Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-iulianrinder
Am
remarcat ca în Brasov exista cel putin un om necajit. Un om, cu ,,O” de
la afirmatia necesara pastrarii unui loc de munca în Primarie: ,,O,
Sefule, ai dreptate”!
Un om al carui timp este dedicat noua. Direct. Prin taxe si impozite.
Un om supus la presiuni groaznice.
Un om de o moralitate neindoielnica fata de apostolii donatori ce dulci cuvinte si plase grele de euroi varsa.
Plase date initial la cetateni si apoi luate cu dobanda de la credinciosii de partid.
Un om, cu adevarat zic, de data aceasta, cu ,o” mic de la ,o”
mic, ce rupe limba româna dupa un sacrificiu lingvistic executat în
fata opiniei publice si a presei, pe care îl face, varsând limfatic si
limbistic sângele si truda auditoriului în si pentru apoteoticul, dar
abstractul des invocat ,,bine public”.
Un neînteles al vulgului, în care cu umilinta ne cufundam noi votantii, si un iluminat al directionarilor.
Cu atâta naturalete spune el, în gajaituri si râgâieli
simple, cum poti transforma o gheata dintr-un pahar de wisk…, asta,
patinuoar, doua, nu conteaza în mormane de bani, vorba aceea,
gheata este sufletul comertului, cum poti seca setea de cultura
distrugând educatia din scoli, cum poti umfla o floare ca sa devina de o
mie de ori mai scumpa, scumpa de ea în euro, pentru a o darui doar unei
unice Iubiri, Unicei Femei si, implict, unicei Firme în care aceasta
este asociata. Numai insusi el, cu e mic din vocabularul de baza pentru
primari, doar el (repetitiv si admirativ) poate fi aceasta karata
neagra pe obrazul Brasovului.
Si pentru ca el – tot cu e mic – trebuia sa poarte un nume i
s-a spus de catre fani, dilii, hulpavi, profitori ai banului si alte
categorii de prea nesmititi Primarul Paneseluta Giratoriu.
Dar pentru a fi sigur ca nici in desertul arogantei nu îl
poate cineva atinge el – tot cu ,,e” mic, din obisnuinta – s-a
retras, biciut de suferinta data de povara banului, în Templul Iubiri
Fata de Sine, sfidând gardienii moralei angajati de partid, politicienii
obedienti si multimea de cersetori ai miliardelor publice în iubirea
fata de aproape Aproapele sau. Butuza. Marcel, pentru initiati.
Si pentru ca acest om, cu ,,o” mic, trebuia sa poarte crucea cardului sau i s-a spus simplu. Teparu.
P.S. Astept acest giratoriu. Si în Brasov, la mall, la
reducere. Sper sa se dea la kil, la metrul cub, sau mai bine, la litru.
Dar, mai înainte, ,,de la fratiorul” Iulian
o dedicatie speciala pentru individul, care, de fata cu sotia mea
si niste fosti colegi de breasla a promis ca ma termina.