Despre-discriminare

 Una dintre cele mai dezbatute probleme ale societatii romāne contemporane este discriminarea pe criterii etnice, de rasa, de sex sau de vārsta..Dar nu s-a pus niciodata problema daca īn aceasta societate nu exista cumva si reversul medaliei, ce - īn acest caz poarta denumirea de discriminare pozitiva.

Īn primul rānd ma gāndesc la relatiile de munca existente īn populatia romāneasca, ca si īn rāndurle minoritatilor ca maghiara, germana , turca sau armeana si relatiile existente īn populatia rroma (eu prefrer sa o numesc cu termenul istoric - datānd de pe vremea lui Mircea cel Batrān sau Alexandru cel Bun: tiganeasca). Īn acest caz este vorba despre o discriminare pozitiva: romānii ocupa majoritar - ma refer la bugetari - functii cu un grad mare de implicare intelectuala, dar prost remunerate (īntre care cele de bibliotecar se numara sub nivelul salariului minim pe economie, īntre 650 si 1100 lei pe luna). Oare īn afara profesorilor sau a cadrelor medicale - cāti dintre bugetari au reusit sa-si exprime doleantele si acestea sa fie si auzite de guvernanti? Pe de alta parte, care sunt meseriile bugetare ocupate de numitii rromi, care se plāng de discriminare? Maturatori, (cu salarii mult peste 1000 lei), fotbalisti, interpreti (ale caror salarii sunt de cele mai multe ori cu sase zerouri...) desfidānd orice persoana, care doreste sa īsi cāstige īn mod onest pāinea. Rromii īn societatea romāneasca sunt cei mai vocali, īn media audio-vizuala dar si īn cea scrisa, de multe ori dānd tonul unor scandaluri ignobile si inutile. Bineīnteles, nu se pot face generalizari absolute, dar īn mare, aceasta este situatia actuala īn Romānia. Astfel, cred ca vorbim clar despre o discriminare , īnsa pozitiva īn cazul rromilor (de fapt a tiganilor, rromii ducānd prin extensie la gāndul ca ar fi descendenti ai romanilor, ceea ce este fals si grosolan) si clar negativa pentru restul populatiei. Cred ca o atitudine mai ferma si īn aceasta privinta ar pune lucrurile la punct.

Un alt aspect este a problemei este discriminarea etinica.Si īn acest caz se fac unele vocalize, dar cu surdina pusa: īntr-adevar , niciodata īn Romānia ultimilor 50 de ani nu s-a practicat o discriminare pe baze etnice, asa cum estre stipulata īn conventiile europene sau īn tratatele etnice. Nici populatia maghiara, nici cea germana, turca, armeana, lipoveana nu au fost discriminate pe baza apartenentei la etnia respectiva, iar daca acestor persoane le-a fost īngradit accesul la anumite functii, acest lucru nu a fost determinat decāt de criteriul performantei. Poate o exceptie īn acest caz a fost constituita de problema secuilor din Harghita si Covasna, ale caror pretentii de autonomie si independenta au fost exagerate.

Cel mai grav aspect īnsa este dat de disciminarea - reala de aceasta data - pe criteriul vārstei. O politica aberanta nu da credit decāt celor situati īntre 30-35 de ani, īn cazuri foarte rare mai cautāndu-se si experienta celor trecuti de 45-50 de ani. Aceasta, īn mod aberant, a dus la situatia īn care oameni trecuti de 50 de ani īsi pierd locurile de munca, fara posibilitatea de a se pensiona, sunt pusi īn situatia de a recurge la expediente, īn afara pregatirii lor profesionale sau a capacitatii lor.Aberatia a fost adāncita de guvernele care au spus ca vārsta de pensionare trebuie sa ajunga īn viitor la 65 de ani si chiar 70 de ani, dar nu s-au preocupat de creearea unor locuri de munca (bugetate) pentru cei care au atins acest esantion de vārsta..S-a ajuns la un numar impresonant de pensionari pe caz de boala - pe care practic bugetul de asigurari sociale nu īi mai poate sustine - pentru ca acei oameni au ramas practic pe drumuri, far viitor si fara perspective. Situatia devine intolerabila si exploziva, dupa 20 de ani de libertate. Nu se mai poate vorbi despre discriminare pozitiva nici īn cazul tinerilor, deoarece nici ei nu au o soarta mai buna. Cei situati sub esantionul celor preferati de 30-35 de ani sufera din cauza lipsei de experienta, cerut pe toate ramurile, dar nimeni nu le asigura loc de munca unde sa poata obtine mult rāvnita perfectiune.

Cred, ca īn fruntea agendei politicienilor nostri ar trebui sa se situeze aceste probleme si nu ideea de a avea un parlament mono sau bicameral, fapt deja hotarāt si stipulat īn Constitutia tarii.