi influente exterioare. Tasmanienii nu au mai apucat sa sufere influente nici din partea colonistilor britanici, īntrucīt au fost rapid exterminati.

Nimeni nu da o explicatie satisfacatoare involutiei civilizatiei tasmanienilor, iar acest lucru se īntīmpla pentru ca īn stiintele privitoare la om totul este falsificat īn urma trecerii prin filtre ideologice.

Savantii corectitudinii politice (care e noua inchizitie a stiintei) invoca, de regula, faptul ca tasmanienii ar fi fost prea putini pentru a mai reusi sa mentina civilizatia, fie si una paleolitica. Se estimeaza ca populatia tasmanienilor era una de 3.000-15.000. Dar o populatie de aceleasi dimensiuni fusese si cea a neanderthalienilor, a carei civilizatie nu numai ca nu a regresat de-a lungul a sute de mii de ani, ci a si evoluat continuu. Īn plus, īn cazul neanderthalienilor, contactele grupurilor umane erau mai rare, īntrucīt aria ocupata de ei era cu mult mai īntinsa decīt a tasmanienilor. Astfel, invocarea dimensiunii prea reduse a populatiei nu poate fi un argument serios pentru pierderea civilizatiei decīt daca o corelam cu distributia inteligentei dupa curba lui Gauss. La un anumit IQ mediu, e necesar ca o populatie sa aiba cel putin o anumita dimensiune pentru a avea destul de multi oameni cu o inteligenta suficient de ridicata īncīt sa poata mentine achizitiile unei civilizatii. La un IQ mediu īn jur de 60 (acesta este IQ-ul masurat al aborigenilor australieni), tasmanienii nu erau destul de multi pentru a mai fi īn stare sa-si mentina civilizatia. La un IQ care era, probabil, cu mult mai mare, neanderthalienii, nu mai numerosi decīt tasmanienii, erau destui pentru a-si perfectiona continuu civilizatia. Dar savantii corectitudinii politice prefera sa ignore singura explicatie plauzibila a decaderii civilizatiei tasmaniene si a oricarei civilizatii: pierderea de IQ, prin reducerea presiunii selectiei naturale.

Nici savantii rasisti nu se vor īmpaca vreodata cu aceasta teza. Daca ar accepta existenta degradarii genetice a inteligentei īn cazul tasmanienilor, atunci ar fi obligati s-o accepte si īn cazul raselor pe care ei le considera etern superioare, ceea ce le-ar pulveriza chiar bazele ideologiei.

Natura īnsa nu tine cont de mofturile ideologice ale unora sau ale altora. Iar scaderea inteligentei umane se produce, de zeci de mii de ani, pretutindeni īn lume. Si totdeauna cauza e aceeasi: scaderea selectiei naturale.

Ca toti oamenii, exceptīndu-i pe cei din Africa Sub-Sahariana, tasmanienii nu erau Homo Sapiens puri, ci hibrizi, īn genomul carora cam 4% erau genele Omului de Neanderthal si cam tot 4% erau genele Omului de Denisova, aceleasi proportii ca īn cazul melanezienilor si australienilor. E deja o dovada a faptului ca stramosii tasmanienilor ajunsesera, īn plina glaciatie, la niste latitudini suficient de nordice pentru a necesita o inteligenta ridicata.

Degradarea genetica a inteligentei tasmanienilor nu a īnceput abia īn momentul izolarii pe insula, ci cu mult īnainte. Pe de o parte, trecerea la latitudini tot mai sudice si viata īn climatul ecuatorial si tropical a redus presiunea de selectie: oamenii aveau nevoie de tot mai putine calorii, īn conditiile īn care mediul oferea tot mai multe. Pe de alta parte, vīnatul era, mai ales īn Australia, unul mult mai usor de prins decīt acela din Asia; iar pradatorii, competitori ai omului, erau si ei mai rudimentari, mai putin inteligenti. De asemenea, zonele fiind nelocuite de alti oameni pīna la invazia acestor primi migratori, nu exista nici concurenta umana. Este evident ca omul care a migrat īn Tasmania a fost supus unei presiuni de selectie mult mai reduse fata de omul care migrat spre nordul Eurasiei. Faptul se reflecta īn diferenta actuala de IQ: britanicii din Australia au 100, iar aborigenii au 60.

Un fenomen similar, dar de o amploare mai mica si cu o durata mai scurta, explica si scaderea de IQ a nativilor americani. Acestia provin dintr-o populatie siberiana, din care probabil ca nu mai mult de cīteva zeci de oameni au patruns īn America, īn urma cu circa 11.000 de ani, prin Strīmtoarea Behring, care īn acea vreme nu era ocupata de ape, ci era o fīsie de uscat acoperita de gheata. Acesti oameni erau atīt inteligenti si de performanti, īncīt īn aproximativ 1.000 de ani au reusit sa colonizeze īntregul continent, sa extermine 80% din megafauna Americii de Nord si 85% din cea a Americii de Sud. Tot īn acest mileniu, au reusit si sa ajunga la o populatie de ordinul milioanelor, plecīnd de la una de cīteva zeci. Pretul platit pentru aceasta spectaculoasa expansiune a fost īnsa o scadere de IQ, dar nu atīt de dramatica precum cea a australienilor si tasmanienilor. Avīnd si o populatie mult mai numeroasa, si un IQ mai ridicat (azi e de 87), nativii americani nu doar ca nu si-au pierdut achizitiile de civilizatie cu care au venit pe noul continent, dar, odata cu sfīrsitul glaciatiei, au reusit sa edifice civilizatii mai complexe, similar cu eurasiaticii: au inventat agricultura, au domesticit  animale, au inventat metalurgia, au dezvoltat aglomerari urbane si chiar imperii, au obtinut cunostinte stiintifice etc etc. Toata aceasta dezvoltare a civilizatiei a dus la o scadere suplimentara de IQ. Iar dupa contactul cu colonistii europeni IQ-ul a scazut si mai mult, initial prin decimarea elitelor nativilor americani, apoi prin scaderea accelerata a presiunii de selectie naturala, datorata revolutiei industriale.

Revenind la pierderea civilizatiei tasmanienilor, fenomenul care s-a īntīmplat pe mica insula e unul care ilustreaza directia īn care se īndreapta īntreaga lume. Decaderea civilizatiilor consta tocmai īn pierderea unor achizitii, materiale sau culturale.  Egiptenii n-au mai fost capabili sa ridice piramide. Grecii au inventat democratia, dar au pierdut-o. Lumea care a urmat Imperiului Roman n-a mai fost īn stare, multa vreme, sa realizeze constructii similare cu cele ale inginerilor romani. De asemenea, īn filosofie, stiinta si arta, lumea medievala n-a reusit, mult timp, s-o egaleze pe cea antica. Pretutindeni si oricīnd, decaderea civilizatiilor s-a datorat unor pierderi de IQ. Iar recuperarea unor achizitii pierdute s-a facut mereu doar īn urma unor progrese tehnologice mari, care au functionat ca niste proteze ce au putut suplini mintile tot mai slabe ale celor mai multi dintre oameni.

De exemplu, scaderea generala de IQ īn lume face ca tot mai putini oameni sa fie capabili sa efectueze operatii aritmetice simple. Dar inventarea calculatorului si larga sa raspīndire au permis ca si acesti oameni sa poata ajunge la rezultatele corecte. La fel, abia progresul tehnologic major al lumii occidentale si raspīndirea acestui progres au facut posibil faptul ca aproape 90% dintre bucuresteni sa beneficieze azi de canalizare.

Totusi, nici generalizarea īnvatamīntului si nici explozia mijloacelor de informare īn masa nu au reusit sa-i faca decīt pe jumatate dintre romāni sa stie azi ca Pamīntul e cel care se īnvīrte īn jurul Soarelui, nu invers. Īn urma cu cīteva decenii, proportia era semnificativ mai mare, desi informatia circula mai greu. La fel, expansiunea scolii, a tipariturilor si a internetului nu a dus la scaderea numarului de analfabeti functionali din Romānia, ci acest numar e īn crestere continua. Tot īn Romānia de azi trenurile circula, pe aceleasi rute, cu viteza mai mica decīt īn urma cu un secol. Toate aceste date sīnt concordante cu scaderea, dovedita prin masuratori, a IQ-ului. Si toate aceste date reflecta pierderea unor elemente de civilizatie, la fel ca īn cazul tasmanienilor. Populatia fiind īnsa mult mai mare si fiind si conectata la procesul globalizarii, pentru pierderea completa a achizitiilor culturale, de catre toti oamenii, va trebui sa mai treaca ceva timp. Deocamdata, cīteva minti foarte bune īnca mai reusesc sa creeze progres tehnologic suficient pentru a proteza precaritatea inteligentei unei parti tot mai mari a omenirii.

Degradarea genetica a inteligentei e īnsa un fenomen inevitabil, ireversibil, global, care īsi are īnceputul īn paleoliticul superior si care ne va aduce cīndva pe toti īn situatia tasmanienilor.