Teroristii din decembrie '89

Sursa: Teroristii din decembrie 89: Luptatorii din "Rezistenta" de Razvan Belciuganu    20/12/2009

Cel mai pazit secret referitor la evenimentele din decembrie '89 a ramas vreme de 20 de ani cine au fost teroristii. Fantomaticele prezente ale celor denumiti în acele zile, generic, "teroristii", au tinut sub foc locuri si institutii, au lansat zvonuri si au indus haos si spaima atât în rândurile populatiei, dar si ale militarilor.

Suntem astazi dupa ani de investigatii jurnalistice în masura sa va prezentam cine erau acestia, cum erau organizati si ce misiuni aveau. Este vorba de luptatorii din "Rezistenta", care erau pregatiti din timp sa actioneze în clandestinitate si chiar independent de unitatile obisnuite ale Armatei, în cazul unei iminente invazii straine a teritoriului national.

Reteaua ultrasecreta a acestor luptatori a fost atunci activata. Nimeni nu a dorit sa îi indice pe "teroristi" pâna acum si au ocolit adevarul dintr-un motiv foarte simplu: sunt peste tot, sunt printre noi, sunt de diferite profesii, femei si barbati, intelectuali, muncitori si agricultori, tineri si oameni în vârsta.

Numarul lor ajungea la aproximativ 1.000 pentru fiecare judet. Din 1989 si pâna în prezent au înfiintat partide politice si filiale ale acestora, au intrat în afaceri si în mediul institutional al statului, alcatuind o structura de nepatruns. A fost si pretul tacerii lor, fiindca în decembrie '89 au fost folositi, dupa cum s-au simtit unii dintre ei.

Apararea României Socialiste era organizata în jurul conceptului de "razboi al întregului popor", iar rolul central în organizarea acesteia îi revenea partidului unic.

În Legea nr. 14/1972 care reglementa organizarea apararii nationale a RSR, la articolul 18, se specifica telegrafic faptul ca printre atributiile care le aveau consiliile locale de aparare de la nivelul judetelor, municipiilor, sectoarelor si municipiului Bucuresti, orase si comune era si "constituie si pregatesc unitati, subunitati si grupuri ale luptei de rezistenta în conditiile ducerii actiunilor de lupta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic si conduc actiunile acestora în timp de razboi".

Dar referintele publice despre aceste structuri de rezistenta nu existau. În schimb, militarii contabilizau doctrinar aceste forte, alaturi de Armata, trupele Ministerului de Interne, garzile patriotice, detasamentele de tineret, formatiunile de aparare civila si formatiunile Crucii Rosii. Conform generalilor Ion Gheorghe si Corneliu Soare, care prezinta structura sistemului apararii nationale de la acea vreme în lucrarea lor "Doctrina militara româneasca 1968-1989" (Ed. Militara, 1999), formatiunile de rezistenta, inexistente în timp de pace, se preconiza a fi organizate la razboi, pentru a duce actiuni de lupta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.


RETEAUA "R"
Într-un interviu acordat Jurnalului National în urma cu câtiva ani, colonelul Remus Ghergulescu, comandant în anul 1989 al Batalionului 404 Cercetare prin parasutare în dispozitivul inamic - unitatea de forte speciale a Armatei din acea vreme, a vorbit pentru prima data dupa 1989 despre existenta acestor formatiuni de rezistenta.

"La nivelul MApN pentru constituirea fortelor de rezistenta în cadrul «razboiului întregului popor», doctrina de atunci, erau selectionati rezervisti care majoritatea îsi satisfaceau stagiul militar în unitati si subunitati de cercetare a trupelor de la diverse esaloane", spunea ofiterul. "Am aceasta convingere, deoarece în unele situatii în care mergeam la Centrul Militar Judetean pentru a-mi actualiza situatia rezervistilor, ce urmau sa fie mobilizati în caz de mobilizare, unii dintre ei erau scosi din evidentele unitatii si transferati în mapa «R». Care si pentru Centrul Militar era o necunoscuta. Aceasta înseamna ca în situatii de mobilizare se creau structuri conduse de alte structuri din organigrama MApN", îsi întarea Remus Ghergulescu afirmatiile.

Totodata, cercetasul a rememorat o discutie pe care a avut-o în 1990 cu generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major în decembrie 1989, care era contrariat de activarea retelei în timpul evenimentelor. "Venind vorba despre «teroristi» si-a exprimat convingerea ca «unele structuri pregatite pentru a actiona în urma unei interventii straine au fost activate», dar nu îsi explica cum si de catre cine, deoarece mapele referitoare la aceste planuri le-a gasit, ulterior, intacte, sigilate, în fisetul din biroul pe care îl avea în sediul MApN", ne-a spus colonelul.

Referiri la aceasta retea secreta a avut si colonelul Anghel Constantinescu, ofiter în "centrala" Directiei Informatii din Marele Stat Major (DIA) în decembrie '89, într-o autobiografie a sa. "Este incredibil cum aproape nimeni nu a înteles actiunile diversioniste ale celor de pe statul «R» din care sunt convins ca faceau parte si destui cercetasi care s-au instruit în cadrul Batalionului 404 Cercetare cu câtiva ani în urma", spunea regretatul ofiter-cercetas.


CENTRUL DE COMANDA
Degeaba se întreba generalul Stefan Gusa cum de a gasit în fisetul sau mapele cu evidenta luptatorilor din "Rezistenta" intacte si sigilate, întrucât la acestea aveau în primul rând acces cei care o coordonau. Asadar, la centrele militare judetene se centralizau într-un dosar special acesti luptatori, iar pe dosar era scris "R".

La acest dosar nu avea acces decât comandantul Centrului Militar Judetean, în documentele caruia era pastrat. Mai departe, dosarul era scos doar la ordin si în momentul în care avea nevoie ofiterul însarcinat de la Bucuresti cu aceasta problema. Întreaga Retea "R" era coordonata de Directia Informatii din Marele Stat Major (DIA) si, fireste, la nivelul conducerii acesteia evidenta luptatorilor din "Rezistenta" era tinuta strict. 

Pavel Corut, seful Biroului Contraspionaj din DIA între 1985-1989, a descris si mai în amanunt senatorilor din Comisia care investiga evenimentele din 1989 organizarea acestei retele. "În afara de Securitate, pe teritoriul României se afla si Reteaua 246 a Directiei Informatii a MstM despre care banuiesc ca va vorbi amiralul Dinu Stefan. Reteaua 246 - Interna a fost creata în 1975 pentru a preveni invadarea României fara posibilitatea de riposta.

Invadarea putea sa fie din orice directie. Nu s-a facut împotriva unui anumit inamic. Dupa evenimentele din 1968, când tensiunile dintre România si URSS au fost mari, s-a luat hotarârea ca pe întregul teritoriu românesc sa se creeze grupuri speciale de cercetasi ascunsi care sa ramâna pe teritoriul vremelnic ocupat, sub conducerea unei rezidente si în caz de ocupare sa desfasoare activitati de culegere de informatii si de transmitere catre MstM. Aceasta era Reteaua 246. Ea era condusa de rezidenti din Directia Informatii, Sectia a II-a, prin ofiteri activi în rezidenta, ori cercetasi rezervisti din rândul ofiterilor, subofiterilor si sergentilor.

În 1989, în timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care a ramas neafectat, pentru ca Securitatea - prin diversiune - a fost blocata si a încetat sa mai culeaga informatii pe data de 22 decembrie", a spus Pavel Corut. Dupa cum reiese din aceeasi stenograma nr. 46/14.02.1994, Pavel Corut a aratat ca unitatea era condusa de colonelul Sarpe Paul, adjunctul operativ al sefului DIA, iar Spataru Dumitru si Bobei Zaharia erau sefii retelei propriu-zise. Totodata, ofiterul a precizat ca la 17 decembrie au plecat în teritoriu astfel: la Timisoara, mr. Plesan Dumitru, în Ardeal - Cluj, Bistrita, col. Vasile Pastravanu, în Moldova - cpt. Tohan Nicusor. Din investigatiile noastre jurnalistice un singur lucru este în dubiu, acela ca denumirea retelei era "246". Varianta corecta pare a fi "236".

ORGANIZAREA "REZISTENTEI"
În cursul anului 1987, dupa revolta muncitorilor de la Brasov, ofiteri din diferite structuri ale Armatei au început sa fie convocati pentru a fi instruiti în ceea ce priveste formatiunile de rezistenta. Majoritatea acestor ofiteri aveau sau urmau sa aiba atributii în conlucrarea cu reteaua secreta. Nu întâmplator, multi dintre ofiteri fusesera deja detasati la Garzile Patriotice, pentru ca acestea erau acoperirea perfecta pentru luptatorii care erau încadrati în "Rezistenta".

Un document secret la acea vreme elaborat de Statul Major al Garzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucuresti dupa care au învatat militarii este chiar "Planul de seminar - privind pregatirea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul national vremelnic ocupat de inamic". Astfel, ca organizarea si încadrarea formatiunilor de rezistenta au ca principii de baza: conducerea de partid a acestor formatiuni, conspirativitatea, voluntariatul si principiul teritorial.

În documentul respectiv se face distinctia clara între organizarea unitatilor militare si cele ale formatiunilor de rezistenta, cerinta primordiala fiind "înlaturarea sablonismului" si o structura foarte mobila pentru cele din urma. Daca pentru zonele de câmpie si în localitati erau vizate sa predomine formatiuni mici, pentru cele de deal, munte si delta erau preconizate formatiuni de rezistenta puternice.

Conform documentului, structura organizatorica a formatiunilor de rezistenta cuprindea: organe de conducere, formatiuni de rezistenta înarmate si formatiuni de sprijin. În privinta formatiunilor înarmate, documentul secret arata ca nucleul de rezistenta era localizat la nivelul fiecarui sat, în orase, întreprinderi, cartiere, din trei-cinci oameni desemnati în perioada de necesitate, iar acesti oameni reprezentau viitorii comandanti.

Pe structura nucleului de rezistenta se constituia echipa de rezistenta, formata din 15-30 de luptatori si mai multi. Aceasta echipa de rezistenta avea în compunere un comandant, un loctiitor politic, un loctiitor comandant si doua-trei grupe a câte cinci luptatori. Unele echipe puteau fi specializate în probleme de cercetare - informare, minare - distrugeri, transmisiuni, armament, propaganda etc.

Planul de seminar mai specifica faptul ca echipele de rezistenta se formau pe comune, întreprinderi, cartiere, iar într-un judet erau între 70-90 de echipe, totalizând 1.000-2.000 de luptatori. Mai multe echipe de rezistenta formau grupul de rezistenta, cu 100-150 de luptatori. La rândul sau, grupul de rezistenta avea comandament, un loctiitor politic si stat major. Apoi, trei-cinci grupuri de rezistenta si echipe independente, adica 500-700 de luptatori în faza initiala, alcatuiau detasamentul de rezistenta. Acesta avea ca arie de operatii o zona geografica distincta sau un oras cu împrejurimile sale. Esalonul superior al detasamentului era gruparea de rezistenta si brigada de rezistenta.  


OAMENII RETELEI
Telurile membrilor retelei de "Rezistenta" vizau actiuni de informatii, diversiune, propaganda, sabotaje îndreptate împotriva fortelor straine, în conditiile în care acestea ocupau întregul teritoriu sau anumite parti ale României. Cei pregatiti sa ramâna în aceste zone ocupate de inamic aveau diferite profesii, erau si tineri si oameni în vârsta, si intelectuali, dar si muncitori si agricultori, abil mascati si gata sa fie activati prin anumite semnale, parole etc.

"Planul de seminar" pe care l-am amintit trece în revista calitatile pe care trebuia sa le îndeplineasca luptatorii din rezistenta. Printre acestea sunt enuntate "devotamentul fata de patrie si ura neîmpacata fata de dusmani", "spirit de sacrificiu, tarie morala, capacitate de a rezista în cazul în care sunt capturati" si "cunoasterea politicii partidului nostru si traducerea ei în viata în teritoriul vremelnic ocupat".

Calitatile fizice avute în vedere erau "rezistenta la eforturi fizice prelungite, la intemperii, calitati atletice, de lupta corp la corp, alpinist, înotator, schior; sa poata duce în spate cel putin 40 de kilograme". În acelasi timp, calitatile militare ale unui luptator în rezistenta erau "bun cunoscator ai armamentului si tehnicii, tragatori de elita, bun cercetas, vigilenta si respectarea regulilor de conspirativitate, sa poata folosi mijloace explozive si de transmisiuni, sa poata actiona usor noaptea".


MOTIVELE ACTIVARII "REZISTENTEI"
În decursul anului 1989, informatiile privind schimbarile din Europa de Est si care erau preconizate sa ajunga si în România curgeau întruna la Bucuresti. Însusi viceamiralul Stefan Dinu, seful DIA, care, dupa cum am vazut coordona si formatiunile de rezistenta, ne-a prezentat într-un interviu acordat Jurnalului National detaliile uneia dintre informarile primite de el de la atasatul militar la Belgrad, în octombrie 1989.

"Fostul meu omolog iugoslav general locotenent Georgio Iovicic l-a invitat pe atasatul militar român la Belgrad, colonel Manea Dumitru pentru a-i face o informare cu unele probleme de un deosebit interes pentru tara noastra. Dupa ce si-a justificat initiativa ca o dovada a prieteniei traditionale si a obligatiilor de reciprocitate statornicite între tarile noastre, generalul iugoslav a solicitat sa se comunice la Bucuresti despre existenta unor planuri care vizau rasturnarea regimului politic din România.

Sursele din care proveneau informatiile nu ne erau dezvaluite. Totusi, ni s-a dat a întelege ca datele au fost obtinute din capitalele unor tari vecine noua, ca Budapesta, Sofia si Moscova unde el personal facuse recent o calatorie în circuit. Din contactele avute cu mediile militare si politico-militare din aceste tari rezulta ca la o data foarte apropiata, în România urma sa aiba loc unele actiuni destabilizatoare", ne-a spus viceamiralul. Generalul sârb a mentionat României socialiste, conform sefului DIA, "ca vor fi organizate mai întâi patrunderea unor grupuri de indivizi pregatiti special, care sub acoperirea de turisti, veniti la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburari si panica în rândul populatiei îndemnând la revolta si nesupunere fata de autoritatile românesti".

Mai departe, Belgradul arata ca planul avea doua etape. "În prima etapa se avea în vedere declansarea de agitatii si tulburari în orasele de granita a caror populatie, fiind neomogena si având un mai larg acces la mediile de informare straine, era apreciata mai vulnerabila si deci mai decisa sa înlature regimul politic din România. În a doua etapa se avea în vedere extinderea revoltelor în marile localitati din interiorul tarii. Autorii provocarilor contau în primul rând pe starea de nemultumire generalizata a societatii românesti ajunsa la limita, careia nu-i mai trebuia din afara decât un mic impuls pentru a declansa o revolta la nivel national", l-a avertizat pe seful DIA omologul sârb.  


"VIRUSAREA" RETELEI
Informarea venita de la generalul sârb, coroborata cu altele de o aceeasi gravitate, a condus la apelarea si la solutia ultima, Reteaua de "Rezistenta". Dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, conducerea Armatei nu avea cum sa nu cunoasca existenta luptatorilor. Iar acest lucru este evident din ceea ce declara generalul Victor Stanculescu, ministru al Apararii din ziua de 22 decembrie '89, cel care a preluat acest portofoliul dupa moartea generalului Vasile Milea.

"Contam pe o schimbare radicala si stiam ca erau pregatite aparari ale lui Ceausescu, în cadrul luptei întregului popor, zisa, în spate, daca suntem ocupati de rusi, ca rusii erau principala amenintare. Din '68 asta a fost inamicul", i-a declarat generalul scriitorului Alex Mihai Stoenescu într-un dialog relatat în cartea "În sfârsit adevarul..." (Ed. RAO, 2009).

Însa, chiar în dupa-amiaza de 22 decembrie '89 a fost anuntat la televiziune ca ministru al Apararii al noului regim, generalul Nicolae Militaru, agent dovedit al GRU - serviciul de informatii al Armatei Rosii, iar numirea a fost oficiala prin Decretul nr. 3 din 26 decembrie 1989 semnat de presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu.

Generalul Nicolae Militaru, care avusese înainte de a fi trecut în rezerva pentru legaturile sale cu sovieticii functii înalte în Armata, cunostea despre existenta retelei. De asemenea, este foarte probabil ca, înca dinainte de activarea retelei, aceasta sa fi fost "virusata" de GRU. În fond, formatiunile de rezistenta erau concepute si dupa modelul sovietic al partizanilor, care actionasera în al doilea razboi mondial împotriva Germaniei naziste, iar GRU nu putea neglija o retea înfiintata mai ales pentru riposta îndreptata împotriva Armatei Rosii, în cazul unor operatiuni ale acesteia în România.

Nu este exclusa nici posibilitatea unei cooperari secrete dintre comanda sau anumite componente DIA si GRU, pentru realizarea agendei de reformare gorbaciovista a tarilor Tratatului de la Varsovia. Odata pornit mecanismul activarii luptatorilor din "Rezistenta", care aveau dinainte stabilite locuri de observatie, de tragere, depozite secrete de armament, parole de recunoastere si misiuni de executat, acesta a devenit complicat de oprit.