SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nimeni nu se lauda cu faptul ca a crescut īntr-un bordei, cu parinti analfabeti. O fac uneori la batrīnete savantii si indivizii cu un maximum de realizari īn profesie, ca o marturie la lupta cu destinul. Marturia īnsa nu-i totuna cu mīndria.

Cei care-si povestesc originile paupere si lipsite de sansa se desprind, prin spovedanie publica, de un trecut care ar fi fost sa-i tina tot īntr-un bordei si la coada vacii. Sunt praguri sociale, pe care multi oameni sarmani si de treaba, muncitori si cu frica lui Dumnezeu nu reusesc sa le treaca. Mor saraci, ignoranti si nefericiti, fara a se gīndi sa dea vina pe tara, pe sefi ori pe familie. Într-o vreme, īnsa, tot ce n-ar fi fost deloc un motiv de lauda autobiografica se chema "origine sociala sanatoasa".

Pīna dupa anii 1965, comunismul i-a īmpins īn fata pe insii cu "origine sociala sanatoasa", iar la Canal, īn puscarii ori la munci necalificate pe romānii care pīna atunci, datorita educatiei, culturii si a unor daruri intelectuale naturale fusesera clasa care civiliza tara. Cine nu putea dovedi ca avea o origine sociala sanatoasa nu se chema ca o avea bolnava, ci dubioasa. În medicina, sanatatea avea alta definitie decīt īn societate. Automat, originea care nu era sanatoasa era vinovata.

Un cotidian a publicat fisa biografica a unui fost premier de-al lui Ceausescu, unde acesta īsi īncepea ostentativ povestea vietii cu analfabetismul din familie si cu faptul ca, avīnd multe guri de hranit, ai lui nu se speteau cu munca, ci turnau alti si alti copii. Un argument la sanatatea originii era asadar si puierea. Cine n-avea o droaie de frati si surori – care prin īnsasi conditia lor tribala nu īndemnau spre scoala si un trai controlat – nu putea dovedi o origine sociala perfect sanatoasa. Un absolut de sanatate a originii garantau numai codasii satului, de regula niste oameni cu probleme de comportament social si de arbore genealogic. Cine putea proba ca ai lui nu fusesera buni de nimic, dar de absolut nimic, īnsemna ca avea un dosar bun. În Braila, pe strada mea traia un troglodit ai carui copii sufereau din plin de la sifilisul sau. Trogloditul a fost facut peste noapte asesor popular si sef pe dosarele de puscarie si de Canal ale celor avuti, scoliti si cu demnitati publice īnainte de razboi. Alcoolicul, la ordinul altor nenorociti care intrasera peste noapte īn Partidul Comunist, hotara condamnari. Dar nu oricum, ci īn functie de cīt erau acestia de scoliti. Cīnd descoperea cīte un profesor cu studii la Viena sau Paris, privirea i se īntuneca si īncepea sa urle: "Originea ma-sii de burjui, i-o taiem noi! Adica noi, astia, cu sapte clase primare suntem prosti, nu?!".

Dupa ce lucrurile s-au mai normalizat si la tribunal a venit un judecator cu facultate, fostul asesor popular si-a īnsanatosit si mai tare originea bīnd numai spirt albastru si a sfīrsit-o īntr-un sant, sub o podisca, unde se ascundea cīnd avea o sticla plina. Pe dobitocii de teapa lui, care s-au crezut cītiva ani buricul pamīntului, nu-i pomeneste nimeni, ei n-au dosare la CNSAS, nici la alte organe, fiindca de fapt n-au existat. N-au fost decīt un instrument ideologic. Erau etalonul originii sanatoase. Erau īnsasi sanatatea unei natii.