Magarii by Plesu

Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-contributors

N-as putea sa spun ca ma asteptam la altceva. Rocada de la vîrf, cu opozitia la guvern si guvernul în opozitie e una din banalitatile sanatoase ale democratiei. Pe de alta parte, îmi cunosc bine marfa: stiu cîte parale fac politicienii nostri si n-am oblojit niciodata iluzia ca vom asista la mari revolutii comportamentale. Nu m-am asteptat nici la fair-play, nici la buna-credinta, nici la corectitudine procedurala, nici la buna-cuviinta, nici la stil. La noi, politica n-a depasit înca faza îmbrîncelii. Traim într-un cult vioi al buselii generale. Buseala înauntrul aceluiasi partid, între partidele (temporar) aliate si, înca mai abitir, între partidele dusmane. Buseala, în sfîrsit, dinspre politicieni spre popor si viceversa (cu deosebirea ca poporul nu poate da ghionturi decît o data la patru ani). Care va sa zica, nu ma asteptam la mari noutati. Si totusi, ca sa fiu sincer, ma asteptam la ceva mai multa inteligenta. Sau macar la mici exercitii de smecherie. Nu e prea inteligent sa te arunci, din prima clipa, înainte de orice altceva, într-o rudimentara campanie de rafuieli personale. Daca esti baiat destept, joci mai întîi mici scenete de calm si magnanimitate. Arati ca nu e de nivelul tau sa declansezi razbunari marunte, epurari pripite, matrasiri grosolane. Mai ales ca ai – si ai spus ca ai – alte urgente. Nu stau tara, reforma, Europa si criza mondiala în loc din cauza de ICR, IICCMER, TVR si Arhivele Nationale. Parca vorbeai de salarii, pensii, depolitizare, impozite, FMI etc. Dar te-au lasat nervii: „Ia sa aratam noi stimabililor preopinenti cine sînt sefii adevarati! Ia sa le scoatem noi pe nas basescismul, sau cîte o vorba rea scapata contra noastra”. „Sîntem la cîrma! Am cîstigat! A venit momentul sa ne reglam conturile!”

Cum ziceam, m-as fi asteptat (e drept, fara o justificare anume) la nitel staif, la un pic de orgoliu „aristocratic”, la unele fineturi. Am gresit. E momentul capului în gura, al bîtei la glezne si în balta. Daca tot ai ajuns la putere, nu înseamna oare ca poti face ce vrei, cum te taie capul? Busitura ca strategie politica atinge, astfel, noi cote de virtuozitate. Sa ne întelegem: actiunea contondenta, bascalia groasa, reactivitatea batoasa, genul „baiat de baiat” nu s-au inventat acum. Traian Basescu nu e, din acest punct de vedere, un inocent. Si continui sa cred ca poarta o parte din vina pentru deteriorarea stilistica a vietii publice. Dar nu s-a votat „schimbarea”? Nu ni s-a spus ca se poate guverna si altfel? Macar Basescu avea o personalitate puternica si izbucniri de temperament autentice. Acum ai impresia unor clone nereusite: muschii personali au fost înlocuiti cu „pîrghiile” puterii si cu ciocanul anonim al majoritatii parlamentare. Bîzdîcul e acelasi, caftul continua.

Un exemplu: cum de n-are nimeni, dintre guvernanti, curajul si taria de caracter sa citeasca , la rece, bilantul mandatului lui Horia Patapievici la Institutul Cultural Român? Orb sa fii si trebuie sa recunosti ca e un bilant spectaculos si înca pe fondul unor vremuri grele. O recunosc, de altfel, si oameni care sînt departe de a-l simpatiza pe „împricinat”. Au beneficiat de serviciile acestui institut, nu cei cîtiva „prieteni” ai directorului, ci sute si mii de oameni aflati în serviciul culturii nationale (printre ei si dl. Mircea Diaconu, devenit brusc competent si „constructiv” într-un domeniu pe care nu l-a slujit niciodata decît cu dexteritatea de a învata replici pe dinafara si de a juca la mai multe capete: de la GDS la USL ). Cum poate fi Dan Voiculescu onorabil si Patapievici nu? De ce trebuie sa mintim torential ca sa-l scoatem mînjit? Uneori nu-ti vine sa crezi pîna unde poate merge ura. Patapievici a scris un articol în care îi lua peste picior si îi contrazicea pe detractorii politically correct ai lui Eminescu. Ei bine, toata lumea citeaza spusele celor incriminati de Patapievici, i le atribuie si îl declara pe el detractor al poetului. Evreu, homosexual, fascist, pupincurist, sinecurist – nici un cuvînt nu e prea greu pentru a-l înfiera pe „inamic”. Curtea de Conturi a petrecut sezoane întregi la ICR, în speranta (comandata) de a gasi ceva. N-a gasit. Nu conteaza. Razboiul continua. E urgenta decapitarea. La fel cum urgenta e decapitarea unuia din cei mai curajosi si competenti directori ai Arhivelor Nationale, dl. Dobrincu (despre al carui „basism” nu stiu nimic). Urgenta e si rafuiala cu de-alde Culcer si Lazescu, vinovati, probabil, nu ca au consacrat presedintelui emisiuni omagiale (ar fi prea gogonat sa se sustina asta), dar ca n-au preluat agenda Antenelor. Urgenta a fost si evacuarea echipei de la IICCMR, mult mai urgenta, de pilda, decît gasirea unui ministru normal al Educatiei. Nu, sincer, ma asteptam la mai multa inteligenta, la mai mult tact, la mai multa abilitate contextuala. În locul unui subtil efort de imagine, s-a ales comoditatea unei bezmetice rafale de magarii.

Apropo – pardon! – de inteligenta. Ma gîndesc ca si unii gazetari virulenti ar face bine sa mai schimbe registrul, macar de proba, macar ca sa ne ia prin surprindere, macar ca sa-si probeze talentul. Trebuie sa fie foarte plicticos sa molfai la nesfîrsit acelasi zgîrci, sa defilezi mereu pe ecrane si prin ziare cu aceeasi tîfna de locotenent major amar si crîncen. Le-ar prinde bine sa se joace, din cînd în cînd, de-a neutralitatea, sa exerseze independenta, sa arate ca pot fi si domni. Sa comiti magarii pe banda ar trebui sa li se para si lor si politicienilor prea la îndemîna pentru grozava imagine pe care au despre ei însisi.

Inapoi la insemnarea sursa Culoarul