528 Mircea Sandu patriot

    Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-voxpublica Daca nu este teapa cred ca este un exemplu care poate dovedi ce inseamna "patriotism" in versiunea celor care conduc.Cred ca acelasi test se putea face la foarte multe ministere.

Geamurile fumurii se lasa ireal de încet în jos. Albul zapezii îmi loveste retina. Îmi amintesc ca am uitat de batista în cazul în care îmi curg ochii de la frig ori lumina prea puternica. Preventiv, îmi pun deja ochelarii. Din dreapta, Domnul T. îl întreaba pe taximetrist. ”Nu va suparati, cum ajungem la sediul Federatiei Române de Fotbal?”. Zâmbesc si înjur în acelasi timp. Domnul T. nu si-a intrat înca în rolul de director (de marketing) cu buget de milioane de euro sub pix. Sper ca-ti va pierde amabilitatea pâna la întâlnirea cu Mircea Sandu. Intervin peste nedumerirea taximetristului: ”La Casa Fotbalului!”. ”Aaa… pai mai mergeti vreo 50 de metri si pe stânga e scurtatura (zâmbeste smecher)… prin curtea scolii… vedeti ca e o poarta ruginita… apoi la stânga si dreapta”. E ora 14.15. Estimam ca ajungem prea repede. ”si drumul normal pe unde e?”. Taximetristul e din ce în ce mai mirat. ”Oare ce-or fi patit oamenii astia?”, s-o fi întrebând. ”Au masina bengoasa, paltoane si ceasuri scumpe, da… vorbesc frumos si vor sa mearga pe drumul normal, nu sa taie peste linia continua… hmmm”. Îsi revine însa din uluiala, iar traseul lui seamana cu a unui sarpe. ”… pai înainte, pâna la primul semafor… apoi la stânga… iara la stânga… înca o data la stânga si apoi la dreapta”. ”Multumim!”. Geamurile fumurii se ridica. Nu mai vad ultima reactie a taximetristului.

”Ne-am obisnuit sa cumparam.Pentru echipa nationala am venit. Sa o luam!”

S. porneste. Face prea repede la stânga, înainte de primul stop. În cele din urma, tot prin curtea scolii, prin ”poarta ruginita”, trecem. Mai pierdem însa din timp prin zapezile de pe lânga National Arena. Mircea Sandu si Bogdan Nitescu, directorul de marketing de la FRF, ne asteapta la 14.30. Noi ne-am propus sa ajungem la 14.35. Dar tot ”la fix” am tras în fata usei FRF. Domnul T. coboara primul si-i deschide portiera Doamnei M. (directorul de CSR ). Îmi dau seama ca am uitat sa-i spun lui S. ca el trebuie sa-mi deschida portiera mie. Domnul T. îsi da seama, se apleaca înapoi în masina si-i sopteste lui S. ”Deschide-i usa Domnului Nastase”. S. coboara si-mi deschide portiera. Înainte de a coborî, am grija sa pornesc înregistrarea. Lânga masina, renuntam la parpalace. Ne deschide ofiterul. Domnul T. nu-l lasa sa întrebe ceva. ”La domnul presedinte am venit. Ne asteapta. Anuntasi-l si pe domnul Nitescu”. Ofiterul se repede pe cele câteva scari care-l despart de pupitrul lui. ”Da… mi-au spus ca venisi…” se aude în urma lui. Urcam si noi, agale, în urma lui. ”Domnul Nitescu va asteapta la etajul 2”. Luam liftul. Îsi intra în rolul protocolar si Doamna M.: ”E frumoasa cladirea. E luminoasa.” Clinc! Domnul Nitescu ne asteapta în fata biroului lui Mircea Sandu. E în blugi si o helanca gri. Ne simtim în superioritate. Vorbeste ceva cu secretara si apoi ne pofteste înauntru. Mircea Sandu ne asteapta în mijlocul camerei. Pe un perete, pe o plasma uriasa, se deruleaza imagini, pe Realitatea TV, cu dezapezirile din Moldova. Sonorul e destul de tare, uneori acoperind vocile, dar nici Mircea Sandu si nici altcineva nu da vreun semn ca ar fi deranjat. Zâmbesc si-i multumesc în gând prietenului care a prevazut si aspectul asta – un radio ori un televizor care sa mearga în fundal, pentru a bruia eventuale înregistrari – tehnologia pe care mizam nu e sensibila la interferente.

Comenzile, ”un ceai fierbinte” (pentru mine), ”cafea” (pentru Doamna M. si Domnul T.), si peste partea protocolara se trece pe repede înainte. Mircea Sandu intra direct în problema. ”Ma bucur sa ne cunoastem si dintr-o perspectiva, de viitor, de imagine…” Îl întrerup. ”Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primita ni se pare foarte interesanta. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obisnuit sa cumparam imagini de echipe. E rândul lui Mircea Sandu sa ma întrerupa. ”Nivelul la care venim noi acuma cu discutia este, totusi, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federatia de Fotbal si de echipa nationala, ea este cea mai vizibila… Sa fiti convinsi ca sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…” Intru eu peste: ”Noi pentru echipa nationala am venit. La modul cel mai sincer: SA O LUAM!”.

Replay

Actiunea de mai sus (desfasurata marti, 14 februarie 2012, la sediul Federatiei Române de Fotbal) a început cu mai bine de doua luni în urma, în decembrie 2011. Cu un mail din partea FRF, sosit pe adresa Asociatiei Alburnus Maior, din Rosia Montana. Mailul exprima intentia FRF de a-si vinde drepturile de imagine catre RMGC. Doar ca (teribil ghinion, pentru Mircea Sandu, evident) mailul a fost trimis tocmai catre opozantii proiectului minier. Ulterior, încercând sa-mi explic cum a fost posibila o asemenea gafa de proportii, am gasit o singura explicatie: publicitatea si propaganda RMGC, care afirma, pe toate gardurile, ca ”localnicii din Rosia Montana vor doar minerit”. Din cauza agresivitasii lor, si la FRF, dar si în alte parti, e probabil de neconceput ca în Rosia Montana exista si oameni care nu vor sa plece, nu vor sa-si vânda proprietatile, pur si simplu nu vor minerit. Desigur (cum am vazut deja), presedintele FRF va arunca toata responsabilitatea gafei pe umerii directorului de marketing, Bogdan Nitescu, care a trimis mailul initial si a tinut corespondenta pâna în momentul întâlnirii. Pe perioada discutiilor, Mircea Sandu a mentionat însa faptul (ba chiar a tinut sa sublinieze asta) ca a fost vorba de o initiativa personala, dupa ce a vazut interesul RMGC pentru diferite echipe.

Incredibila nu ramâne însa doar gafa initiala, ci si faptul ca aceasta s-a mentinut pe parcursul a doua luni de discutii preliminare. Faptul ca nimic nu i-a avertizat pe cei de la FRF ca nu au de a face cu reprezentanti ai RMGC. Ca ”presedintele” i-a pasat catre asistenta, asistenta catre directorul de marketing (Domnul T.), Domnul T. catre CEO (Dragos Nastase, alias Mihai Gosiu), Dragos Nastase înapoi catre Domnul T.. Ca la întâlnirea a aparut Doamna M. (director de CSR), cu care nu se discutase nimic si pe care nu o mentionase cineva pâna atunci. Ca la mailuri ori la telefoane li s-a raspuns cu întârzieri masurate în zile ori chiar peste o saptamâna. Ca în nicio discutie sau corespondenta nu am mentionat vreodata amanunte despre RMGC, nu am pronuntat vreodata numele companiei (singura afirmatie facuta fiind ca ”suntem de la Rosia Montana”). Memorabil e si faptul ca nu am fost legitimati la intrare (cum prevede expres Regulamentul FRF postat pe site-ul institutiei) si ca nu am facut schimb de carti de vizita nici la începutul, nici la finalul întâlnirii.

Pregatiri

si, totusi, de ce am avut nevoie de doua luni? Explicatia e simpla: pentru ca niciun moment nu am crezut ca totul e asa ”de simplu” si ca putem ajunge atât de departe. Maximul pe care îl speram (la început) era sa ajungem la o discutie telefonica cu Mircea Sandu, în care sa confirme interesul pentru RMGC. ”Pofta îsi vine însa mâncând” si, pe parcurs, am hotarât sa întindem coarda la maxim. În fond, daca le-a reusit celor de la ”The Yes Man”, de ce nu ne-ar reusi si noua. Inspirati de ”Yes Man” am început sa concepem apoi planul. Sa strângem recuzita necesara: costum, pantofi, ceasuri ”de firma”, camasi, cravate, stilouri, agenda, un colier de margele pentru Doamna M., obsinut pe ultima suta de metri (stiloul Parker si o camasa au fost singurele contributii personale), programari la hair-silist (ah… sacrificiul suprem am renuntat la par si la barba), cheta, scenarii, repetitii. Celor care au participat la aceasta actiune (si nu au fost deloc putini) le multumesc, oficial, acum.

Ce am vrut sa obtinem

Partea cea mai grea a fost stabilirea (definitivarea) scenariului. Ce vrem sa obtinem. Scopul a fost clar: sa demascam un numit mod ”de a face afaceri” în România, mai exact modul în care persoane publice (din domeniul politicului ori din alte domenii), institutii publice, cluburi de fotbal ori de alte sporturi, festivaluri de film, teatru, muzica accepta sa spele imaginea cuiva (firme) care are un buget suficient de mare pentru a cumpara orice. De la spatiu publicitar la constiinte. Sa aratam umilintele pe care sunt dispusi sa le înghita si, nu în ultimul rând, sa demonstram modul în care decurg ”negocierile” în astfel de situatii. De aceasta data, tinta a fost Mircea Sandu, administratorul unuia dintre cele mai importante branduri ale României: nationala de fotbal.

Ca sa reusim toate acestea, un lucru era clar: cererile trebuiau sa fie într-atât de aberante, total neplauzibile într-o negociere corecta, încât, în momentul formularii lor (a oricareia dintre cerinte) sa fim dasi pe usa afara. În cele din urma, am definitivat lista:

• Sa reiasa clar ca intensia noastra este de a CUMPARA (LUA) nationala de fotbal a României si imaginea ei; iar acest lucru sa fie mentionat explicit;
• Mircea Sandu sa accepte (cum ar mai fi facut si altii) publicarea/difuzarea de interviuri publicitare în mass-media generaliste, de sport ori de business, în care sa laude ”ASA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCA”, ”EFECTELE BENFICE ALE CIANURII”, ”ASA-ZISELE BENEFICII PENTRU ROMÂNIA”; continutul materialelor sa fie stabilit de departamentele de marketing, iar Mircea Sandu ori alte persoane din federatie DOAR SA si LE ASUME ÎN NUME PROPRIU, iar noi ”sa rezolvam sa apara ca materiale jurnalistice, nu ca publicitate ori advertoriale”;
• Sa aducem nationala de fotbal a României la Rosia Montana si sa-i punem pe jucatori în situatii jenante ori cel putin controversate (”sa dea ture în jurul iazului cu cianura”, ”sa bea apa în care NOI SPUNEM ca ar fi cianura”, ”sa se fotografieze în mineri”);
• Sa obtinem sprijinul explicit al FRF pentru ”a controla suporterii si galeriile” pentru a nu mai afisa banere împotriva proiectului pe stadioanele în care joaca nationala;
• Sa-i promitem promovarea jucatorilor tineri pe care FRF decide sa-i promoveze, ”PENTRU A NE FOLOSI” de imaginea lor în viitor;
• Sa mutam (programam) meciuri ale nationalei României la Cluj, pentru ”A PREGATI TERENUL” pornirii proiectului de la Baisoara (stasiune de schi de lânga Cluj, unde RMGC desine o licenta de explorare);
• Sa stabilim o ”complicitate” între noi si reprezentantii FRF pentru ”A LE LUA BANII CANADIENILOR”;
• Sa obtinem o suma pentru care Mircea Sandu, FRF, nationala si membrii lotului national sunt dispusi sa accepte toate cerintele;
• Sa folosim cuvinte dure, neinterpretabile;
• Chiar daca aceste cerinte sunt formulate de catre noi, Mircea Sandu sa confirme ca este de acord cu ele (”da”, ”sigur”, ”de acord” – de unde si titulatura de yesman).

Ce am obtinut (fragmente de conversasie)

Mircea Sandu: Ma bucur sa ne cunoastem si dintr-o perspectiva, de viitor, de imagine…

Dragos Nastase (CEO): Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primita ni se pare foarte interesanta. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obisnuit sa cumparam imagini de echipe.

Mircea Sandu: Nivelul la care venim noi acuma cu discutia este, totusi, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federatia de Fotbal si de echipa nationala, ea este cea mai vizibila… Sa fiti convinsi ca sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…

Dragos Nastase: Noi pentru echipa nationala am venit. La modul cel mai sincer: SA O LUAM!

***

Dragos Nastase: Eu zice ca vom ajunge sa colaboram. Acum am venit sa discutam un pic niste amanunte legate de propunerea trimisa catre Rosia Montana… Niste amanunte daca le-am putea clarifica ar fi cel mai bine… Deci va gânditi ca la un sponsor principal sa fie…

Mircea Sandu: Deci ma gândesc ca impactul este în momentul în care apari în permanenta pe treining, pe tricoul de antrenament… pe tot ce înseamna inelul unde se pregateste echipa nationala… probabil si pe inelul la meciurile oficiale… aia cumparam de la un partener la care am vândut, nu-i o problema… Sigur, dreptul de imagine al echipei nationale, echipament în civil… pentru ca ei au drepturile lor… echipamentul echipei nationale… ei… drepturile sunt ale Federatiei si le pot… Ca sa fac rost de bani, vând si eu imagine…

Dragos Nastase: Iar noi la rândul nostru PUTEM FOLOSI…

Mircea Sandu: PUTETI FOLOSI, SIGUR…

Dragos Nastase: Mai mult decât FOLOSIREA NATIONALEI DE FOTBAL A ROMÂNIEI, noi avem si alte parteneriate în care persoane… vin si ne sustin în diferite contexte… îl avem pe academicianul Razvan Theodorescu, îl avem din publicitate pe Bogdan Naumovici, o avem pe fata asta, Corina Vinsan, pe care o punem la Guvern… în curând o sa fie înapoi în Guvern… si ne gândim ca si din partea dumneavoastra sa avem o astfel de sustinere… vor fi materiale, interviuri în care dumneavoastra…

Mircea Sandu (peste Dragos Nastase): Sigur, sigur…

Dragos Nastase: … în care dumneavoastra sustineti ASA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCA pe care le facem … faptul ca CIANURA NU E ASA CUM ZIC UNII…

Mircea Sandu: Io înteleg, ca aicea sunt interese si interese…

Dragos Nastase: Exact. Asta sunt genul de interviuri… poate Bogdan (Nitescu – n.a.) stie… care nu apar doar în ziarele de sport… o sa apara si în televiziune, în ziare de business… în care dumneavoastra sau oameni din federatie vin… interviurile se negociaza… DUMNEAVOASTRA VA UITATI, LE ACCEPTATI, LE ASUMATI mai departe…

Mircea Sandu (peste Dragos Nastase): Sigur…

Dragos Nastase: Apoi ar mai fi niste evenimente pe care am dori sa le organizam, daca se poate, la Rosia Montana… doamna Director M. va poate spune mai exact, pentru ca ea se ocupa de genul asta de evenimente…

Doamna M.: Un eveniment la care noi ne-am gândit ca ar fi chiar un beneficiu de imagine pentru ambele parti ar fi o vizita a nationalei la Rosia Montana. Pentru noi este foarte important sa aratam lumii Rosia Montana…

Mircea Sandu: Aaa… ok. Sigur.

Doamna M.: si la aceasta… Daca îmi permitesi sa va spun la ce ne-am gândit noi. Evident… dupa cum vedeti si dumneavoastra un asemenea eveniment… Ne-am gândit: câsiva jucatori de la nationala sa mearga efectiv în cariera, în mina. Lumea trebuie sa vada ce înseamna o astfel de cariera, pentru ca noi am face la Rosia Montana cea mai mare (cariera – n.a.) din Europa si lumea trebuie sa vada ce înseamna. Evident …

Mircea Sandu: Da, cu un tricou pe ei…

Doamna M.: Da, evident, asta putem sa facem la fata locului si sa fie cât mai vizibil. De asemenea, noi vrem sa construim acolo un iaz de decantare foarte mare, care, la fel, de fiecare data când încercam lumii sa îl explicam, spunem ca este cât câteva terenuri de fotbal… si atunci… ca lumea sa poata sa vizualizeze ceea ce presupune… si atunci, câsiva dintre jucatori, daca ar putea sa apara cumva în jurul iazului… Sa dea câteva ture. Ar mai fi o… sa zicem, sesiune de imagine. Nu este folosita numai de noi, asta se foloseste de majoritatea… De asemenea, ca la finalul unui asemenea tur al Rosiei Montane, câsiva dintre jucatori sa închine un pahar în care NOI SPUNEM CA ESTE CIANUA. Evident, nu este… e mult sub limitele admise. si… prin asta sa aratam lumii ca nu este asa de rea. Pentru ca problema de imagine, din nefericire, este legata de impactul cianurii…

Mircea Sandu: Da ministrul (Mediului, Laszlo Borbely – n.r.) a spus, ca va bea apa din asta…

Doamna M.: Dumnealui ne-a recomandat indirect o asemenea abordare, ca dumnealui ar fi dispus sa bea apa din iazul de decantare si deci… noi ne-am gândit la un eveniment de genul acesta. Evident, urmeaza sa le discutam…

Mircea Sandu: Acum… o sa vedem asta cu baut din iaz…

Dragos Nastase: Nu… E un pahar de apa în care NOI SPUNEM ca e cianura (râsete). Asta… Bem cianura….

Mircea Sandu (jovial): Pentru unii e buna. Mai ales din politica.

***

VA CONTINUA: În urmatorul episod, veti putea citi cum a reactionat Mircea Sandu la celelalte cerinte (controlul galeriilor, promovarea jucatorilor, mutarea unor meciuri la Cluj), dar si cu ce A PLUSAT, din proprie initiativa, peste aceste cerinte! De asemenea, veti afla si suma pentru care e dispus sa faca aceste lucruri

***

NOTA: Dragos Nastase (CEO-ul ”de la Rosia Montana”) este un nume ales aleatoriu, fara a avea nicio legatura cu persoane care poarta acest nume. Acelasi lucru este valabil si în cazul Doamnei M. (CSR Manager) si a Domnului T. (Marketing Manager). La începutul acestei actiuni, am stabilit ca le voi proteja identitatea celor doi prieteni care au interpretat rolurile. De asemenea, persoanele care apar în filmuletul urmator (în care îl puteti asculta si pe Mircea Sandu) sunt mesageri, nu persoanele care au participat la pregatirea demascarii si care au realizat, de altfel, filmul.
***