Am mai spus si repet sunt articole care le consider utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici
Ambii parinti pot transmite copiilor o predispozitie la obezitate daca au fost īnfometati īn timpul conceptiei
Faptul ca
mediul īn care traieste o femeie īnsarcinata afecteaza
permanent fiziologia fatului este binecunoscut. De exemplu, īn
rāndul copiilor nascuti de femeile olandeze care au fost
īnsarcinate īn timpul "Iernii foametei" din 1944 se īnregistreaza o
rata a obezitatii, diabetului si a bolilor cardiovasculare mult mai
mare decāt īn rāndul celor nascuti cu un an sau doi mai devreme.
Observatii similare īn timpul altor perioade de foamete, cāt si
studii efectuate pe soareci, arata ca aceasta predispozitie la
obezitate este o consecinta accidentala a unei adaptari
evolutionare la lipsa hranei.
Copiii mamelor flamānde, anticipānd lipsa de hrana īn viata pe care
o īncep, īsi ajusteaza metabolismul pentru a pastra cāt mai multe
calorii. Daca viata nu este pe cāt de grea se anunta, rezulta o
tendinta de īngrasare, cu toate consecintele negative care deriva
din acest lucru.
O parte din aceasta adaptare este o reactie a embrionului la
alimentatia pe care o primeste prin placenta. Īn anumite cazuri,
īnsa, chiar si ovulul nefertilizat este afectat. ADN-ul sau este
reprogramat, iar schimbarea se mentine si dupa diviziunea
celulelor, astfel ca poate fi transmisa si generatiilor viitoare.
Acelasi proces poate afecta si sperma potentialilor tati care au
fost īnfometati īn perioada conceptiei.
Pentru a verifica aceasta ipoteza, un grup de cercetatori de la
Universitatea din Massachusetts au efectuat un studiu pe soareci
masculi. Pentru a simula īnfometarea, jumatate dintre rozatoarele
studiate au fost supuse unei diete ce continea 11% proteine, un
procent scazut pentru rozatoare. Cealalta jumatate a avut parte de
o dieta normala, īn care proteinele constituiau 20% din totalul
hranei. Dupa o perioada de 9-12 saptamāni, fiecarui mascul i s-a
oferit acces pentru cāteva zile la o femela, pentru a-i permite
īnmultirea. Apoi, masculii au fost separati de femele, pentru a
limita influenta pe care ar fi putut-o avea asupra
progeniturii.
Dupa nastere, soriceilor li s-a permis sa traiasca alaturi de mame
pāna la vārsta de 3 saptamāni, dupa care au fost ucisi, iar ficatul
lor a fost prelevat pentru a studia activitatea genelor implicate
īn metabolism. Dr. Oliver Rando si echipa sa au descoperit 445 de
gene a caror expresie indica o dependenta puternica de dieta
parintelui mascul.
Genele asociate cu sinteza de grasime si cu cea de colesterol erau
mult mai active īn progeniturile tatilor cu o dieta cu un procent
scazut de proteine, īn comparatie cu genele progeniturilor tatilor
cu o dieta normala. Aceste gene ar fi permis soarecilor cu tati
īnfometati sa stocheze ca grasime caloriile surplus mult mai usor
decāt soarecii cu tati bine hraniti.
Desi procesul prin care acest lucru se petrece nu este īnca īn
totalitate explicat, este aproape cert ca si tatii, alaturi de
mame, pot transmite beneficiile experientelor lor printr-o
modificare subtila a genelor.
Sursa: The
Economist
