606 copy/paste Claca


 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-metapedia 


    Claca este un obicei popular caracterizat prin crearea cadrului si desfasurarea unei munci colective fiind totodata si un obicei de întrajutorare al comunitatii. Izvorâta din sistemul vietii satului românesc, ea este raspândita pe întreg cuprinsul tarii, prezentând unele particularitati, determinate de caracteristicile ocupatiilor specifice zonelor etnografice si de modul în care este practicata.

     Din punct de vedere al caracteristicilor muncilor effectuate, “Clacile” erau de mai multe feluri, fiind prestate de întrega colectivitate sau prin reprezentantii sai, grupati în functie de vârsta si sex (tineretul, feciorii, barbatii, fetele si femeile) pentru a ajuta pe unul dintre sateni, atunci când activitatea ce trebuiau sa o întreprinda, depasea puterea de munca a unei familii.

     Tot prin cadrul asigurat de “Claca” se rezolvau lucrarile de interes obstesc cum ar fi: amenajarea drumurilor, a podurilor, întretinerea fânetelor, pasunilor si a padurilor sau a unor munci complexe, de natura agricola si edilitara. Procurarea materialelor de constructie (piatra, lemnul, facutul valatucilor, lipitul), ridicatul si acoperitul caselor, aratul, prasitul, seceratul, cositul si desfacutul porumbului erau prilejuri când “se chemau în claca” satenii, cu precadere tineretul.

     De regula “Clacile” se faceau într-o zi de sarbatoare pentru a participa cât mai multa lume. În timpul desfasurarii lor, munca se împletea cu cântatul. La terminarea lucrului se facea hora sau joc, iar “gazda clacii”avea datoria de a-i “omeni” pe participanti. O alta categorie de “Claci” era destinata torsului si pregatirii zestrei, pentru tinerele fete. În serile de toamna si iarna, ele erau organizate fie într-o casa, fie afara, la o raspântie. În timpul lucrului se spuneau povesti, snoave, ghicitori si se cânta, iar gazda îmbia pe cei prezenti cu mâncare si bautura.

     Ivite în procesul muncii, din omenia, solidaritatea si spiritual de întrajutorare ce au caracterizat dintotdeauna pe taranii din satele românesti, “Clacile” erau un schimb neîncetat de servicii reciproce, menite a sustine si alimenta unitatea si coeziunea sociala a colectivitatii. Rostul practicarii lor nu era numai unul economic (sporeau ritmul de lucru, asigurau un cadru propice de transmitere a deprinderilor si cunostintelor de munca), ci si unul etico-cultural. În timpul “Clacilor”, tinerii aveau posibilitatea de a se evidentia prin munca în fata colectivitatii si de a se cunoaste între ei în vederea casatoriei. Împreuna cu toate aceste functii, “Claca” mai era si un mijloc de circulatie si de creatie folclorica.


Inapoi la insemnarea sursa   606 Claca 

Home

    E-mail            © 2009~2085 OSCII-Lab       Home    Popescu-Colibasi  
free counters
click spre "negustori"