|
Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este
aici
[Materialul de fata a fost preluat de pe site-ul oficial al Uniunii
Nationale a Barourilor din Romania www.unbr.ro]
CURPRINS
1. PREAMBUL
1.1. Misiunea avocatului
1.2. Natura normelor deontologice
1.3. Obiectivele Codului
1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"
1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"
1.6. Definitii
2. PRINCIPII GENERALE
2.1. Independenta
2.2. Increderea si integritatea morala
2.3. Secretul profesional
2.4. Respectarea deontologiei altor barouri
2.5. Incompatibilitati
2.6. Publicitatea personala
2.7. Interesul clientului
2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client
3. RELATIILE CU CLIENTII
3.1. Initierea si incetarea relatiilor cu clientul
3.2. Conflictul de interese
3.3. Pactul "de quota litis"
3.4. Stabilirea onorariilor
3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor
3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat
3.7. Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului
legal
3.8. Fondurile clientilor
3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala
4. RELATIILE CU MAGISTRATII
4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara
4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor
4.3. Respectul fata de judecator
4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare
4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor
exercitand functii similare
5. RELATIILE DINTRE AVOCATI
5.1. Confraternitatea
5.2. Cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite
5.3. Corespondenta transmisa intre avocati
5.4. Onorariile pentru recomandare
5.5. Comunicarea cu partea adversa
5.6. (Abrogat prin Hotararea Sesiunii Plenare a CCBE, la Dublin, in 6
decembrie 2002.)
5.7. Raspunderea pecuniara
5.8. Pregatirea tinerilor avocati
5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State-membre
1. PREAMBUL
1.1. Misiunea avocatului
Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul
indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la
executarea fidela a unui mandat in cadrul legii. Intr-un Stat de drept,
avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina
de a apara drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva
sfatuitorul si aparatorul clientului sau.
Misiunea lui ii impune indatoriri si obligatii multiple, uneori
aparent contradictorii, fata de:
Client,
Tribunale si celelalte autoritati in fata carora avocatul isi
asista sau isi reprezinta clientul,
Profesia sa in general si fiecare confrate in particular,
Public, pentru care o profesie liberala si independenta,
supusa respectarii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc
esential de aparare a drepturilor omului in fata Statului si a altor
puteri.
1.2. Natura normelor deontologice
1.2.1. Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin
acceptarea lor liber consimtita, buna indeplinire de catre avocat a
misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru buna
functionare a oricarei societati omenesti. Nerespectarea acestor norme
de catre avocati va duce, in ultima instanta la o sanctiune
disciplinara.
1.2.2. Fiecare barou are normele sale specifice, care deriva din
propriile sale traditii. Ele sunt adaptate organizarii si domeniului de
activitate al profesiei in respectivul Stat-membru, precum si
procedurilor juridice, procedurilor administrative si legislatiei
nationale. Nu este nici posibil si nici nu este de dorit ca acestea sa
fie dezradacinate sau sa se incerce generalizarea unor norme care nu
sunt susceptibile de a fi generalizate.
Normele specifice fiecarui barou se refera totusi la aceleasi valori
si releva, de cele mai multe ori, o baza comuna.
1.3. Obiectivele Codului
1.3.1. Functionarea progresiva a Uniunii Europene si a Spatiului
economic european si intensificarea activitatii avocatului dincolo de
frontiere, in interiorul Spatiului economic european au facut necesara,
pentru binele public, definirea unor norme uniforme, aplicabile oricarui
avocat din Spatiul economic european, pentru activitatea desfasurata
dincolo de frontiere, indiferent care ar fi baroul din care face parte
respectivul avocat. Scopul definirii unor astfel de norme este indeosebi
acela de a atenua dificultatile care deriva din aplicarea unei duble
deontologii, asa cum se prevede in art. 4 al Directivei 77/249, din 22
martie 1977.
1.3.2. Organizatiile reprezentative ale profesiei de avocat reunite
in cadrul CCBE doresc ca normele Codului, enuntate mai jos
sa fie recunoscute, din acest moment, ca fiind expresia
convingerii impartasite de toate Barourile din Uniunea Europeana si din
Spatiul economic european,
sa fie facute aplicabile, in termenul cel mai scurt, in
functie de procedurile nationale si/sau ale Spatiului economic european
cu privire la activitatea de dincolo de frontiere a avocatului din
Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,
sa fie luate in considerare la efectuarea oricarei revizuiri a
normelor deontologice interne, in vederea armonizarii progresive a
acestora din urma.
Ele doresc, printre altele, ca, in masura posibilului, normele
deontologice interne sa fie interpretate si aplicate intr-o maniera
conforma acelora din prezentul Cod.
Atunci cand normele din prezentul Cod vor fi fost facute aplicabile
in activitatea de dincolo de frontiere, avocatul va ramane supus
normelor baroului din care face parte, in masura in care acestea din
urma concorda cu cele ale prezentului Cod.
1.4. Domeniul de aplicare "ratione
personae"
Normele de mai jos vor fi aplicate avocatilor din Uniunea Europeana si
din Spatiul economic european, asa cum sunt ele definite in Directiva
77/249 din 22 martie 1977.
1.5. Domeniul de aplicare "ratione
materiae"
Fara a contraveni incercarii de a realiza o armonizare progresiva a
normelor deontologice aplicabile intr-un cadru unic, national, normele
expuse mai jos vor fi aplicate activitatii desfasurate de avocat dincolo
de frontiere, in interiorul Uniunii Europene si in Spatiul economic
european. Prin activitatea de dincolo de frontiere se intelege:
(a) orice raport profesional cu un avocat dintr-un alt Stat-membru;
(b) activitatile avocatului intr-un alt Stat-membru, chiar daca
avocatul nu se deplaseaza efectiv acolo.
1.6. Definitii
In normele prezentului Cod, expresiile de mai jos au urmatoarea
semnificatie:
Prin "Stat-membru de provenienta" se intelege Statul-membru din care
face parte Baroul caruia ii apartine avocatul.
Prin "Stat-membru gazda" se intelege oricare alt Stat-membru in care
avocatul desfasoara o activitate dincolo de granitele Statului sau.
Prin "autoritate competenta" se intelege organizatia/organizatiile
profesionala/profesionale sau autoritatile respectivului Stat-membru
care au competenta de a stabili normele profesionale si/sau deontologice
si de a exercita controlul disciplinar asupra avocatilor.
2. PRINCIPII GENERALE
2.1. Independenta
2.1.1. Multitudinea indatoririlor care ii revin avocatului impune din
partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice presiune,
indeosebi de cea derivata din propriile sale interese sau datorata
influentelor din afara. Aceasta independenta este, de asemenea, necesara
atat pentru increderea in justitie, cat si pentru increderea in
impartialitatea judecatorului. Prin urmare, avocatul trebuie sa evite
orice prejudiciere a independentei sale si sa vegheze la a nu neglija
etica sa profesionala din dorinta de a fi pe plac clientilor sai,
judecatorului sau tertilor.
2.1.2. Aceasta independenta este necesara atat in activitatea juridica,
cat si in alte probleme de natura juridica, iar consilierea acordata de
avocat clientului sau nu are nici o valoare reala atunci cand ea a fost
facuta doar de complezenta sau din interes personal ori sub efectul
unei presiuni din afara.
2.2. Increderea si integritatea morala
Nu pot exista relatii bazate pe incredere, atunci cand cinstea,
probitatea, spiritul de dreptate si sinceritatea avocatului sunt puse
sub semnul indoielii. Pentru avocat, aceste virtuti traditionale sunt
obligatii profesionale.
2.3. Secretul profesional
2.3.1. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul
secretelor clientului sau si destinatarul comunicarilor de natura
confidentiala. Fara o garantie a confidentialitatii, increderea nu poate
exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind
deopotriva un drept si o indatorire fundamentala si primordiala a
avocatului.
Obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atat
intereselor administratiei judiciare, cat si intereselor clientului. In
consecinta, ea trebuie sa beneficieze de o protectie din partea
Statului.
2.3.2. Avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii
confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale
profesionale.
2.3.3. Aceasta obligatie nu este limitata in timp.
2.3.4. Avocatul impune angajatilor sai si oricarei persoane care
colaboreaza cu el in activitatea sa profesionala sa respecte secretul
profesional.
2.4. Respectarea deontologiei altor
barouri
In aplicarea normelor de drept ale Uniunii Europene si ale Spatiului
economic european, avocatul dintr-un Stat-membru poate fi obligat sa
respecte deontologia unui barou dintr-un Stat-membru gazda. Avocatul are
datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie sa
le respecte in exercitarea unei activitati specifice.
Organizatiile membre ale CCBE sunt obligate sa depuna codurile lor
deontologice la Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat sa-si poata
procura o copie de la respectivul secretariat.
2.5. Incompatibilitati
2.5.1. Pentru a-i permite avocatului sa-si exercite functiile cu
independenta necesara si de o maniera corespunzatoare indatoririi sale
de a participa la administrarea justitiei, exercitarea anumitor profesii
sau a anumitor functii este incompatibila cu profesia de avocat.
2.5.2. Avocatul care asigura reprezentarea sau apararea unui client in
fata justitiei sau in fata autoritatilor publice ale unui Stat-membru
gazda va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din
respectivul Stat-membru.
2.5.3. Avocatul stabilit intr-un Stat-membru gazda si care doreste
sa se angajeze acolo in mod direct intr-o activitate comerciala sau
intr-o alta activitate diferita de profesia sa de avocat, este obligat
sa respecte normele de incompatibilitate, asa cum sunt ele aplicate
avocatilor din respectivul Stat-membru.
2.6. Publicitatea personala
2.6.1. Avocatul este autorizat sa informeze publicul despre serviciile
pe care le ofera, cu conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si
cu respectarea secretului profesional si a altor principii esentiale ale
profesiei.
2.6.2. Publicitatea personala facuta de un avocat, indiferent de
mijlocul media utilizat, de exemplu: presa, radioul,televiziunea,
comunicarea comerciala electronica sau altele, este autorizata in masura
in care ea respecta conditiile art. 2.6.1.
2.7. Interesul clientului
Sub rezerva normelor legale si deontologice, avocatul are obligatia de a
apara intotdeauna cat mai bine interesele clientului sau, chiar in
raport de propriile sale interese, interesele vreunui confrate sau cele
ale profesiei in general.
2.8. Limitarea raspunderii avocatului
fata de client
In masura in care legislatia Statului-membru de provenienta si
legislatia Statului-membru gazda autorizeaza acest lucru, avocatul poate
sa limiteze raspunderea sa fata de client, in conformitate cu normele
Codului deontologic pe care s-a obligat sa il respecte.
3. RELATIILE CU CLIENTII
3.1. Initierea si incetarea relatiilor
cu clientul
3.1.1. Avocatul nu actioneaza decat atunci cand este imputernicit de
clientul sau, exceptand cazul in care el a primit o insarcinare in
acest sens din partea unui alt avocat care il reprezinta pe client sau
din partea unei instante competente.
Avocatul trebuie sa se straduiasca, in mod rezonabil, sa cunoasca
identitatea, competenta si posibilitatile persoanei sau ale autoritatii
prin intermediul careia a fost imputernicit, atunci cand circumstante
specifice releva ca aceasta identitate, aceasta competenta sau aceste
posibilitati sunt indoielnice.
3.1.2. Avocatul isi sfatuieste si isi apara clientul cu promptitudine,
in mod constiincios si cu diligenta. El isi asuma personal raspunderea
pentru misiunea care i-a fost incredintata. Avocatul isi informeaza
clientul cu privire la evolutia cauzei care i-a fost incredintata.
3.1.3. Avocatul nu accepta sa-i fie incredintata o cauza atunci cand
stie sau cand ar trebui sa stie ca el nu are compententa necesara pentru
a se ocupa de aceasta cauza, exceptand cazul in care coopereaza cu un
avocat care are competenta necesara.
Avocatul nu poate accepta o cauza atunci cand, datorita altor obligatii,
se afla in imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine.
3.1.4. Avocatul care isi exercita dreptul de a nu se mai ocupa de o
cauza trebuie sa se asigure ca respectivul client poate gasi, in timp
util, un alt confrate care sa-i ofere asistenta juridica, pentru a se
evita prejudicierea clientului.
3.2. Conflictul de interese
3.2.1. Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul si nici reprezentantul
sau aparatorul a mai mult de un client intr-una si aceeasi cauza, atunci
cand exista conflict de interese intre respectivii clienti sau cand
riscul unui astfel de conflict este evident.
3.2.2. Avocatul trebuie sa se abtina sa se mai ocupe de cauzele tuturor
clientilor implicati, atunci cand se iveste un conflict de interese,
cand secretul profesional risca sa fie violat sau cand independenta sa
risca sa fie stirbita.
3.2.3. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, daca
secretul informatiilor incredintate de un vechi client risca sa fie
violat sau atunci cand cunoasterea de catre avocat a cauzelor vechiului
sau client il favorizeaza pe noul client in mod nejustificat.
3.2.4. In cazul in care avocatii exercita profesia in grup, paragrafele
3.2.1., 3.2.2. si 3.2.3. sunt aplicabile grupului in ansamblu si
tuturor membrilor sai.
3.3. Pactul "de quota litis"
3.3.1. Avocatul nu poate sa-si fixeze onorariile pe baza unui pact "de
quota litis".
3.3.2. Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat
si clientul sau, inainte de incheierea definitiva a unei cauze care
prezinta interes pentru acest client, conventie prin care clientul se
angajeaza sa ii plateasca avocatului o parte din ceea ce rezulta de pe
urma cauzei, fie ca plata consta intr-o suma de bani, fie in orice alt
bun sau valoare.
3.3.3. Nu constituie un astfel de pact conventia care prevede
stabilirea onorariului in functie de valoarea litigiului de care se
ocupa avocatul, atunci cand aceasta valoare este corespunzatoare unui
tarif oficial sau daca ea este admisa de autoritatea competenta de care
depinde avocatul.
3.4. Stabilirea onorariilor
3.4.1. Avocatul trebuie sa-si informeze clientul cu privire la tot ceea
ce cere cu titlu de onorarii, iar valoarea insumata a onorariilor sale
trebuie sa fie echitabila si justificata.
3.4.2. Sub rezerva unei conventii contrare, incheiata legal intre
avocat si clientul sau, modalitatea de calculare a onorariilor trebuie
sa fie in conformitate cu normele baroului din care face parte avocatul.
Daca avocatul este membru al mai multor barouri, normele aplicabile vor
fi cele ale baroului cu care avocatul si clientul sau au cele mai
stranse relatii.
3.5. Aconturi asupra onorariilor si
cheltuielilor
Cand avocatul solicita varsarea unui acont cu titlu de avans asupra
cheltuielilor si/sau a onorariilor, acesta nu trebuie sa depaseasca o
estimare rezonabila a onorariilor si a cheltuielilor probabile pe care
cauza le implica.
In caz de neplata a avansului solicitat, avocatul poate sa renunte
sa se mai ocupe de cauza sau se poate retrage, cu conditia respectarii
dispozitiilor art. 3.1.4.
3.6. Impartirea onorariilor cu o
persoana care nu este avocat
3.6.1. Sub rezerva dispozitiei de mai jos, avocatului ii este interzis
sa isi imparta onorariile cu o persoana care nu este avocat, exceptand
cazul in care asocierea dintre avocat si o alta persoana este autorizata
de legislatia Statului-membru din care face parte avocatul.
3.6.2. Norma din art. 3.6.1. nu se aplica sumelor sau compensatiilor
varsate de catre avocat mostenitorilor unui confrate decedat sau unui
confrate care si-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al
clientelei respectivului confrate.
3.7. Solutionarea
corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal
3.7.1. Avocatul trebuie sa incerce, in orice moment, sa gaseasca o
solutionare a litigiului clientului sau care sa fie corespunzatoare
costului cauzei, si va trebui ca, in momentele oportune, sa isi
consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a cauta sa ajunga la o
intelegere sau de a face apel la solutii alternative pentru a incheia
litigiul.
3.7.2. In cazul in care clientul este susceptibil sa beneficieze de
aparare din oficiu, avocatul are obligatia sa-l informeze despre
aceasta.
3.8. Fondurile clientilor
3.8.1. Daca, la un moment dat, avocatul detine fonduri in numele
clientilor sai sau in numele unor terti (denumite in continuare
"Fonduri-Clienti"), el este obligat sa respecte urmatoarele norme:
3.8.1.1. Fondurile-Clienti vor fi intotdeauna pastrate intr-un cont
deschis la o banca sau la o institutie similara, agreata de autoritatea
publica. Toate Fondurile-Clienti primite de un avocat trebuie sa fie
varsate intr-un astfel de cont, cu exceptia cazului in care exista o
autorizare expresa sau implicita din partea clientului specificand o
alta destinatie a acestora.
3.8.1.2. Orice cont deschis in numele avocatului si in care sunt
depuse Fonduri-Clienti este insotit de specificatia ca fondurile depuse
in acel cont sunt detinute in numele clientului (clientilor) avocatului.
3.8.1.3. Conturile avocatilor in care sunt varsate
Fondurile-Clienti trebuie sa fie acoperite, in mod constant, cel putin
la nivelul valorii totale a Fondurilor-Clienti detinuta de avocat.
3.8.1.4. Fondurile-Clienti trebuie sa fie imediat varsate
clientilor sau in conditiile autorizate de catre client.
3.8.1.5. Cu exceptia cazurilor in care exista norme de drept contrare
sau o hotarare judecatoreasca si un acord expres si implicit al
clientului in numele caruia se face plata, sunt interzise orice plati
efectuate, prin intermediul Fondurilor-Clienti, in numele clientului
pentru o terta persoana, inclusiv:
(a) platile facute unui client sau pentru un client din
fondurile apartinand unui alt client;
(b) extragerea onorariilor avocatului.
3.8.1.6. Avocatul tine evidente complete si precise ale tuturor
operatiunilor efectuate cu Fondurile-Clienti, diferentiind
Fondurile-Clienti de celelalte sume detinute de avocat, evidente pe care
le remite clientului, la cerere.
3.8.1.7. Autoritatile competente ale Statelor-membre sunt autorizate sa
verifice si sa examineze, pastrand secretul profesional, documentele
legate de Fondurile-Clienti, pentru a se asigura ca normele pe care
le-au fixat sunt bine respectate, precum si pentru a sanctiona abaterile
de la aceste norme.
3.8.2. Sub rezerva a ceea ce urmeaza si fara a incalca normele
prevazute in art. 3.8.1. de mai sus, avocatul care detine
Fonduri-Clienti in cadrul unei activitati profesionale exercitata
intr-un alt Stat-membru trebuie sa respecte normele cu privire la
depozitul si contabilitatea Fondurilor-Clienti aplicate de baroul din
care face parte avocatul, in Statul-membru de provenienta.
3.8.3. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un Stat-membru
gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din Statul-membru din
care provine si al autoritatilor competente din Statul-membru gazda, sa
se conformeze exclusiv normelor acestuia din urma fara a fi obligat sa
respecte normele Statului-membru din care provine. In acest caz,
avocatul este obligat sa ia masurile necesare pentru a-si informa
clientii ca el respecta normele aplicabile in Statul-membru gazda.
3.9. Asigurarea pentru raspunderea
profesionala
3.9.1. Avocatul trebuie sa aiba o asigurare permanenta pentru
raspunderea sa profesionala, in limite rezonabile, tinand cont de natura
si de amploarea riscurilor pe care si le asuma prin exercitarea
activitatii sale.
3.9.2. Un avocat care presteaza servicii intr-un Stat-membru gazda, in
care isi exercita activitatea profesionala, este supus urmatoarelor
dispozitii:
3.9.2.1. Avocatul trebuie sa se conformeze dispozitiilor referitoare la
obligatia de a se asigura pentru raspunderea profesionala, aplicabile
in Statul-membru din care provine.
3.9.2.2. Cand avocatul, care este obligat sa subscrie o astfel de
asigurare in Statul-membru din care provine, exercita o activitate
profesionala intr-un Stat-membru gazda, el trebuie sa se straduiasca sa
obtina o extindere a acestei asigurari si asupra activitatii
profesionale pe care o exercita in Statul-membru gazda.
3.9.2.3. Atunci cand normele din Statul-membru din care provine
avocatul nu-l obliga pe avocat sa subscrie o astfel de asigurare, sau
cand extinderea asigurarii vizate la art. 3.9.2.2. sus-mentionat se
dovedeste imposibila, avocatul trebuie sa incheie totusi o asigurare
pentru activitatea profesionala desfasurata intr-un Stat-membru gazda,
respectiv pentru serviciile prestate clientilor din acest Stat-membru,
asigurare care sa fie cel putin egala cu cea care se aplica avocatilor
din Statul-membru gazda, exceptand cazul in care ii este imposibil sa
obtina o astfel de asigurare.
3.9.2.4. In cazul in care avocatul nu poate obtine o asigurare in
conformitate cu normele sus-mentionate, el trebuie sa-i informeze pe
aceia dintre clientii sai care risca sa fie prejudiciati din aceasta
cauza.
3.9.2.5. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un
Stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din
Statul-membru din care provine si al celor din Statul-membru gazda, sa
se conformeze in exclusivitate normelor aplicabile asigurarii pentru
raspunderea profesionala in Statul-membru gazda. In acest caz, avocatul
are obligatia de a lua masurile necesare pentru a-si informa clientii ca
asigurarea sa este in conformitate cu normele aplicabile in
Statul-membru gazda.
4. RELATIILE CU MAGISTRATII
4.1. Deontologia aplicabila in
activitatea judiciara
Avocatul care se prezinta in fata unei jurisdictii dintr-un Stat-membru
sau participa la o procedura in fata unei astfel de jurisdictii trebuie
sa respecte normele deontologice aplicabile in respectiva jurisdictie.
4.2. Caracterul contradictoriu al
dezbaterilor
Avocatul trebuie sa respecte, in orice circumstanta, caracterul
contradictoriu al dezbaterilor. El nu poate, de exemplu, sa contacteze
un judecator, cu privire la o cauza, fara a-l informa in prealabil pe
avocatul partii adverse.
El nu poate transmite unui judecator acte, note sau alte documente,
fara ca acestea sa fi fost comunicate, in timp util, avocatului partii
adverse, cu exceptia cazurilor in care respectivele demersuri sunt
autorizate prin normele de procedura aplicabile. In masura in care
normele de drept nu interzic acest lucru, avocatul nu poate sa divulge
sau sa supuna instantelor o propunere de solutionare a cauzei, facuta de
partea adversa sau de catre avocatul acesteia, fara o autorizare
expresa din partea avocatului partii adverse.
4.3. Respectul fata de judecator
Avocatul va da dovada de respect si de loialitate fata de oficiile
judecatorului, dar, in acelasi timp, isi va apara clientul in mod
constiincios si fara teama, fara a tine cont de propriile sale interese
si nici de vreo consecinta de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe
oricare alta persoana.
4.4. Informatii false sau susceptibile
de a induce in eroare
Avocatul nu trebuie, in nici un moment, sa furnizeze judecatorului, cu
buna stiinta, o informatie falsa sau de natura sa il induca pe acesta in
eroare.
4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor
si al persoanelor exercitand functii similare
Normele aplicabile in cazul relatiilor dintre un avocat si un
judecator se aplica, in egala masura, si in cazul relatiilor avocatului
cu un arbitru, cu un expert sau cu orice alta persoana insarcinata, in
mod ocazional, sa il asiste pe judecator sau pe arbitru.
5. RELATIILE DINTRE AVOCATI
5.1. Confraternitatea
5.1.1. Confraternitatea impune ca relatiile dintre avocati sa fie bazate
pe incredere, spre interesul clientului si pentru a evita atat
procesele inutile cat si orice comportament susceptibil sa impieteze
reputatia profesiei. Totusi, ea nu trebuie sa puna niciodata in opozitie
interesele avocatilor si interesele clientului.
5.1.2. Avocatul recunoaste drept confrate pe orice avocat dintr-un alt
Stat-membru; el manifesta fata de acesta un comportament colegial si
loial.
5.2. Cooperarea dintre avocatii din
State-membre diferite
5.2.1. Este de datoria oricarui avocat caruia i se adreseaza unui
confrate dintr-un alt Stat-membru sa se abtina sa accepte o cauza pentru
care nu are competenta necesara; intr-o astfel de situatie, el trebuie
sa isi ajute confratele sa intre in contact cu un avocat care sa fie in
masura sa-i ofere serviciul cerut.
5.2.2. Atunci cand avocatii din doua State-membre diferite lucreaza
impreuna, amandoi au datoria de a tine cont de diferentele care pot
exista intre sistemele lor legislative, barourile lor, competentele si
obligatiile lor profesionale.
5.3. Corespondenta transmisa intre
avocati
5.3.1. Avocatul, care adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat-membru o
comunicare careia doreste sa i se confere un caracter "confidential"
sau "without prejudice", va trebui sa precizeze in clar acest lucru inca
din momentul expedierii respectivei comunicari.
5.3.2. In cazul in care destinatarul comunicarii nu este in masura sa
ii confere acesteia un caracter "confidential" sau "without prejudice",
el va trebui sa o returneze expeditorului fara a lua cunostinta de
continutul acesteia.
5.4. Onorariile pentru recomandare
5.4.1. Avocatul nu poate nici sa pretinda si nici sa accepte din partea
unui alt avocat sau din partea vreunui tert un onorariu, un comision
sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui
client sau ca a trimis un client la un avocat.
5.4.2. Avocatul nu poate plati nimanui un onorariu, un comision si nici
vreo alta compensatie in contrapartida pentru ca i-a fost prezentat un
client.
5.5. Comunicarea cu partea adversa
Avocatul nu poate intra in relatie directa cu o persoana, cu
privire la o anume cauza, atunci cand stie ca respectiva persoana este
reprezentata sau asistata de un alt avocat, exceptand cazul in care el
are acordul confratelui sau si cu obligatia de a-l tine la curent pe
acesta din urma.
5.6. (Abrogat prin Hotararea Sesiunii
Plenare a CCBE, la Dublin, in 6 decembrie 2002.)
5.7. Raspunderea pecuniara
In relatiile profesionale dintre avocatii unor barouri din
State-membre diferite, avocatul care nu se limiteaza doar la a recomanda
un confrate unui client sau la a i-l prezenta ci incredinteaza o cauza
unui omolog al sau ori il consulta intr-o cauza, este personal obligat,
chiar in caz de neprezentare a clientului, sa-i achite confratelui din
strainatate, pentru consiliere, onorariile, cheltuielile si sumele
avansate de catre acesta din urma din propriul buget. Totusi,
respectivii avocati pot conveni, inca din momentul demararii acestor
relatii, stabilirea unor dispozitii speciale cu privire la acest
subiect. In plus, avocatul poate, in orice moment, sa limiteze obligatia
sa personala la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor si
sumelor avansate de confratele strain pana la data notificarii transmise
acestuia din urma cu privire la decizia sa de a-si declina raspunderea
pe viitor.
5.8. Pregatirea tinerilor avocati
Pentru a intari increderea si cooperarea dintre avocatii din
State-membre diferite si spre interesul bine inteles al clientilor, este
necesar sa fie incurajata dobandirea unei mai bune cunoasteri a legilor
si a normelor procedurale aplicabile in diferitele State-membre. In
acest scop, in cadrul obligatiei sale profesionale de a asigura
pregatirea tinerilor, avocatul va lua in considerare necesitatea
pregatirii unor tineri confrati din alte State-membre.
5.9. Litigiile dintre avocatii din mai
multe State-membre
5.9.1. Atunci cand un avocat este de parere ca un confrate dintr-un alt
Stat-membru a incalcat o norma deontologica, el trebuie sa-si
atentioneze confratele asupra acestui lucru.
5.9.2. Atunci cand intre avocatii din mai multe State-membre apare vreun
diferend personal, de natura profesionala, acestia trebuie sa incerce
mai intai sa-l solutioneze pe cale amiabila.
5.9.3. Inainte de a angaja o procedura impotriva unui coleg
dintr-un alt Stat-membru, pe tema unui diferend de tipul celui mentionat
la paragrafele 5.9.1. si 5.9.2., avocatul trebuie sa informeze
barourile din care fac parte cei doi avocati, pentru a permite
respectivelor barouri sa-si dea concursul in vederea solutionarii
diferendului pe cale amiabila.
accesind acest link ajungeti in pagina home a blog-ului
|
|
