473_cp_REGELE MIHAI SI BISERICA ORTODOXA

    Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa stelian-tanase 

EV : Care este natura legaturii dintre regele Mihai si Biserica Ortodoxa Romana?

Dan Ciachir : Este o legatura indisolubila. Regele – monarhul – este unsul lui Dumneazeu. Puterea regelui emana de la Dumnezeu. În perioada Vechiului Testament au fost judecatorii care conduceau, oamenii nu i-au agreat si atunci Dumnezeu a spus “ veti avea regi”. Si si-au asumat regi. De altfel, Dumnezeu însusi îsi asuma firea omeneasca, prin Iisus Hristos – cum este perceput? Ca profet, arhiereu si rege. Sigur, El spune – Imparatia mea nu este din lumea asta – este o Imparatie spirituala, o regalitate spirituala, dar este regalitate.

EV Ce rost mai au toate acestea în sec XXI si mai ales într-un stat secular?

DC: Gânditi- va ca în acest secol XXI exista multe monarhii. Marea Britanie, Luxemburg, Belgia si Olanda. Toti acesti monarhi – sigur, constitutionali – dar puterea lor este vazuta ca emanând de la Dumnezeu – sunt unsii lui Dumnezeu. Regele Mihai este un episcop auxiliar, un episcop al treburilor din afara – în virtutea unuei legaturi ce dureaza din preajma Sinodului IV Calceton din 451 d.C . Acest titlu de Preafericit pe care îl are Patriarhul BOR – este de fapt titlul imparatului. Noi vorbim de o mostenire bizantina împarateasca, pe care au avut- o tarii Rusiei, monarhii greci, si pe care nu o mai are decât Regele Mihai. Pentru ca altele sunt raporturile monarhilor catolici sau anglicani cu bisericile respective. Iata, Regina Elisabeta a IIa a Marii Britanii – care este vara primara a Regelui Mihai – este capul Bisericii Anglicane. În 1966, când patriarhul Iustinian a facut o vizita în Anglia, regina a tinut sa discute cu el în calitate de cap al Bisericii Anglicane. Deci este foarte actual. Numai vorbesc de regele Spaniei, care a fost asezat în anii 70 ca monarh – nu vorbim de niste lucruri trecute, ci prezente.

EV: Care este titlul si rolul Regelui Mihai?

DC: Regele Mihai, vorbim numai de Regele Mihai. Pentru ca primii regi unsi de Biserica noastra erau catolici – Carol I si Ferdinand. Carol al II lea era ortodox, pentru ca potrivit Constitutiei din 1923, orice membru al Casei Regale trebuia sa apartina religiei ortodoxe, dar nu a fost uns niciodata rege de catre Biserica….Dar sa revenim la regalitatea Regelui Mihai. În Bizant , când exista o vacanta imperiala sau împaratul era plecat, Patriarhul juca rolul pe îl joaca astazi presedintele Senatului – de loctiitor al sefului Statului. In linie dreapta – Regele Mihai este un episcop al treburilor din afara, nu este episcop prin hirotonire – cu o functie nu neaparat simbolica – reala, concreta. Este ultimul om în viata de pe planeta care are acest drept…Ce s-a facut bun în istoria româneasca a fost în momentul în care cele doua institutii fundamentale, Biserica si Domnia s-au inteles bine. Respectul cu totul aparte pe care l-au avut românii pentru Regele Mihai nu era pentru ca era ultimul rege –era un respect lung de sapte secole de la voievozii Basarabi si de la inaintasii lui Alexandru cel Bun. Prin 1962, unul din mitropolitii nostri era la Atena cu un mare teolog, si întâlnindu-se cu Regele Mihai a luat pozitia de drepti si a spus: “Sa traiti, Majestate!” Cred ca si eu as fi facut la fel…As vrea sa revin la cele trei prerogative foarte importante pe care numai el le pastreaza – nu are cum sa le transmita direct. Regele Mihai, în calitatea sa de episcop al treburilor din afara, intra in Sfantul Altar prin Sfintele Usi Imparatesti, drept pe care preotul nu-l are, ci doar episcopul. 2. Când ne impartasim, preotul ne da cuminecatura cu lingurita – Regele Mihai are dreptul sa o ia cu mâna proprie – n-a uzat insa niciodata de aceasta prerogativa din smerenie. 3. Regele era cel care înmâna cârja unui ierarh, mitropolit, episcop – este un obiect simbolic al puterii.

EV: Regele Mihai este membru al Sinodului, adica al conducerii Bisericii Ortodoxe?

DC: Asa cum Academia are membri de onoare, putem spune ca si Sfântul Sinod are asemenea membri de onoare. De fapt are unul singur – pe rege – si-l va avea cât va trai, pentru ca lucrul acesta nu se transmite.

EV: Pentru ca are numai mostenitori femei?

DC: Da, pentru ca a transmis prerogativele Altetei Sale Regale Principesa Margareta. Ori Biserica Ortodoxa nu poate accepta. Chiar daca au existat imparatese…Este vorba de aceasta
masculinitate…Cum stiti, o femeie nu poate intra in Sfântul Altar decât în momentul în care este sfintita o biserica – se face acea trecere. De asta spun ca este ultimul monarh învestit cu aceste prerogative de care s-au bucurat numai tarii si monarhii de religie ortodoxa.

EV: Care sa fie atunci explicatia ca actualul patriarh, Preafericitul Daniel, nu a dat curs anumitor evenimente care sa faca parte din aceasta celebrare?

DC: Va aduc aminte ca Biserica noastra nu este condusa de Patriarh, ci de Sinod, de “primul între egali”. . Este adevarat ca în 1992 are o initiativa nespus de frumoasa, în linia canoanelor bisericesti Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor, dar initiativa si-o asuma si Sinodul. Am fost de fata in Catedrala din Curtea de Arges si l-am vazut pe Majestatea sa Regele Mihai I intrând prin usile împaratesti.

EV: Sinodul din 1992 îl avea in calitate de “primul între egali “ pe patriarhul Teoctist. Acum în acest rol este patriarhul Daniel. Sa întelegem ca se înregistreaza o oarecare raceala intre Casa Regala si capii Bisericii Ortodoxe?

DC: Nu am notat niciodata aceasta raceala pentru ca Regele Mihai, familia regala intotdeauna au marturisit. Nu e vinovat numai el, ci intregul Sinod.

EV: Înteleg ca responsabilitatea în conducerea BOR este una colectiva. Si daca întrebam, trebuie sa intrebam intreaga Inalta Ierarhie a Bisericii…

DC: Exact.

DC: Sinodul se întâlneste de patru ori pe an. Sinodul de toamna are loc de obicei în luna Octombrie. Era normal sa fie convocata aceasta sesiune si, în cele 3 zile, într-o sedinta sa fie invitata Majestatea Sa într-un moment omagial foarte frumos. Adica episcopul treburilor din afara, unsul lui Dumnezeu, sa vina între episcopii cu slujire harica, de care niciodata n-a fost despartita monarhia – fie sub forma principatului fie sub forma regalitatii – din 1881 pâna in zilele noastre, pentru ca este indelebil – ungerea Bisericii nu se sterge, aici nu intra abdicarea, o chestiune politica. Ar trebui sa i se explice acestui public – daca nu o face Biserica, având posturi de radio si de televiziune, s-o faca presa laica – sa înteleaga ce înseamna aceasta personalitate cu mare incarcatura
simbolica si reala.

EV: Care credeti ca este motivul acestei atitudini?

DC: Sinodul vrea sa fie (mai) bine cu actuala putere, care se pare ca este cam ostila Majestatii Sale, decât cu omul care într-un fel emana din aceasta Biserica, “coleg” al ierarhilor care intrunesc Sinodul. Sunt mai aproape de Miron Cristea sinodalii nostri de astazi… decât acel teolog care a strigat la Atena “Sa traiti, Majestate!”

EV: Spuneti ca Sinodul a evitat sa-l supere pe presedintele Traian Basescu si din acest motiv ignora, cel putin la nivel public, 25 Octombrie de anul acesta?

DC: Sentimentul meu este acesta. Nu mai avem în Sinod un echivalent de acum 20 de ani al Înaltpreasfintitului Pimen.

EV: Nu putem sa punem aceasta raceala si pe un sentiment al secularizarii puterii Statului?

DC: Dar era în interesul Bisericii sa aminteasca faptul ca puterea monarhului sarbatorit în aceste zile de la ea deriva si implicit de la Dumnezeu. Dar iata ca mai aproape decât de Dumnezeu, Biserica este mai aproape de actuala putere. Nu este aproape de puterea unsa, învestita pe cale divina. Biserica Ortodoxa îsi calca propriile interese ignorându-l pe regele Mihai.

Fragmente din interviul realizat de Elena Vijulie cu scriitorul Dan Ciachir pentru Europa FM, difuzat miercuri, 19 octombrie.