|
Chitu Sambata, 30 Mai 2009 10:17
Nu e vorba de un "patriotism constitutional", ci de o incredere in valabilitatea Constitutiei ca fundament legislativ al societatii. Nu poti spune ca te entuziasmeaza o idee,oricat de mare ar fi sau ar parea ca este. Nu stiu daca prosperitatea si stabilitatea Germaniei sta in acest artificiu constitutional, anume acela care impiedica ca, printr-o motiune de cenzura,sa cada guvernul. Asta e valabil si la noi. Daca majoritatea din legislativ se mentine, guvernul ramane si,astfel,avem stabilitate. De-ar fi atat de simplu ca sa definim binele unei societati,ar insemna ca toate popoarele sa se bucure de nivelul inalt de satisfacere materiala a oamenilor. Constitutia lor e o constitutie ca toate celelalte,poate putin diferita,dar nu in esenta ei. Cateva deosebiri, nesemnificative, nu schimba cu nimic datele problemei. Daca ei cred ca fundamentul lor legislativ e cel mai bun, asta e cu atat mai bine pentru moralul lor. Ce este pana urma o constitutie ? E o idee, un principiu statuat, o fundatie batuta in cuie pentru intregul esafod legislativ si care stabileste functionarea unor institutii,pe de o parte,si a relatiilor si drepturilor individuale,pe de alta parte. Dar asta nu e suficient, este doar o conditie a prosperitatii unei societati; uneori nici macar o conditie nu poate fi considerata. Puterea financiara si economica a Germaniei, ca si in cazul Japoniei, sta in valoarea omului, in convingerea ca omul sfinteste locul, in buna organizare a institutiilor statului,in responsabilitatea clasei politice. Poporul german e mandru de istoria si cultura sa, iar asta ii da o forta morala superioara. Iesit din propria cenusa, zguduit de din temelii de conflagratia razboiului mondial, o data intrat in competitia economiei mondiale este iarasi pe "podiumul" clasamentului mondial al performantelor economice.Si asta sa fiti sigur ca nu datorita vreunui artificiu constitutional. In gena lui trebuie sa existe ceva care-l predestineaza sa iasa mereu castigator. Nu spun ca nu exista si la ei pisicheri, asa cum sunt prin spatiul carpato-danubian, insa acestia sunt intr-o pondere mica, iar asta face ca scursura societatii sa fie la locul ei, probabil marginalizata sau in puscarii, si comunitatea, care e majoritara, sa poata trage la caruta economiei unidirectional, in aceiasi directie si toti o data.Inteligenta, seriozitatea,atasamentul fata de poporul lor, buna-credinta, spiritul civic, sunt, in Germania, la ele acasa. Excroci veniti de prin partile lor sunt o raritate, in schimb oameni integrii si cu dor de munca gasesti cata frunza si iarba. Pacat ca nu suntem in stare nici macar sa luam notite, sa vedem si sa intelegem cum se face de merge atat de bine "morisca" economiei la ei. Am curaj sa fac pariu ca, daca am intra in competitie cu ei, dac-am lua-o de zero, in acelesi conditii competitionale,inclusiv cu aceiasi constitutie, in cativa ani ne-ar lasa in urma cu cateva ture. Fibra intelectuala si morala din care sunt facuti i-a predestinat sa castige. Nu ma mira si nu e o intamplare ca sunt unde sunt. Multi dintre noi ii privesc ca pe niste semizei. Ne uitam spre ei cu o admiratie nemarturisita. Vrem sa intelegem de ce ei ajung mereu primii, sau printre primii, dar nu reusim decat sa suportm cu o stoica umilinta propria neputinta in a intelege, si cu atat mai mult sa-i urmam in marsul lor triumfator spre inaltimile everestului prosperitatii. Sunt ca o copie contemporana a ceia ce-a fost candva Grecia la vremea ei. Cultura germana e o prelungire, cu micile intreruperi provocate de obscurantismul medieval,a culturii grecesti, eroismul lor e copie la indigo al eroismului grecesc. Au pus temelie filozofiei contemporane, au creat o muzica care, ascultand-o, te muta intr-un alt univers, al trascendentului,o muzica prin care insusi Dumnezeu comunica cu noi.Iar toate aste nu constitutia le-a facut, ci germanii, Cand pronunti numele de german ai sentimentul ca trebuie sa-ti scoti palaria, ca trebuie sa-i dai Cezarului ce-i al Cezarului. Cand te uiti la inaltimea la care sunt ei, te apasa tristetea propriei neputinte, furia de-a suporta moravurile cu care ne-am deprins.
|
|
