Curs de Stiinte Politice: Doctrina separarii puterilor este din Grecia antica

Despre evolutia si succesiunea ciclica (anacyclosis) a regimurilor

[Constantin Timoc, candidat independent din diaspora la Parlament]

De a lungul istoriei au aparut, fie in mod natural, fie ca au fost create de legiuitori, diverse regimuri dintre care cele mai mentionate sunt sase forme simple: regalitatea, tirania, aristocratia, oligarhia, democratia si ohlocratia si o a saptea forma care este o combinatie dintre cele trei simple: regalitatea, aristocratia si democratia.

Aristotel descrie diversele forme de regimuri care au fost cunoscute pana la el astfel:

Fiind facute aceste precizari, raman de examinat in continuare regimurile, cate sunt la numar si care sunt, iar aceasta studiindu-se mai intai cele corecte, deoarece deviatiile vor fi evidente, odata definite acestea. Cata vreme un "regim&" si "guvernamant" inseamna acelasi lucru, iar guvernamantul constitue autoritatea suverana a cetatenilor, suveran este cu necesitate fie unul singur, fie cei putini, fie cei multi. Cand unul singur sau cei putini sau cei multi conduc urmarind interesul comun, aceste regimuri sunt in mod necesar corecte, in timp ce regimurile care urmaresc interesul particular fie al unuia, fie a catorva, fie al multimi, acestea sun deviatii.

Pe aceea dintre monarhii care are in vedere interesul comun o numim in mod obisnuit regalitate, iar autoritatea catorva persoane, mai mult decat una, o numim in mod obisnuit aristocratie, fie intrucat conduc cei mai buni, fie intrucat cunducerea se exercita pentru binele suprem al cetatii si al membrilor ei. In situatia in care multimea guverneaza urmarind interesul comun, forma respectiva este denumita politeia democratie, in termeni moderni]"Politica",

Deviatiile regimurilor numite sunt: tirania pentru regalitate, oligarhia pentru aristocratie, democratia [ohlocratia, in termeni moderni] pentru politeie [democratie]. Tirania este este o monarhie in interesul monarhului, oligarhia urmareste interesul celor instariti, iar democratia [ohlocratia] urmareste interesul celor lipsiti. Nici una dintre ele nu urmareste interesul comun. [Politica, 1279b,5]

Despre evolutia si succesiunea ciclica (anacyclosis) a regimurilor II

[Constantin Timoc, candidat independent din diaspora la Parlament]

Desigur, unii spun ca regimul cel mai bun [republica, termen folosit de Cicero] trebuie sa fie rezultat prin combinatie din absolut toate regimurile, motiv pentru care il lauda pe cel al lacedemonienilor [legiuitorul Licurg a scris constitutia din Sparta]. Caci unii afirma ca el este alcatuit din oligarhie [aristocratie], monarhie [regalitate] si democratie, numind regalitatea monarhie, conducerea gerontilor [senatori, sfatul batranilor] aristocratie si spunand ca este condusa democratic de efori, deoarece efori erau alesi din popor... [Politica, 1265b,34]
Despre regimul lacedemonienilor s-a vorbit deja; cat despre Solon [legiuitor care a scris constitutia Atenei], unii il socotesc un legiuitor capabil, caci a desfiintat o oligarhie prea exclutivista, a pus capat sclaviei poporului, si a instaurat democratia traditionala, realizand o fericita combinatie in cadrul regimului. Astfel existenta sfatului din Aeropag [tribunalul suprem din Atena compus din cetateni cu prestigiu] este o trasatura aristocratica, elegibilitatea functiilor este o trasatura aristocratica, iar tribunalele sunt o trasatura democratica [tribunalele era alcatuite din randurile tuturor si aveau rolul hotarator in societate]. Politica, 1273b,35]
Deci, Aristotel clasifica regimurile dupa numarul de persoane suverane in stat : (a) unu, (b) cei putini si (c) cei multi si dupa scopul urmarit : (1) binele comun tuturor si (2) interesul particular. Regalitatea, aristocratia si democratia sunt regimuri bune pentru ca au ca scop binele comun; opusul corespunzator acestora sunt tirania, oligarhia si ohlocratia pentru ca urmaresc interesul particular. Legiuitorul spartan Licurg, observand ca nici unul dintre regimurile simple nu aveau durabilitate mai mare decat a cateva generatii, a creat o constitutie pentru Sparta care combina elemente din cele trei forme bune de guvernamant: regal, aristocratic si democratic.
Polybios , istoric de origine greaca care trait la Roma cateva secole dupa Aristotel, a scris urmatorele referitor la regimuri:

Cei mai multi dintre cei care voiesc sa ne dea invataturi cu privire la chestiunile de acest fel [diversele forme de constitutii ale statelor] vorbesc despre trei forme de constitutii, dintre care pe una o numesc regalitate, pe alta aristocratie si pe a treia democratie. Mi se pare cu totul firesc sa-i intrebe cineva cu nedumerire daca ni le infatiseaza ca fiind singurele forme de costitutie sau, daca nu cumva, ca pe cele mai bune. Caci mi se pare ca se inseala in amandoua privintele. Este limpede ca cea mai buna trebuie socotita constitutia alcatuita din toate amintititele particularitati ale celor trei forme [ideea de constitutie care combina regalitatea cu aristocratia si cu democratia mixta este mentionata inainte de Polybius de catre Thucydides, Plato si Aristotel]. Despre aceasta aven nu numai o dovada teoretica, ci si si una reala, dupa ce Licurg a alcatuit cel dintai constitutia lacedemodiana [in Sparta] in acest mod. [Istorii, IV, 3]
De acea se poate spune ca exista sase feluri de constitutii: trei pe care le citeaza toti si despre carev s-a vorbit mai inainte si alte trei, adica, tirania [monarhia, in original], oligarhia si ohlocratia. Asadar, cea dintai, care se stabileste fara pregatire si oarecum fireste, este tirania [ monarhia, in original]. Dupa ea urmeaza si din ea se naste, dupa o anumita pregatire si orientare, regalitatea. Dupa ce aceasta se schimba in directia viciilor innascute, adica in tiranie iarasi, din ruina acestora se naste aristocratia, schimbandu-se si acesta in chip firesc in oligarhie, iar cand multimea se porneste cu manie impotriva nedreptatilorcapeteniilor, se naste democratia. Cu vremea apoi, din pricina trufiei si a ilegalitatii acesteia, ia nastere ohlocratia. [Istorii, IV,4]
Aceasta este rotatia [anacyclosis] constitutiilor, aceasta este legea naturala datorita careia formele politice se transforma, decad si ajung iarasi la punctul de plecare. [Istorii, IV, 9]
Acum vom aminti pe scurt despre legislatia lui Licurg [legiuitorul constitutiei spartane], caci acest subiect nu este strain planului acestei opere. El intelesese ca fiecare din trnsformarile aratate mai sus se indeplineau in chip necesar si firesc si isi dadea seama ca orice forma de constitutie simpla si intemeiata pe un singur principiu era netrainica, pentru ca repede se schimba in forma degenerata care ii este proprie si care ii urmeaza prin forta lucrurilor. .... Avand in vedere acestea, Licurg nu a stabilit o constitutie simpla si uniforma, ci intruni toate calitatile si caracteristicile celor mai bune sisteme politice, astfel ca nici unu din ele, dobandind o putere mai mare decat se cuvine, sa nu se abata spre relele innascute, ci, puterea fiecaruia fiind cumpanita de celelalte, nici unul dintre acestea sa nu incline si sa nu faca sa se aplece mult balanta de partea sa, ci sistemul politic sa ramana mult timp in echilibru, ca o nava care invinge forta unui curent opus. Regalitatea [in constitutia spartana] era impiedecata sa fie trufasa, fiindca se temea de popor, caci i se daduse si acestuia o parte suficienta la conducere, iar poporul nu indraznea sa nesocoteasca pe regi de teama gerontilor [senatorilor], care fiind alesi toti dupa merit, trebuiau sa stea mereu alaturi de dreptate, incat partea care ajungea mai slaba, pastrand obiceiurile, devenea mereu mai taresi mai puternica prin sprijinul si greutatea gerontilor. Asadar, alcatuind in felul acesta constitutia[spartana], Licurg a asigurat lacedemonienilor libertatea pentru timpul cel mai indelungat din cate stim noi.

Caci el, prevazan prin rationament de unde si cum se naste fiecare forma de conducere, a alcatuit constitutia mentionata evitand orice primejdie. Romanii insa au atins acelasi rezultat in priviinta constitutiei patriei lor nu printr-un calcul, ci prin multe lupte si agitatii. In urma experientei dobandite in dezastre, au ales partea cea mai buna; astfel au ajuns la acelasi rezultat ca Licurg si la cea mai buna dintre toate constitutiile din vremea noatsra. [Istorii, IV, 10]
Trei erau la numar organele care luau parte la conducerea treburilor publice si despre care am vorbit mai inainte. Toate in parte erau asa de drept si asa de bine potrivit oranduite si conduse datorita acestor organe, incat nimeni, nici chiar dintre romani, n-ar fi putut sa spuna cu temei daca constitutia in totalitatea ei era aristocratica, democratica , sau monarhica [regala]. Si era firesc sa fie asa caci, daca am avea in vedere puterea consulilor, statul parea ca este monarhic; cand insa avem in vedere puterea senatului, parea aristocratic; de alta parte, daca se considera puterea poporului [reprezentat in adunarile populare] s-ar parea limpede ca este democratic. [Istorii, IV, 11]
Deci, Polibios observa ca celor sase forme simple de regimuri cunoscute sunt instabile si evoluaeaza intr-un ciclu natural numit anacyclosis. In legatura cu constitutia romanilor, Polybios mentioneaza ca aceasta se asemana foarte mult cu cea combinata data de Licurg spartanilor.
La circa doua secole dupa Polibios, Cicero analizeaza diferitele forme de regimuri astfel:
Puterea trebuie incredintata fie unei singure persoane, fie unei elite, fie tuturor cetatenilor. Daca puterea este conferita unei singure persoane, aceasta se numeste rege , iar forma de guvernamant monarhic [regalitate]. Daca ea apartine unui grup restrans de alesi, se spune ca statul este guvernat de optimati [aristocrati]. Este popular (caci acesta este termenul consacrat) statul in care totul depinde de popor. Fiecare dintre aceste trei forme de guvernamant este, chiar daca nu desavarsita, totutsi acceptabila, numai sa fie respectata legatura originara care i-a determinat pe oameni sa se constitue intr-un stat. Fiecare dintre ele reprezinta avantaje specifice in raport cu celelalte doua. Fie un rege bun si intelept, fie cetateni de frunte si de elita, fie chiar poporul, desi in priviinta lui am multe rezerve intemeiate, oricare dintre ei poate asigura stabilitatea statului, daca nu intevine nedreptatea si lacomia. [Despre Stat, I, 42]

poate asigura stabilitatea statului, daca nu intevine nedreptatea si lacomia.[Despre Stat, I, 42]
Dar prima transformare ineluctabila a constitutiei regale se produce atunci cand regele incepe sa fie nedrept si in consecinta piere constitutia insasi; iar in persoana aceluiasi rege isi face luc tiranul, care intruchipeaza cea mai deficitara forma de guvernamant, desi este in principiu cea mai apropiata de cea mai buna; daca aristocratii il suprima pe tiran, ceeace se intampla adesea, se instaureaza cea de a doua dintre cele trei forme de guvernamant; aceasta este foarte apropiata de constitutia regala, intrucat aristocratii vegheaza in cadrul sfatului lor asupra poporului ca niste parinti. Daca poporul il ucide sau izgoneste pe tiran din proprie initiativa, atitudiners sa este mai moderata atat vreme cat se a fla sub imperiul bunului simt si al intelepciunii, cat timp are satisfactia faptei sale si vrea sa apere constitutia instaurata de el. Insa daca poporul si-a exercitat violenta contra unui rege drept si l-a alungat de pe tron sau a gustat din sangele aristocratilor si a subordonat intreg statul poftelor sale nemasurate (ceeace se intamplam destul de des), sa nu-ti inchipui cumva ca furtuna marilor sau focul cel mai mare pot fi potolite mai greu decat gloata lipsita de masura si neinfranta. [Despre Stat, I, 65]
Din randurile poporului nestapanit sau mai bine zis abrutizat isi face aparitia de obicei un conducator desemnat pentru a duce lupta contra aristocratilor, care au fost de multa vreme loviti si si-au pierdut influenta; acest conducator va fi temerar, necinstit, persecutor inrait al celor merituosi in viata politica, generos cu poporul din averea altora si din a sa. Pentru ca avut motive de teama pe timpul cand era particular, i se confera puteri mari si acestea ii sunt reinnoite; se inconjoara de escorte, ca Pisistrate la Atena; in cele din urma devin ei insisi tirani impotriva celor care ia-u prmovat; daca ii suprima cei buni, asa cum se intampla adesea, cetatea renaste, daca ii suprima oamneni temerari, se formeaza o clica, adica un fel de tiranie; o asemenea clica se paote forma si inconditiile unui regim aristocratic exceptional, anume cand aristocrati ei insisi se lasa corupti intr-un fel sau altul. Ca intr-un joc, diversele forme de guvernamant, isi fura unele alteia mingea, tiranii regilor, aristocratii sau poporul tiranilor, apoi clicile sau tiranii celorlalti: in aceste conditii constitutia nu poate fi niciodata stabila.[Despre Stat, I, 68]
In aceasta situatie constitutia regala este, dupa parerea mea, de departe cea mai buna dintre cele trei forme originare de guvernanmant, dar aceea rezultata din combinarea armonioasa a celorlalte trei este superioara si celei regale. Mi se pare potrivit sa existe intr-un stat un factor superior si regal, un altul aristocratic, iar cate ceva urmeaza sa fie rezervat hotararii si vointei poporului. Aceasta constitutie prezinta in primul rand avavatajul echitatii, iar aceasta este absolut necesara omului liber, apoi pe acela al satabilitatii. Constitutiile originare [simple] degeneraza usor in opusul lor defectuos, astfel incat regele da nastere tiranului, aristocratii se transforma in clica [oligarhie] , poporul devine o gloata dezorganizata [ohlocratie], iar pe de alta parte constitutiile originare genereaza adesea noi forme de guvernaman. In constitutia rezultata din combinatia armoniouasa a celorlalte trei nu exista o asemenea primejdie, daca nu cumva fruntasii statului fac greseli mari. Caci nu exista pentru nimeni motivul de a dori vreo schimbare, daca fiecare isi ocupa cu fermitate locul potrivit si nu exista pericol de dezechilibru si prabusire.[Despre Stat, I, 69]

Eu decretez, simt, afirm cu tarie ca nici o forma statala nu se poate compara prin esenta, structura sau moralitate cu aceea pe care ne-au transmis-o parintii nostri [padricieni], dupa ce au primit-o la randul lor de la stramosii lor....care este esenta constitutiei statului nostru si dovada ca este cea mai buna dintre toate. [Despre Stat, I,70]
El [Cato cel Batran] afirma deseori ca statul nostru este superior in organizare tuturor celorlalte state, dat fiind ca acestea din urma fusesera intemeiate de catre o persoana care a promulgat legi si a infiintat institutii dupa propriile sale criterii: astfel au prcedat Minos in Creta, Licurg in Sparta, iar la Atena, care si-a schimbat adesea constitutia, Theseus, Dracon, Solon, Clisthenes si multi altii, pentru ca in cele din urma prea invatatul Demetrius din Phaleron sa readuca statul slabit si neputiincios pe linia de plutire; dar statul nostru nu-si datoreaza existenta unei singure persoane, ci multora, el n-a fost intemeiat in rastimpul unei singure vieti, ci s-a format [evoluat] in decursul mai multor epoci si generatii. Cato spunea ca nu exista pe lume un om atat de inteligent incat sa nu-i scape niciodata nimic si nici macar toate inteligentele concentrate intr-o singura persoana nu npot avea o capacitate de previziune atat de mare in cursul unei singure epoci, incat sa cuprinda totul fara o experienta politica indelungata. [Despre Stat, II, 2]
Caci dupa informatiile din analele grecesti, Roma a fost intemeiata in al doilea an al celei de a saptea olimpiade [circa 750 i.e.n.], deci Romulus apartine unei generatii in timpul careia Grecia era plina de poeti si cantareti, iar povestile, cu exceptia celor privitoare la evenimentele din vechime, nu se mai bucurau de nici o apreciere. Conform datei celei mai recente, Homer [circa 914 i.e.n] a trait cam cu treizeci de ani inainte de Licurg [circa 884 i.e.n.]. De aici se poate trage concluzia ca Homer a trait foarte multi ani inaintea lui Romulus...Despre Stat, II, 18]

Deci , Cicero confirma teoria ciclului natural a celor sase forme simple de guvernamant, numita de Polibios anacyclosis. Acesta observa ca si constitutia romanilor, ca si cea spartana, continea un element regal, unul aristocratic si unul democratic dar spre deosebire de cea spartana care a fost creatia unei singure persoane, cea romana a fost contributia multor persoane de-a lungul a mai multe secole. Acest sistem de organizare a statului roman care este alcatuit dintr-o putere "regala" o putere "aristocratica" si una "democratica" a fost denumit Cicero republica (res publica).