SEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL
Raportez:
În baza art.2 din S.G.1/2007 “Instructiuni privind evidenta si solutionarea petitiilor în Ministerul Apararii Nationale precum si desfasurarea activitatii de primire la raport sau în audienta”, înaintez petitie în speranta ca dumneavoastra, ca si comandant militar suprem al Armatei si deci ultima speranta ce mai poate rezona la cuvinte precum onoare si demnitate militara, devotament pentru tara si patriotism, veti lua masurile ce se impun, în vederea corectarii reale si imediate a unei situatii de-a dreptul absurde, lipsita de orice logica constructiva pentru Armata si totodata jignitoare din toate punctele mele de vedere, pentru calitatea de ofiter. Situatia la care fac referire, pe care o deplâng si o dezaprob în acelasi timp este legata de existenta si eficienta filierei indirecte de formare a ofiterilor în activitate. Aceasta pura demagogie, destructiva din toate punctele de vedere pentru sistemul militar românesc, sustine pe scurt ca, în timp ce ofiterilor care s-au format pe filiera directa, singura corecta dealtfel, le-au fost necesari un numar de ani de pregatire specifica ce variaza între 4 si 8, altora le sunt necesare pentru pregatire doar 3 pâna la 6 luni. Iar demagogia nu se opreste aici.
Întrucât am ajuns la capitolul durata pregatirii, vreau sa va prezint o situatie care este întrecuta în absurd doar de situatia generala prezentata mai sus si care este doar o mica parte din problema de ansamblu: dupa absolvirea liceului militar cu o durata de 4 ani, a Academiei Militare cu o durata de 4 ani sau mai recent de 3 ani, studentul militar primeste primul sau grad de ofiter si anume cel de sublocotenent, fara vreo exceptie. Prin lipsa exceptiilor vreau sa subliniez ca, indiferent de faptul ca este Sef de promotie, deci cel mai bun dintre toti studentii absolventi sau ca are o vârsta mai mare decât toti ceilalti, ori ca a mai absolvit vreo alta forma de învatamânt superior anterior intrarii în Academie, niciunui absolvent de Academie Militara nu i se acorda un grad mai mare de cel de sublocotenent. Deocamdata ma opresc aici în abordarea situatiei acordarii unui anumit grad militar, pentru a nu ma abate de la ceea ce am început a prezenta la începutul paragrafului. Astfel, dupa absolvire si înaintarea la gradul de sublocotenent, proaspatul ofiter provenit de pe filiera directa, repet, unii dintre acestia având deseori 8 ani de pregatire militara de specialitate, se prezinta în scolile de aplicatie specifice armelor în care au fost încadrati. Va voi prezenta situatia reala întâlnita de mine si colegii mei de promotie, pentru a nu fi cumva acuzat ca vorbesc în necunostinta de cauza sau ca doar speculez la modul zvonistic. La Centrul de pregatire pentru infanteristi si vânatori de munte de la Fagaras, au ajuns dupa absolvirea Academiei Fortelor Terestre din Sibiu, în anul 2008, un numar de aproximativ 30 de ofiteri de infanterie. Acestia, pentru a fi temeinic pregatiti ca si ofiteri debutanti si pentru a putea lua în primire prima functie corespunzatoare gradului detinut si anume comandant pluton infanterie, trebuiau sa urmeze cursul de baza cu o durata de 6 luni, la care ulterior se mai adauga o alta perioada de 3 saptamâni pentru un curs de specializare ca si comandant pluton. Dupa un calcul simplu ajungem la urmatoarea stare de fapt si anume: ofiterului provenit din filiera directa, dupa 4 sau 8 ani de formare într-un liceu militar si mai apoi într-o Academie Militara, îi mai sunt necesare înca 6 luni si jumatate de pregatire în vederea ocuparii primei functii de comandant pluton infanterie. Nimic anormal pâna aici va putea spune orice om cu un minim bun simt, dar oare ce va spune acelasi om, în virtutea aceluiasi bun simt, dupa continuarea prezentarii, caci tot acolo la Fagaras, dar de data asta nu pentru a se perfectiona ca proaspeti ofiteri, ci, stupoare pentru a deveni ofiteri se prezinta un numar de aproximativ 90 de candidati alesi pe sprânceana si care sunt pesemne niste super-potentialitati intelectuale, încât lor, pentru a deveni ofiteri si a-si lua si prima functie în primire, le sunt necesare doar 3 luni de zile pentru tot acest demers. Rezumând, ce va spune orice om constiincios cu un minim spirit al dreptatii, despre faptul ca dupa 4 sau 8 ani de pregatire militara de specialitate ofiterilor din Academii le este necesara o perioada de pregatire complementara de 6 luni si jumatate iar unui civil, sau caporal care pâna a avea acces la aceasta metoda perfida de formare a ofiterilor în activitate pazea depozitele de munitie de la Babadag, pentru a atinge, teoretic, acelasi nivel de pregatire, le sunt necesare doar 3 luni de zile de pregatire? Cum se pot compara peste 103 luni de pregatire militara de specialitate cu doar 3 luni de pseudo-instructie, cum bine o numea unul dintre colegii mei? Ce om în toate facultatile mintale poate crede ca cineva, în doar 3 luni de zile, poate asimila atâtea cunostinte de specialitate militara si norme morale specifice ofiterului, în timp ce studentilor militari din Academii le sunt necesari 3 ani de zile urmati apoi de înca 7 luni de pregatire? A intra mai adânc în alte aspecte privind modul de selectie, comportamentul aspirantilor pe durata cursului, atitudinea batjocoritoare care îi faceau pe caporalii aspiranti sa jigneasca crunt ofiterii din filiera directa, expunându-le deseori cât bine s-au descurcat ei încât vor ajunge ofiteri în doar 3 luni, pe când altii mai putini descurcareti, în speta de fata ofiterii proveniti din Academii, au avut nevoie între 4 si 8 ani pentru a atinge aceeasi performanta, nu ar fi decât o futilitate si o rasucire mai adânca a cutitului în rana celor care au ajuns ofiteri dupa ani de munca asidua. Si nu ma refer aici doar la anii petrecuti în Academiile militare ci la toate sacrificiile depuse începând cu clasele primare si continuând cu reala performanta de a fi reusit sa acceada la un loc într-o Academie Militara. Acesta este primul punct pe care îl supun atentiei dumneavoastra si la care astept un raspuns concret, altul decât cel prezentat personal de catre Seful Statului Major al Fortelor Aeriene si care facea referire la faptul ca respectiva perioada de intensa super-pregatire de 3 luni a fost marita la 6 luni, caci oare ce este ea daca nu o intensa super-pregatire din moment ce reuseste performanta ca în 3 sau 6 luni sa obtina, în teorie, caci hârtia suporta orice, cel putin aceleasi rezultate pe care alte institutii considerate a fi de baza în învatamântul militar românesc, o reusesc doar în 7 sau 8 ani? Dupa cum observati, am spus cel putin, asta pentru ca deseori sunt produsi ofiteri cu grade mai mari decât cel de sublocotenent si ocupa functii de pâna la locotenent-colonel, imediat dupa absolvirea celor 3 sau 6 luni. Dar din nou, acesta este un aspect pe care îl voi dezvolta analitic ulterior.
Ramânem pe aceleasi meleaguri, anume tot la Fagaras pentru a continua descrierea situatiei si pentru a aborda acum problema numarului care este alocat formarii ofiterilor prin intermediul celor doua filiere. Dupa cum am spus si mai sus, 30 de ofiteri de infanterie din Academia Fortelor Terestre au avut stupoarea sa gaseasca la acelasi centru de pregatire, aproximativ 90 de pretendenti la demnitatea de a fi ofiter, pentru ca pentru multi dintre noi, a fi ofiter reprezinta o demnitate, care acum ni se fura, din moment ce orice caporal a avut sansa ca în 3 luni de intensa pregatire sa ajunga sa ni se adreseze cu “colega”. Dar stupoarea nu se opreste aici, caci dupa ciclul celor 90 si dupa terminarea celor 3 luni de instructie ni se comunica faptul ca mai urmeaza o alta serie de pregatire aproximativ la fel de numeroasa si din nou dominata de aceeasi trasatura de super-potentialitate intelectuala si fizica a celor ce o vor compune. Deci, ca sa rezumam problema, facem un calcul simplu: dupa cel putin 4 ani de Academie Militara un numar de 30 de ofiteri de infanterie sunt gata sa deserveasca Armata Româna, dar în acelasi timp, dupa o durata de 6 luni de zile alti aproape 180 de ofiteri, proveniti de aceasta data din filiera indirecta, sunt pregatiti, cel putin teoretic sa faca acelasi serviciu; sau corect ar fi sa întreb “deserviciu”? Întrebarile mele punctuale pentru dumneavoastra sunt urmatoarele:
a) pentru ce mai exista Academiile Militare, considerate a fi de baza în formarea ofiterilor, daca aceste institutii, în 4 sau 3 ani de pregatire abia reusesc sa ofere performanta pe care un singur centru de pregatire o reuseste în doar 6 luni, centru ce este considerat auxiliar filierei academice, dar care produce mult mai multi ofiteri?
b) este oare corecta proportia în care se formeaza ofiteri pe cele doua filiere? Nu ar fi normal ca proportia sa fie inversa, institutia de baza sa formeze mai multi ofiteri decât cea auxiliara?
c) de ce se încearca umplerea Armatei Române cu mii de ofiteri pe filiera indirecta, pe când, luând în considerare aceeasi perioada, Academiile Militare abia daca reusesc sa ofere Armatei aproximativ 20% din numarul total de ofiteri proveniti din filiera indirecta ce se produce sau s-a produs deja pe banda rulanta, în deosebit de bine pregatitele centre de instruire în arme?
Calcul matematic simplu, aproximat cât mai aproape de adevar: în anul 2008 dupa cum am aratat mai sus, s-au format pe filiera directa 30 de ofiteri de infanterie care au promovat abia în 2009 toate cursurile necesare ocuparii primei functii unitatile militare de pe teritoriu. Tot în acelasi an, se formeaza pregatiti direct pentru teritoriu, aproximativ 180 de ofiteri pe filiera indirecta, astfel ponderea ofiterilor formati prin Academia Militara este de 17% din totalul ofiterilor proveniti prin filiera indirecta si de doar 14% din totalul ofiterilor de infanterie pregatiti în tot anul 2009. Surprizele continua, întrucât la avansarea din 31.03.2011, indiferent de data la care au dobândit gradul de sublocotenent, atât promotia de ofiteri pe filiera directa, avansati la gradul de sublocotenent în luna iulie 2008 cât si cei din filiera indirecta, avansati la gradul de sublocotenent în luna, martie 2009 se avanseaza la gradul urmator simultan. Stagiul minim în grad de 3 ani se transforma în 2 ani si 6 luni la ofiterii din filiera directa si la doar 2 ani, la cei din filiera indirecta, beneficiind astfel înca o data din plin de marinimia celor ce fac legile si dau dispozitii în Armata dupa, scuzati-mi expresia, cum îi taie capul. Totodata solicit întreprinderea masurilor legale, astfel ca la sfârsitul fiecarui an, în cazul în care filiera indirecta de formare a ofiterilor se va mentine totusi, structurile abilitate ale Armatei sa faca cunoscut tuturor unitatilor militare cifrele de scolarizare aferente filierei directe si celei indirecte pentru anul în curs, pe specialitati militare, asta ca sa nu ni se mai arunce praf în ochi cu explicatia pur fantezista ca Armata formeaza ofiteri pe filiera indirecta doar în armele deficitare, arme pe care Academiile Militare de profil nu le pot specializa, cum ar fi armele ce tin de domeniul juridic, financiar-contabil, medical etc. asa cum prevede art.1 din M 132/29.12.2009, si care statuteaza ca “Formarea ofiterilor si subofiterilor în activitate, pe filiera indirecta este destinata încadrarii deficitului de personal militar profesionalizat aflat la baza carierei militare si/sau a deficitului de personal militar cu competente profesionale care nu pot fi dobândite în institutiile militare de învatamânt ”.
Oare cei aproape 200 de ofiteri de infanterie proveniti din filiera indirecta întâlniti la Fagaras nu puteau fi specializati în Academia Militara a Fortelor Terestre? Din 2008 pâna în anul curent s-ar fi putut suplimenta considerabil locurile în Academiile Militare, locuri necesare diminuarii asa-zisului deficit de cadre de la baza ierarhiei militare din Armata Româna asa cum face referire acelasi articol mentionat mai sus, dar nu s-a întreprins nicio masura în acest sens. Daca atunci, în 2008 când, cel putin oficial, deficitul de cadre era asa de mare încât se formau ofiteri într-un numar de 6 ori mai mare decât cel provenit de pe bancile Academiilor Militare, s-ar fi suplimentat numarul de locuri în Academiile Militare, astazi, 3 ani mai târziu necesitatea de a forma ofiteri pe filiera indirecta ar fi fost cu mult sub cifrele de scolarizare alocate acesteia în prezent. Întrebarea mea punctuala pentru dumneavostra, este: de ce nu s-a facut acest lucru si de se nu se respecta prevederile art.1 din M 132/29.12.2009 cu referire la competentele profesionale necesare Armatei, altele decât cele ce se pot specializa prin intermediul Academiilor, atunci când se stabilesc armele “deficitare”? În eventualitatea în care raspunsul oferit ar fi legat de eficienta financiara, mi-as permite cu voia dumneavoastra, sa va ofer în avans doua contraargumente: primul ar fi cel al calitatii: daca într-un angrenaj trebuie încadrata o piesa de otel de o anumita calitate, pentru ca respectivul angrenaj sa nu cedeze, ea nu se poate înlocui cu o piesa din aluminiu, decât cel mult temporar; piesa de aluminiu este desigur si mai ieftina si mai usor de obtinut, dar, lesne de înteles, mult sub calitatea celei de otel; dumneavostra ca sef al acestui angrenaj, bineînteles preocupat ca el sa functioneze corespunzator, aveti de luat, în opinia mea, urmatoarea decizie: pastrati piesa de aluminiu doar ca sa arate bine în angrenaj, caci luciul îi ofera acesteia acelasi aspect cu al celei de otel, nestiind daca acesta va functiona sau nu; sau daca tot ati platit o fabrica pentru obtinerea ei, o folositi asa cum se poate, doar ca în timpul în care, teoretic, ea tine locul piesei de otel, dati comanda de piese conform specificatiilor tehnice de calitate, mai ales ca acum tehnologia de fabricare a acestora s-a scurtat de la 4 la 3 ani, iar la sosirea lotului de piese de otel scoateti rând pe rând piesele de aluminiu, le puneti pe raft si le pastrati în rezerva pentru cazuri de extrema urgenta? Celalalt contraargument tine de domeniul financiar si printr-un scurt si usor calcul matematic, va poate demonstra cu usurinta ca doar din salariul platibil celor 200 de ofiteri infanteristi proveniti pe filiera indirecta, într-un an de zile, s-ar putea scolariza cel putin 100 de studenti militari pe o perioada de 3 ani. De ce atunci aceasta stare de fapt a lucrurilor?! Sa fie oare doar o înlantuire de coincidente sau un plan bine pus la punct, prin care ultimii mohicani ai Academiilor Militare sa se retraga încet-încet lasând locul celorlalti, demoralizati fiind de justetea cu care sistemul îi trateaza?! Dar coincidentele prin care cei din filiera indirecta sunt avantajati la modul grosier, continua, iar nu sistemul în sine este vinovat ci aceia care sub pretextul îmbunatatirii lui nu fac altceva decât sa îl distruga sistematic. Dumneavoastra, fiind noul Sef al sistemului, sunteti asteptat sa faceti tot posibilul pentru îmbunatatirea lui si readucerea în prim plan a unui nou sistem just de valori, specifice sistemului militar.
Revenind la un alt aspect atins mai sus, dar nedezvoltat, îmi permit sa mai abordez modul în care se acorda gradele militare celor ce reusesc sa acceada la filiera indirecta de formare a ofiterilor în activitate. Conform aceluiasi M. 132/2009, art. 32 alin.2 “Absolventilor care promoveaza examenul li se elibereaza certificate de absolvire, li se acorda gradul militar în functie de pregatire, vechime în specialitatea dobândita pe timpul studiilor raportata la stagiile minime în grad, precum si de vârsta acestora (…) si sunt numiti în functii corespunzatoare pregatirii dobândite…”, desi dupa cum am spus mai sus, niciunul din aceste 3 aspecte de înaintare în grad nu este avut în vedere la ofiterii ce promoveaza din Academii. Indiferent ca are 26 de ani sau 23, la absolvire studentul militar primeste gradul de sublocotenent. De asemenea daca a mai absolvit o facultate, deci are parte de o pregatire în plus fata de ceilalti studenti militari, a facut-o pentru simpla lui cultura generala, nefiind distins cu macar gradul de locotenent. Nici macar stagiu minim în grad nu i se socoteste, cum defapt nu i se socotesc niciunui ofiter anii din Academia Militara. Ca si întrebare punctuala, cum se poate ca un civil, nascut în 1986, deci cu un an mai mic ca cei din promotia mea spre exemplu, dupa 3 luni de “instruire” sa fie înaintat direct la gradul de locotenent înaintea noastra, si sa mai ocupe direct din promotie o functie de maior, în timp ce alti capitani cu o vechime de peste 15 ani din aceeasi unitate nu reusesc sa ocupe o functie de genul acesteia care sa permita avansarea în gradul urmator si continuarea activitatii? De ce civililor absolventi a oricarei obscure facultati li se socotesc anii de studiu ca si stagiu minim în grad doar pentru a li se mai face din nou alte cadouri cum ar fi avansarea direct la gradul de locotenent, capitan sau maior? Dupa primirea raspunsului dumneavoastra, daca mai este necesar acest lucru, cu aprobarea dumneavoastra voi raporta eu adevarul referitor la aceasta situatie si de ce un civil dupa 3 luni de pseudo-instructie este asa de bine pregatit încât îi ia locul unui capitan aflat în activitate de peste 15 de ani, desi art 1. din M. 132/2009 prevede ca filiera indirecta este destinata formarii ofiterilor pentru functiile de la baza ierarhiei militare? Iar acesta este doar un exemplu, real si imediat demonstrabil, împreuna cu multe altele relatate de colegii mei ofiteri aflati pe teritoriu, exemplu pe care îl cunosc personal si care poate fi verificat foarte usor. Se cunosc cazuri de înaintare direct în gradul de maior de la gradul de caporal, asa ca prezentarea tuturor celorlalte cazuri ar fi din nou, o futilitate. Întrebarea mea punctuala referitoare la acest aspect este: daca în Academiile militare nu se tine cont sub nicio forma la acordarea primului grad de ofiter, de cele 3 aspecte prezentate mai sus si extrase din reglementarile în vigoare, de ce li se face din nou cadou celor de pe filiera indirecta posibilitatea de a fi avantajati de sistem în detrimentul ofiterilor proveniti din filiera directa? De ce un locotenent are nevoie de cursul de capitan pentru a fi înaintat în grad, în timp ce un civil poate ajunge capitan în doar 3 luni de zile? De ce un capitan are nevoie de cursul de stat major pentru a fi avansat maior, în timp ce un caporal reuseste aceasta performanta în 3 luni? Oare chiar asa de bine pregatiti sunt sau din nou, hârtia suporta orice?
O ultima dar cu siguranta nu cea din urma aberatie pe care vreau sa o supun atentiei dumneavoastra, este urmatoarea prevedere din ordinul M 132/2009 : art.23, alin 3 precizeaza aproape apocaliptic ca “În situatia în care numarul de candidati declarati ADMIS este mai mic sau egal cu numarul de locuri prevazut pe arme si specialitati militare, nu se mai sustin probele prevazute la art. 22, alin.4, lit.c, iar admiterea se face în ordinea strict descrescatoare a mediilor obtinute la examenul de bacalaureat/licenta, dupa caz ”. Eleganta, stil, rafinament, mai ales când citim prevederile art. 22, alin.4, lit.c si vedem de la ce “chinuri groaznice” au mai fost înca o data salvati aspirantii la profesia de ofiter: “verificarea cunostintelor privind legislatia în domeniul apararii si pregatirea de specialitate prin test grila cu durata de pâna la 3 ore”. Orice comentariu, cred eu, este de prisos.
În final as dori sa închei cu un citat din cartea “Iubirea de patrie”, citat ce apartine marelui nostru poet si patriot desavârsit Mihai Eminescu:
“Ministrul de razbel, dupa ce a cerut si obtinut de la Camerele legiuitoare modificarea legei de înaintare de la 1874, privitoare la înaintarea capitanilor la gradul de maiori, adreseaza o circulara catre presedintii a 7 comisiuni esaminatoare (pe când legea, promulgata abia la 10 aprilie acest an, prescrie o singura comisiune) si într-acea circulara, dupa ce determina notele ce urmeaza ca sa le dea capitanilor esaminati si coeficientii în raport cu diferitele materii ce fac obiectul esamenului, prescrie ca pentru partea stiintifica în teorie si în practica sa fie coeficientul DOUA pentru toti aceia cari au trecut o scoala militara în tara sau în strainatate, iar pentru toti ceilalti coeficientul sa fie PATRU, adica îndoit decât pentru cei dintâi. Într-alte cuvinte, se zdrobeste cariera acelora a caror crima, dupa ministrul actual de razboi, este aceea de a fi petrecut tineretea prin scoli si prin urmare de-a poseda un fond de cunostinte specifice. Ce va zice orice om constiincios despre asemenea apucaturi ale guvernantilor nostri si ce viitor pregatesc acesti oameni tarii lor?” Dumneavoastra ce viitor asterneti Armatei Române?
În virtutea celor prezentate mai sus, cu permisiunea dumneavoastra, propun spre implementare urmatoarele masuri:
1. Stoparea imediata a selectiilor pentru formarea ofiterilor pe filiera indirecta, pâna la crearea unui cadrul legislativ corect pentru toti ofiterii Armatei Române, care sa nu mai permita discriminarea vadita si incorecta din orice punct de vedere la adresa ofiterilor formati în Academiile Militare.
2. La elaborarea acestui cadru legislativ, sa participe prin grija Sefilor categoriilor de forte din Armata Româna, ofiteri proveniti din filiera directa de formare, de la gradul de sublocotenent pâna la inclusiv gradul de colonel, iar Sefii de promotii din Academii sa fie calificati din oficiu pentru consultare în acest sens.
3. Înaintarea în grad a ofiterilor proveniti din filiera indirecta sa se faca în mod obligatoriu doar la gradul de sublocotenent, cu posibilitatea de a fi înaintati succesiv în grad doar pâna la gradul de capitan inclusiv, iar functiile ocupate de acestia sa fie egale cu gradul detinut.
4. Formarea ofiterilor pe filiera indirecta sa se desfasoare doar în armele adiacente/auxiliare armelor luptatoare, cum sunt cele din domeniu juridic, medical, financiar, audit etc sau a altor specialitati cu rol de sprijin în desfasurarea activitatilor cu specific militar.
5. Suplimentarea considerabila a numarului de locuri alocate Academiilor Militare astfel încât raportul dintre ofiteri proveniti din filiera directa si cei proveniti din filiera indirecta sa fie de 10 la 1.
6. Înfiintarea la nivelul categoriilor de forte ale Armatei Române a unor compartimente a caror activitate sa o reprezinte strângerea de pe teritoriu a sesizarilor cu privire la fapte de genul celor prezentate în aceasta petitie, pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai realista cu privire la implicatiile negative ale fenomenului filierei indirecte.
7. Crearea unui plan de înlocuire anuala a ofiterilor proveniti din filiera indirecta si a caror contracte de 4 ani expira, pe masura ce Academiile Militare definitiveaza pregatirea promotiilor de studenti militari pentru profesia de ofiter. Astfel, odata ce deficitul de ofiteri aflati la baza carierei militare se va reduce prin formarea de promotii academice într-un numar consistent, necesitatea formarii ofiterilor pe filiera indirecta va scadea considerabil, precum si necesitatea mentinerii în sistem, dupa prima perioada aferenta contractului de 4 ani.
Daca situatiile prezentate mai sus nu se vor analiza corespunzator intereselor Armatei Române si implicit ale Statului Român, iar solutiile propuse vor fi fara un fond concret, în conformitate cu legea 571/2004 privitoare la actul de avertizare publica, voi recurge la acest drept legal în nume personal pentru sensibilizarea opiniei publice cu referire la ceea ce se petrece cu adevarat în Armata Româna si cum se încearca astfel subminarea ultimei rezerve de calitate a acesteia si anume resursa umana.
