462 cp_Arca lui Diaconoe

Faptul ca un post de televiziune se transforma în partid nu trebuie sa mire.

Partidul Poporului cauta poporul partidului. O face agresiv, la limita grotescului, printr-un cocktail de mesianism speluncoid, demagogie galopanta, susanea festivista si folclor de tranzitie gata sa promita raiul în fiecare fraza. În mod normal, nicio constructie politica nu poate izbândi daca fondatorul ei e flancat ideologic de Sorin Ovidiu Balan si Florin Condurateanu. Numai ca România e un spatiu unde miracolul e cersit pretutindeni si de la oricine. Partidul Poporului fagaduieste leacuri pentru toate relele si pansamente pentru toate ranile, neuitând sa adauge - produs obligatoriu în orice meniu axat pe revansa - întemnitarea celor vinovati de prabusirea tarisoarei. Cine sunt acestia? Ciocoii, vezi bine. Si cine sunt ciocoii? Toti cei spre care se pot canaliza nemultumirile populare, de la presedinte la primar si de la seful Federatiei de Fotbal la directorul de banca surprins în supermarket cu jambon spaniol în loc de salam cu zgârciuri.

Faptul ca un post de televiziune se transforma în partid nu trebuie sa mire. Iar echivalarea partidului cu o tejghea unde se distribuie de toate, nici atât. Asa se întâmpla când cei saraci cu buzunarul fac corp comun cu cei saraci cu duhul. Partidul Poporului e o aparitie care speculeaza, în haine noi, vaste resurse de naivitate populara. El e, la drept vorbind, continuatorul jocurilor piramidale care au scuturat România în anii nouazeci. Caritas, Gerald, FNI si celelalte forme de brigandaj organizat seamana întru câtva cu ghiseul din spatele caruia pândeste rictusul de rozator cu probleme la suprarenala al lui Dan Diaconescu. Ocrotit de autoritati, Ioan Stoica oferea de opt ori suma depusa la Caritas, omitând sa spuna cum era posibil un atare artificiu. La rândul lui, Diaconescu însira acum kilometri de promisiuni si face escalada pe nemultumirile candizilor care, neavând mare lucru, cred tot ce li se flutura prin fata ochilor. Acest comert cu naturi vulnerabile si credule e posibil doar în lipsa oricaror urme de demnitate personala. Dar cine a fugit atât de mult din realitate încât sa-l suspecteze pe Dan Diaconescu de asa ceva?

Cu o jumatate de an în urma, Partidul Poporului si-a prezentat platforma-program la OTV, între gazduirea unei mirese furate de la nunta si un recital de manele. Pentru împrospatarea memoriei, iata câteva dintre liniile sale de forta: marirea tuturor salariilor si pensiilor (de unde?), desfiintarea impozitelor (cum?), abolirea somajului (prin ce miscare de bagheta?), cadorisirea fiecarui român cu 20.000 de euro (Dan Diaconescu, sa-i dam ce i se cuvine, se arata ceva mai chibzuit decât fostul candidat prezidential Mircea „Mihaela-dragostea-mea" Geoana) si înfiintarea unui fond national de întrajutorare, al carui gestionar ar fi urmat sa fie ales prin referendum. Toti fauritorii de utopii se pot declara rusinati în fata unei asemenea plasmuiri. Acum, Dan Diaconescu le vorbeste banatenilor care i-au cumparat portretul (1 leu sau 2, în functie de dimensiuni) despre mutarea Capitalei la Timisoara, iar oltenilor despre reînfiintarea în regim de urgenta a echipei de fotbal Universitatea Craiova. E usor de ghicit ce urmeaza: mutarea cascadei Niagara la Rovinari, reîmpadurirea în patru zile a zonelor defrisate, transformarea Tecuciului în port la Mediterana si eradicarea tuturor bolilor grave. Cine nu crede va deveni, de buna seama, victima a unei epidemii de pistrui declansate la un semn.

Actionat de cineva din umbra, care-l dirijeaza pe Dan Diaconescu, asa cum banuieste multa lume, sau evoluând pe cont propriu, Partidul Poporului ramâne, oricum am privi lucrurile, o insulta nationala. O arca la bordul careia Diaconoe n-a îngramadit animale pe care sa le salveze de potop, ci doar cacealmisti fara Dumnezeu. Traficanti de slabiciuni, disperari si iluzii în tipla..