cp_originea sociala II

Originea sociala sanatoasa

Acest stereotip al "originii sanatoase" este infirmat si de observatiile psihologilor: oamenii care nu au avut, in timpul formarii, modele sociale si morale, care au fost nevoiti sa se descurce in orice imprejurari, nu au - adesea - simtul datoriei si recunostintei.

Totul a inceput acum un secol si jumatate. In romanul sau vizionar Ce-i de facut?, ideologul si inspiratorul revolutiilor din Rusia, N.G. Cernisevski, pe care Marx il aseaza in galeria "socialistilor utopici", creeaza o figura legendara, a revolutionarului pur, dedicat cauzei. Rahmetov deschide galeria "oamenilor noi", el este modelul educatorului total; atasat cauzei, el isi pune insusirile in slujba idealului revolutionar, al formarii oamenilor pentru actiune.

Romanul a fost scris in numai patru luni (14 decembrie 1862- 4 aprilie 1863), pe cind autorul se gasea in inchisoare, in ajunul unor mari miscari sociale in Rusia acelui timp. Rahmetov a devenit prototipul revolutionarului de profesie, o "specie rara", vestitorul "epocii de aur", a militantului care a renuntat la sine pentru a se darui unei cauze nobile, educarea celorlalti, a poporului. In numele unei ideologii a schimbarii, ei, Rahmetovii, arata drumul autodesavirsirii, dau celorlalti "vlaga si seva... sint motorul tuturor motoarelor". Ei sint "altfel de oameni", se contopesc cu cauza comuna, aceasta inlocuieste viata personala. Acest erou pozitiv a reprezentat un model pentru multe generatii de revolutionari, a deschis drumul, a contribuit la formarea caracterelor. In epoca sa si dupa aceea. Aflati inca in "intuneric", oamenii nu sint constienti de nevoile lor. Pedagogului social ii revine sarcina de a-i elibera de necunoastere, de a-i aduce catre lumina, de a le arata calea, a-i salva. Acest erou pozitiv devine prototipul initiatorului, al invatatorului, al educatorului care ofera modele morale, linie de conduita si vegheaza la insusirea acestora. El nu se indoieste de drumul sau, pentru ca acesta se intemeiaza pe stiinta si ii este trasat "obiectiv", de certitudinile cunoasterii. El nu poate gresi. Deviza lui este "societatea trebuie re-educata". Iar "cine si-a asigurat re-educarea, trebuie sa-i ajute si pe altii sa si-o faca". Romanul acesta a devenit manualul pentru formarea oamenilor noi, biblia lui Lenin, Plehanov si toata galeria.

Lenin a dus mai departe conceptia lui Cernisevski si a indicat cum trebuie selectionati si formati acesti "agitatori" ai revolutiei. Prima conditie este ca ei sa fie devotati cauzei, sa provina din cele mai pure medii sociale. Competenta profesionala (fie ca sint educatori, fie ca lucreaza in aparatul de propaganda) vine dupa aceea. Asa s-a nascut grila pentru selectia "aparatului": dintre cei ce apartin claselor sanatoase. In hagiografia comunista, cei provenind din clasele "sanatoase" erau dotati sa conduca, sa educe; in temeiul profilului lor moral exemplar, conferit de mediul lor de provenienta. S-a format un stereotip, preluat si la noi: originea era prima cheie ce deschidea drumul in viata, temelia carierei, prima conditie pentru a accede la functii de conducere, in magistratura, in universitati.

Acest strat ideologic s-a asezat, la noi, peste imaginea construita de intelectualii care au creat portretul idealizat al omului provenind de la tara sau din clasele defavorizate: avid de cunoastere, dornic sa se ridice pentru a indrepta lumea si a-i ajuta pe ceilalti, onest si plin de recunostinta pentru sansa ce i s-a dat. Din cele doua paradigme s-a nascut profilul ideal. Acesta era locul comun care domina in vremea formarii mele, imbratisat de lumea de invatatori rurali a parintilor mei sau promovat de unchiul meu, Eugen. D. Neculau, care a renuntat la o cariera universitara pentru a fonda o universitate pentru tarani, in satul nostru, Ungureni (jud. Botosani).

Prin anii '50, cred ca in 1952, "idealistii" de la Ungureni s-au confruntat insa cu un personaj care nu intra in schema lor cognitiva. Partidul luase hotarirea sa trimita in sate, pentru a impulsiona si controla invatatorii ruginiti si adesea reactionari, oameni din fabrici si uzine. Cum in raionul Saveni nu existau nici fabrici si nici uzine, a fost selectionat un tinar de viitor de la SMT, adica un tractorist fruntas. A fost numit instructor superior de pionieri, cu atributii multiple si salariu de activist al partidului. Era un tinar bine facut, imbracat in costum "de gata", care si-a luat rolul in serios. Intra la ore, nu pentru a asista, ci pentru a scrie biletele prin care trasa elevilor sarcini pionieresti (cu greseli impardonabile, le comparam in pauze intre noi, cei ce le primeam), asista la consiliile pedagogice ale invatatorilor, la sedintele lor de invatamant politic, se ocupa de toata viata social-politica din comuna. Era, se intelege, activ, combativ, adesea critic. Parintii mei si toti colegii lor ii ziceau "Pionierul". Isi impartaseau unii-altora perlele Pionierului, dar se straduiau sa-i intre in voie si raspundeau sugestiilor sale de a-l invita la masa. Era hranaci vlajganul, facusera un fel circuit si-l chemau pe rind. Iar el nu se sfiia sa profite de acesti inapoiati care nu se dumirisera inca. Am plecat la liceu la Botosani, am uitat de Pionier, dar am aflat dupa aceea ca fusese "retras", urmare nenumaratelor gafe politice si zvonuri despre imprumuturi nerambursate sau conceperea de progenituri nerecunoscute prin sat. Omul nou si-a dat rau in petec. De cite ori se invocau istorii cu activisti-profitori, in familia mea era pomenit si Pionierul.

Eu mi-am conservat, insa, idealul despre omul de bun simt ridicat de jos si sufeream mult pentru ca eram trecut in catalog, la rubrica despre originea sociala, "mic burghez". Un mic burghez cu gauri in talpi. Ba le si reprosam parintilor aceasta mostenire descalificanta.

Schema aceasta socio-cognitiva mi s-a inradacinat atit de puternic, incit - mai tirziu - cind luam decizii, daca aflam ca un candidat are origine sociala mai joasa, il privilegiam. Trebuie sa fie curat, moral, ma justificam fata de mine insumi, stie cit de greu i-a fost si va fi devotat institutiei. Odata, in tren spre Bucuresti, dupa ce i-am impartasit principiile mele profesorului Gafiteanu, fost rector la Politehnica, am avut un dialog taios: rau faci ca intervii, m-a consiliat el. Daca-i bun, se va ridica oricum, daca-i numai oportunist si/sau lingusitor, nu-ti va uita niciodata "jignirea" de a-l fi propulsat.

Acest stereotip al "originii sanatoase" este infirmat si de observatiile psihologilor: oamenii care nu au avut, in timpul formarii, modele sociale si morale, care au fost nevoiti sa se descurce in orice imprejurari, nu au - adesea - simtul datoriei si recunostintei. Gindirea stereotipa ne indeamna sa credem ca, ajutati sa se realizeze, ei vor purta o vie recunostinta mediului care i-a propulsat. Fals, il urasc pentru ca este martorul debutului lor neglorios.

Am aflat prea tirziu ca profesorul Gafiteanu avea dreptate.