Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici
Saptamānile trecute m-am amuzat copios aflānd ca Lįszló Tokés le-a facut judetelor secuiesti un centru de informare la Bruxelles: ca sa aduca de acolo bani europeni peste capul guvernului rauvoitor, sa promoveze investitiile si turismul, etc.
Asta arata cāt s-au balcanizat si politicienii unguri, daca tot n-au aflat cum e cu fondurile UE, programate pe sapte ani īnainte si alocate national, īnchipuindu- si ca acolo e ca la Bucuresti, unde deschide dl. Verestoy usa ministerului cu capul ca sa mai obtina una-alta pentru judetul lui. De promovarea turismului si investitiilor printre birocrati europeni, ce sa mai discutam: complet paralel cu realitatea. Īnsa politicienii romāni fiind si ei tot balcanici, iau chestiile astea īn serios si intra īn fibrilatia rituala.
Dar nici nu zisesem bine hop si a dat peste noi guvernul cu reforma lui teritoriala. UDMR a facut o figura buimaca, prins nepregatit, fluturānd un proiect apa de ploaie aflat īn Parlament ce redeseneaza un pic granitele actualelor regiuni de dezvoltare, niste fictiuni statistice fara putere adevarata. Reforma guvernului, daca se face (ceea ce nu-i sigur) e īnsa una reala, mutānd atributii si resurse īn teritoriu. Nu prea am ocazia sa critic UDMR, ci doar individual pe unii membri ai sai, precum senatorul-avocat Frunda, oponent marcant al anti-coruptiei. Dar acum merita sa fie luati īn bascalie, deoarece episodul i-a tradat drept neprofesionisti tocmai pe tema cu care au blufat de atātea ori din 90 īncoace: descentralizarea.
UDMR n-a fost īn stare īn douazeci de ani sa ne arate un proiect scris cu ce anume vrea īn materie de realocare a atri butiilor si veniturilor pe nivelele guvernarii. Lasa ca nici guvernul, parintele initiativei, īnca n-a facut-o. Dar te-ai astepta ca secuii sa aiba deja doctoratul īn subiectul lor favorit. Cānd colo, elita maghiara nu se baga īn atare chestiuni concrete, de teama ca s-ar observa ca nu are solutii, ci doar retorica pasunista. Gruparea judetelor pe regiuni si steme e un fel de miuta la perete atāta vreme cāt nu e clar cine ce face si cu ce surse de venit.
Īn lipsa expertizei prolifereaza fictiunile si cliseele, precum acela ca Tinutul Secuiesc e o zona bogata de unde pleaca bani catre alte zone ale Romāniei, mai batute de soarta sau mai puturoase. Īn realitate, Tinutul Secuiesc e una din cele mai frumoase, dar sarace zone ale tarii, traind din subventii de la centru. Daca am lasa deoparte poezia provinciala de secol XIX si am face mai multa analiza, am avea cu totii de cāstigat, minoritari si majoritari. Am vedea ca veniturile proprii īn judetul mixt Mures (primarii plus consiliu judetean) au fost īn 2010 usor sub media nationala de 324 lei/cap, iar īn HarCov mult sub medie, pe la 250 lei/ cap, la paritate cu Calarasi, Suceava sau Bistrita.
Nu toate zonele au conditii naturale pentru a colecta sume importante din taxe pur locale, deci o masura mai corecta a fortei economice locale o reprezinta cota partajata din impozitul pe venitul personal, adica cel raportat de dv pe 15 mai. El se colecteaza cu regularitate pe baza teritoriala si se repartizeaza proportional primariei si judetului respectiv. Pe acest indicator lucrurile stau si mai dramatic: HarCov a strāns anul trecut cam 300 lei/cap, fata de o medie nationala de 520 lei/cap. (Pentru comparatie: Ilfov 1.000 lei/cap; Cluj si Timis 600 lei/cap; Constanta 550 lei/cap).
Cum cele doua categorii de impozite sunt principalele surse la bugetul local si judetean, iar altele la care te-ai putea gāndi (TVA, impozit pe profit, accize) sunt prea inegal raspāndite īn teritoriu pentru a putea fi partajate local, dezavantajānd puternic HarCov sau alte zone sarace īn cazul defalcarii automate, rezulta ca Tinutul Secuiesc se poate echilibra financiar doar prin redistribuiri de la centru. Asa si este: daca pe venituri proprii e īn subsolul clasamentului, pe transferuri se afla īn top, Harghita ocupānd locul patru īntre cele mai subventionate judete ale tarii, īnainte de Vaslui, Botosani sau Suceava, primind cam 1.300 lei/cap pe diverse transferuri cu destinatie.
E normal ca lucrurile sa stea asa, toate tarile moderne avānd un sistem de echilibrare prin care capitala si zonele mai dezvoltate le sustin pe cele mai sarace. Coeziunea teritoriala e un principiu de baza al UE, garantānd ca si acolo unde conditiile naturale speciale fac dezvoltarea dificila, cetatenii au acces la acelasi nivel de servicii publice si oportunitati sociale. Altminteri, ar fi usor sa intri īn Europa cu Bucurestiul, Valea Prahovei, litoralul, Timisoara si Clujul, lasānd restul tarii de izbeliste.
De pilda, servicii precum educatia sunt obiectiv mai scumpe īn zone izolate sau cu minoritati, lucru aproximat prin noile formule de finantare a scolilor. Dar dilemele astea nu par sa preocupe pe trāmbitasii autonomiei financiare, maghiari sau nu, care cheama la sinucidere bugetara precum predicatorii care calculeaza sfārsitul lumii īn Excel: sariti īn prapastie azi, fratilor, ca Dumnezeu va avea grija de cei drepti. Trist e ca tehnocratii care stiu cum sta treaba, cum ar fi cei din inspectoratul scolar Harghita (maghiari si membri UDMR), judet prins īn proiectul pilot de reforma, muncind cu ministerul pentru a gasi solutii de a īmpaca autonomia sporita cu finantarea nationala a scolilor, nu-si fac curaj sa vorbeasca si īn public despre realitatile din sistem.
Mai īntālnesti prin Europa situatii, precum īn Italia, unde partide populiste exploateaza electoral ideea egoista de autonomizare a nordului prosper de Mezzogiorno sarac. Paradoxal īn Romānia e ca nu regiunile prospere vor autonomie financiara, ci unele sarace, prada iluziei auto-induse ca ar fi mai bogate decāt sunt. Or, nimic nu e mai contraproductiv decāt guvernarea pe baza de mituri, ce creeaza asteptari nerealiste, esec inevitabil, apoi teorii conspirationiste care sa-l justifice, perpetuānd astfel ciclul frustrarilor cetatenesti.
