„Discriminarea tiganilor începe în casele lor”


 


     Sursa articol   damian-draghici

Discriminarea rromilor începe în propriile lor familii, acolo unde, 24 de ore din 24, copiii aud de la parinti ca ei sunt tigani, iar ceilalti sunt români, atrage atentia artistul Damian Draghici. Câstigator al unui premiu Grammy, Draghici a cunoscut consacrarea muzicala în Occident si tot acolo a decis sa-si asume public etnia din care face parte.

Artistul a marturisit „La masa Adevarului” ca, în majoritatea cazurilor, complexele de inferioritate ale oamenilor, indiferent de culoarea pielii, genereaza atitudini antisociale. Efortul personal, rezolvarea trebuintelor primare si toleranta sunt însa, cheia normalizarii relatiilor dintre minoritari si majoritari în societatea româneasca. si Damian Draghici este unul dintre cei care prefera sa i se spuna tigan si nu rrom, considerând ca dezbaterile de acest gen sunt departe de a satisface nevoile comunitatii sale.

Artistul Damian Draghici spune ca el însusi a petrecut o buna parte din viata având complexul ca e diferit de ceilalti si ca nu va fi acceptat de majoritari din cauza etniei.

CARTE DE VIZITA

•    S-a nascut la 31 martie 1970, la Bucuresti.
•    A emigrat în Grecia înainte de 1989.
•    A absolvit Berklee College of Music (Boston, SUA).
•    Este liderul trupei Damian & Brothers.
•    În 2006 a obtinut un premiu Grammy.
•    A înregistrat 17 albume si a semnat coloana sonora a filmului „Piratii din Caraibe 3”.

„Devenim ceea ce vrem sa devenim”

-    Adevarul: Multi ar fi tentati sa spuna ca Damian Draghici este tigan asa cum Barack Obama e negru, adica un om care nu mai are legatura cu etnia pe care si-o asuma...

-    Damian Draghici: Am 17 baieti în trupa si fiecare are caracterul sau. În America am participat la niste seminarii acum doua luni. Ni s-a spus ca s-a facut un test si ca au luat doi gemeni identici si i-au pus în doua medii total diferite. Dupa 20 de ani, în afara de câteva lucruri pe care le aveau în comun - le placea muzica si aveau câteva cluburi preferate - erau total diferiti. Amândoi aveau radacini într-o familie extraordinar de buna.

Concluzia a fost ca mediul în care traiesti este cel mai important. Dar la un alt seminar pe care l-am urmat a reiesit ca poti sa traiesti într-un mediu anume, însa totul depinde de tine, de ce vrei sa faci. Ce-i drept 90% din tot ce facem noi în ziua de astazi sunt influentele care le-am auzit în copilarie si care s-au întiparit în subconstientul nostru, la 13-14 ani. În tot ceea ce facem, ne comportam ca niste copiii mici într-un corp mare.

-    În trupa dumneavoastra vedeti aceste diferente comportamentale?

-    as putea spune ca si la mine în trupa e acelasi lucru. Sunt diferite caractere, diferite probleme acasa, diferite vârste, diferite conceptii asupra vietii, tot felul de ciudatenii. Unul dintre colegii mei, Gicu, baiatul cel mai grasut din trupa, e putin mai în vârsta si are multa experienta. Vine dintr-o familie rea de tigani - unii sunt mai buni, altii mai rai! -, a vazut cele mai urâte lucruri, a cântat pe la spoitori, pe la cocalari, a vazut mâni taiate, sabii si dintre toti e singurul care niciodata nu a creat o problema.

Vine exact la ora potrivita, e corect nu a scos niciodata un cuvânt urât nu a întârziat niciodata o secunda si are cel mai frumos comportament. si atunci, cum poti sa crezi ce au spus aceia din America la testul pe care l-au facut cu gemenii? Cred ca si omul acesta de care va povestesc daca, la un moment dat ar fi avut curajul sa plece un pic din mediul acela, cum am plecat si eu, cred ca ar fi ajuns departe. Pentru ca are un comportament si o minte stralucite. E vorba doar de s,ansa pe care ti-o dai tu tie. Nu cred ca e vorba doar de ceea ce-ti da societatea.

-    E o chestiune genetica?

-    Cred ca e si genetica, dar e vorba, la o anumita vârsta, sa ai un vis, sa crezi în tine pentru ca noi toti devenim ceea ce vrem sa devenim. Sunt sigur ca Obama de mic copil stia ca o sa devina pres,edinte si ca poate celorlalti li se parea ca e nebun. Eu le spuneam alor mei ca am sa fiu asa, ca am sa cânt cu aia si am sa-mi fac nu-stiu-ce si ei îmi spuneau: „Damian esti nebun!”. si acum stiu ce voi face peste 10 ani.

Dar nu trebuie sa fie vorba doar de un vis pe care-l spui sau îl scrii pe hârtie. Trebuie sa si crezi în el. Subconstientul tau îl va realiza! Sunt lucruri pe care le regasim si în Biblie, spritual daca o ei: cere, crede si multumeste ca si cum vei primi si vei primi.

„Nu avem o educatie a liderilor”

-    Dar, în ceea ce-i priveste pe rromi, trebuie sa existe si un lider care sa le imprime o anumita linie în cadrul comunitatii. Unde este acest lider? Cei de azi nu prea se remarca din acest punct de vedere...

-    Cred ca e foarte simplu. Îl citesc pe Gandhi care a spus: „Daca vrei sa faci diferenta, fii tu diferenta!”. La noi înca nu s-a gasit un Gandhi, dar mai ales nu s-a gasit omul care sa înteleaga bine citatul asta. Fiecare face treaba doar pentru el, motiv pentru care nu putem vorbi nici de societate, nici de minoritate, de nimic! Fiecare e doar pentru el. Am eu, nu ma intereseaza de vecin! Trec pe lânga un om si-l vad sarac, ca nu are ce sa manânce si zic: „Sa fie sanatos! Mie cine mi-a dat?!”.

Este exact ca-n teoria care exista în România acum 15-20 de ani, parintii spunându-le propriilor copii: „Ai mei nu mi-au dat nimic, eu de ce sa va dau voua?!”. Nu conteaza daca parintii tai ti-au dat sau nu de toate, daca vrei sa faci ceva în lumea asta, sa schimbi ceva. Cred ca problema noastra de acolo se trage si în privinta liderilor.

-    Deci si liderii rromilor sunt tributari acestei mentalitati...

-    Eu nu cred ca noi avem lideri educati. Nu avem o educatie a liderilor! Daca nu te tragi dintr-o familie de lideri, cauti unul si înveti de la el, citesti si vezi pasii pe care îi face. Spre exemplu, acum câtiva ani m-am dus la unul dintre cei mai mari profesori din America si l-am întrebat cum pot sa cânt ca el? si l-am tot întrebat pâna când l-am zapacit si mi-a spus: „Fa ce am facut eu, urmeaza-mi pasii, studiaza, cânta în fiecare zi 8-10-12 ore, timp de 10-15 ani si o sa vezi ca o sa cânti ca mine!”.

Am înteles asta si am început sa studiez încontinuu. S-a facut si o cercetare în urma careia s-a descoperit ca daca ai 10.000 de ore studiate - ca instrumentist ca fotbalist ca baschetbalist - ajungi la cel mai înalt nivel posibil. Deci ai nevoie de 10.000 de ore acumulate si ajungi cel mai bun.

-    Nu-ti trebuie si talent?

-    si fara talent!
-    Bineînteles ca, daca ai o intuitie deosebita sau daca esti ceva mai talentat decât altul, atunci da, conteaza si acest lucru. Dar asta e valabil si la discutia despre lideri. Nu se pot face lideri peste noapte. De pilda, multi se considera oameni de afaceri. Esti om de afaceri ca ai vândut cinci terenuri si ca ai facut un bloc în regie proprie? Atunci oamenii din lumea americana care fac câte cinci mastere si s,coli de afaceri, aia ce mai sunt?! Negustorul care a vândut cinci terenuri si a facut un bloc e un fel de lautar, daca este sa ne raportam la muzica. A învatat meserie peste noapte.

-    Acest mesaj pe care l-ati enuntat trebuie transmis cumva de catre un lider...

-    La noi nu cred ca exista cineva care sa poata convinge...

-    Mai vorbeste Madalin Voicu despre problemele tiganilor, dar cum sa înteleaga oamenii mesajul daca nu vad un efort conjugat?

-    În primul rând trebuie sa vorbesti pe limbajul lor. Dar nu pe tiganeste, ci pe un limbaj care sa-i atinga. În al doilea rând, cred ca mesajul trebuie sa-l simti si sa-l aplici ca atare chiar tu, liderul lor. Daca îti da cineva doua miliarde pe luna pentru a face un lucru si daca nu-ti place sa faci lucrul acela, tot nu-l faci! Fiecare dintre cei care au câte un mesaj, îl are pentru interesul sau. Ei fac de obicei ceea ce e mai important pe lista lor de valori. Ce valori am eu? Valorile mele sunt ca vreau asta, asta si asta si atunci vad lumea în felul meu.

-    Deci e o deficienta de comunicare pâna la urma...

-    Când ma duc la televizor si spun ca o sa facem nu-stiu-ce, când ma duc în Europa si spun ca aduc nu-stiu-ce, ala care se uita la mine, saracul, nu are idee despre ce vorbesc eu, nu stie ce înseamna europarlamentar, ce înseamna avion sau pasaport. Omul se gândeste: „O sa am si eu mâine o pâine pe masa? Cum sa dorm si ce sa fac? Copilul are temperatura!”. Credeti ca lui îi arde de ce îti arde tie, ca parlamentar?! Omul ala nu a ajuns nici la prima treapta a piramidei lui Maslow - nu are nici îmbracaminte, nici casa si nici siguranta. M-a mai întrebat cineva acum vreo doi ani: „Ce credeti despre libertatea de exprimare a rromilor?”. Persoana aceea era doctor docent.

L-am întrebat la rândul meu, daca a avut vreo problema cu alimentatia pâna la 22-23 de ani. Ati dormit vreodata în ploaie, pe strada, în vânt? Nu. Ati avut temperatura si niciun medicament la îndemâna? Nu. si atunci vorbiti de libertatea de exprimare?! Pai omul ala, tiganul de rând, cum poate sa se gândeasca la libertatea de exprimare atunci când îi e foame?

„Fiecare e cu valorile lui”

-    Ati mers în comunitatile de rromi, sa stati de vorba cu ei?

-    Da, si asta e problema lor: nu-i intereseaza valorile pe care le avem noi. Eu cheltuiesc bani pe carti si apoi stau cu ai mei de vorba. Ei sunt mult mai diferiti decât cei din alte comunitati si le spun ca am citit o carte. Se uita la mine si zic: „asta e nebun! Mie îmi arde acum sa ascult ce spune el?!”. Valorile sunt total diferite si atunci lor trebuie sa le dai exact ceea ce au nevoie.

Este cel mai important lucru! Asta este valabil si în cazul tiganilor, si al românilor, si al africanilor, pentru orice comunitate. Suntem egali, ne-am nascut toti la fel. Eu am vazut oamenii de la mine din trupa care muncesc 16-18 ore pe zi si care dau randament tigani fiind.
-    Atunci de ce majoritatea tiganilor sunt perceputi negativ?

-    Pentru ca nu-i motiveaza nimeni si fara motivatie noi nu lucram. Cel mai important lucru pentru noi care este? Cu cât lucrul de care te ocupi e mai sus în lista ta de valori, cu atât mai mult faci lucrul acela. Un filosof american spunea ca noi, de obicei, încercam sa facem orice ca sa scapam de durere decât ca sa ne ducem spre placere. Esti mai dispus sa faci ceva ca sa n-ai durere decât sa-ti produci o placere. Asta e problema tiganilor, pe care ei n-o constientizeaza. Ei încerca sa evite frica: „Voi avea de mâncare mâine? O sa-mi pot creste copiii?”.

-    Cine ar trebui sa se ocupe de lucrurile acestea - ei singuri, statul, liderii lor?

-    Nu se va întâmpla nimic daca cineva nu ia o decizie clara. Am fost casatorit de doua ori si stiu ca, de obicei, ce se întâmpla în societate este exact ceea ce se întâmpla într-o familie. Societatea e o familie mult mai dezvoltata. Când „se rupe filmul” între barbat si femeie e atunci când nu mai au timp unul pentru celalalt. Nu se mai lucreaza ca într-o echipa. Aici nu e nevoie de un lider cât e nevoie de un coordonator.

Tu accepti problemele mele, eu accept problemele tale. Acum câtiva ani, cineva îmi spunea: „Cum e posibil sa atragi lucruri bune în viata ta?”. Secretul acesta mi l-a dezvaluit un profesor: „Damian, tu atragi exact ceea ce gândesti!”. Îti place când vii acasa la nevasta - cel mai rudimentar exemplu vi-l dau! - si o auzi întrebându-te unde ai fost de ce ai întârziat? În momentul ala vrei sa scapi de ea, sa fugi! Dar daca îti spune atunci când ajungi acasa: „Ce faci iubitul meu? Esti bine? stiu ca ai muncit toata ziua, hai sa mai stam de vorba!”? În momentul acela o accepti. Acelasi lucru se întâmpla si cu oamenii astia care sunt tiganii. Daca încontinuu îi ponegresti, le dai cu biciul si le spui hotilor, ce sa astepti de la ei?

-    Cu alte cuvinte, spuneti ca prejudecatile majoritarilor le-ar determina comportamentul?

-    Credeti ca pâna nu se va întâmpla ceva la nivel mondial, se va schimba felul în care parintii nostri ne cresc? Deseori suntem distrusi din cauza parintilor. Pentru ca fiecare lucru care ne pune jos respectul de sine e din cauza parintilor si a celor din familie care, cândva, ne-au spus: „Ce tâmpit esti, nu o sa faci niciodata nimic în viata! Ia uite, ai nasul mare!”.

Toate astea ne-au facut pe noi, astazi, sa citim mii de carti ca sa ne schimbam. Nu avem respect fata de sine. Daca unui copil de mic îi spui: „Esti cel mai bun, esti destept inteligent!”, devine un om luminos pentru ca a crescut pe o baza foarte puternica. Am baieti în trupa carora le spun sa se duca sa-si faca actele si ei îmi spun ca nu stiu sa faca asta pentru ca „sunt treburi de gagii”, adica de români. si sunt baieti cu liceul, care stiu sa scrie! Eu stiu ca ei pot dar îi opreste altceva, la nivel psihic.

„Eu prefer sa ramân tigan, nu rrom”

-    Cum e corect – „rrom” sau „tigan”?

-    Daca m-am nascut tigan si am fost tigan pâna în anii 2002-2003 când a decis cineva sa nu mai fiu tigan e ca si cum i-ai spune cuiva „vlah” sau „dac” în loc de român. Eu prefer sa ramân tigan. asa ar trebui sa schimbam si cuvântul „gipsy”.

-    Oamenii simpli din etnia dumneavoastra vor sa li se spuna tigani sau rromi?

-    Ei nu stiu de cuvântul „rrom”. „Rrom” în limba romanes înseamna „tigan”.

-    E o falsa dezbatere pe aceasta tema?

-    Da! si prin asta se face o discriminare pentru ca cineva îti impune un alt nume care, de fapt te face sa te simti inferior. Asta pentru ca altul are puterea asupra ta.

-    Iata un lucru foarte interesant...

-    Daca stai si analizezi psihologic, când îl întrebi pe altul: „E bine sa ma îmbrac în albastru?”, îi dai lui puterea de a decide. Daca tu îmi spui ca nu sunt tigan ci rrom, atunci tu stii mai bine decât mine pentru ca esti inteligent si iarasi ma faci sa simt un complex de inferioritate.

-    Cum vi se pare muzica lui Tamango?
-    Foarte buna si omul exprima ceea ce simte. Este un tigan pur, 100%. Este ca si acei oameni care fac linguri sau burlane, arata ceea ce stie el sa faca.

-    si Tamango spunea ca vrea „sa ramâna” tigan...

-    Împreuna cu Fundatia Soros vom avea o campanie pentru un an, doi sau trei în care fiecare rrom important - dintre cei care sunt cineva în societate, care s-au realizat si care nu au curajul sa spuna ca sunt rromi - va spune ca e rrom. Sunt oameni pe care i-am întâlnit si vor recunoaste pentru ca acest clip si campania în sine vor fi în asa fel facute încât îi vor determina sa-si dea drumul la suflet. Asta pentru ca e imposibil sa traiesti cu o minciuna mii de ani.

„Multi vor recunoaste ca sunt tigani”

-    În Statele Unite nu exista atâtea complexe din acest punct de vedere...

-    În Los Angeles, aproape de mine, este Hills Hollywood si acolo e zona homosexualilor. Am vorbit cu foarte multi oameni care au fost casatoriti, care erau de o seama cu parintii nostri si care au trait 30-40 de ani casatoriti, au facut copii si nu au avut curajul sa spuna ca sunt homosexuali. Pâna la urma nu au mai putut sa tina greutatea asta pe umeri si au spus: „Gata! Sunt gay!”.

În momentul acela au simtit cea mai mare eliberare si nu a mai contat pentru ei ca proprii copii îi judecau. În primul rând, nu mai cereau aprobarea cuiva. Erau ei 100%! Asta se va întâmpla si la rromi, care-si vor da drumul la suflet. Eu personal, în afara de Madalin Voicu si Nicu Paun, nu am auzit de la altcineva ca a recunoscut ca e tigan. Dar sunt multi artisti, cântareti extraordinar de buni. Credeti ca omul acela, care stie ca e dar nu spune, se simte bine?

-    E o lupta interioara...

-    Nu cred ca se simte bine. si stiu sigur pentru ca mie mi s-a întâmplat. si oricui care spune o minciuna.

-    Cât timp va trece pâna când fiecare ne vom asuma identitatea si, pe de alta parte, pâna vom actiona ca niste oameni responsabili?

-    Valorile sunt cele mai importante. Daca nu ai valori...
-    Avem valori?

-    Nu. Acum doi ani au facut în „Times Magazine” o cercetare. Idee era ca înaintea fiecarei casatorii, cu 45 de minute înainte de a ajunge în fata preotului sau a starii civile, sa se dea mirilor o lista cu cinci întrebari legate de valorile lor.

-    Sa se constate daca sunt compatibili sau nu...

-    Asta din cauza lipsei valorilor... Care sunt de fapt valorile? Vreau sa am casa, masina, vreau sa am conditii, sa fiu fericit eventual niste lanturi la gât si un Mercedes? Astea nu sunt valori! Eu ma refer la valori interne - ambitie, caracter, dragoste, intimitate, libertate, libertate de expresie. Acestea sunt valorile reale ale omului.

Spuneti-mi câti oameni pot sa spuna care sunt valorile lor reale? Nu ma refer la rromi, ma refer la orice român! Sunt foarte putini oameni din acestia pentru ca majoritatea fac lucrurile din obis,nuinta si le fac din cauza societatii. Valori nu înseamna sa-mi fac casa la Pipera sau la Izvorani doar ca sa-ti arat tie ce am eu acolo. Eu vreau sa-mi fac acolo o casa mica, sa te invit la iarba verde pentru ca îmi place natura. Cât timp traim cu valorile astea nu suntem OK, ne pacalim unii pe altii.

-    Pacaleala este o alta meteahna a românilor, indiferent de etnie...

-    Spre exemplu, un patron nu se prea gândeste la client la relatiile cu clientul sau. Pentru el nu exista asa ceva si întotdeauna merge pe principiul „ce-i în mâna, nu-i minciuna”. Ma duc si cânt si mi se spune ca am o ora. Eu cânt o ora si jumatate, doua ore, pentru ca îmi place ceea ce fac. Nu se poate încontinuu sa fii doar pentru tine. „E ora 17.00 si trebuie sa merg acasa”. La mine nu exista asa ceva!

-    E vorba si de egoism...

-    Egoismul! Se vor schimba valorile si atunci cred ca ne vom schimba cu totii.

„Am uitat cât de rau ne-a fost”

-    Ce nu merge în România, în viziunea lui Damian Draghici?

-    Lucrurile merg asa cum merg dintr-o inertie a momentului. E o roata uriasa. Cine merge pe roata e bine si-i place, cine nu, încearca înca sa se urce pe roata. Cam asa vad eu lucrurile, metaforic vorbind. Ascultam pe BBC News, acum câteva zile, un material despre criza economica de la unguri.

L-au întrebat pe un om de 80 de ani daca era mai bine acum 20 de ani si el a spus ca era mai bine. Spunea ca erau mai multe asteptari, ca se simteau mai liberi, ca le dadeau apartament degeaba...
-    Da, spunea ca se simtea mai liber, ca si conditiile erau mai bune. Apoi i-au luat un interviu celui mai bogat om din Ungaria, iar acesta a spus ca lucrurile merg foarte bine acum pentru ca omul care are încredere în el poate sa faca ceva.

 Omul acela de 80 de ani, clar uitase cât de rau era comunismul din cauza ca nu avea asteptari mari. Capitalismul e o lume exact ca o jungla - te lupti sau nu te lupti. Dar asta nu se întâmpla numai în capitalism, ci i se întâmpla oricui în viata. Daca le dai oamenilor niste exemple dramatice îsi vor pune mintea la contributie.

„În politica noastra sunt si lautari, si muzicieni”

-    Cum vi se pare clasa politica româneasca?

-    Cred ca exista lautari si muzicieni, cred ca exista negustori si oameni de afaceri. asa cred ca exista si oameni care au devenit politicieni fara sa aiba în spate o s,coala politica, dar si politiceni adevarati.

-    Din a doua categorie avem ceva? Puteti sa-mi dati câteva exemple?

-    În SUA, daca te duci si îi iei pe politicieni la rând, vei vedea ca fiecare are un CV cu cel putin 20 de scoli în domeniu. Au studii politice cu aplicabilitate în viata oamenilor. Deci nu poti sa devii peste noapte politician, cum nu poti sa devii nici lautar sau orice altceva.

-    si politicienii nostri îti pot arata diplome...

-    Nu cred ca diploma e importanta. A fi politician nu e ceea ce cred ei. Nu poti intra oricând si oricum în politica. E ca si cum cineva m-ar întreba pe mine daca nu cumva vreau sa devin fotbalist? Nu pot face asta peste noapte. Se spune ca America e tara tuturor posibilitatilor, ca poti sa faci orice.

 Da, dar exista o mica nuanta! Poti sa faci orice la care esti bun, la care esti devotat. Nu poti face un anumit lucru numai pentru bani si sa faci o s,mecherie din asta.

-    Dar din pacate, smecheria merge bine la noi...

-    Asta pentru ca nu exista valori. Am întrebat multi oameni de ce lucreaza si doar unul mi-a raspuns corect. Peste 90% din ei se duc la munca pentru ca o fac si ceilalti. De aceea, diferenta e realizata de cele câteva procente care mai ramân si care stiu ce vor.

„Noi suntem tigani, iar aia sunt gagii”

-    Va amintiti de vreun moment în care ati fost discriminat de majoritari?

-    Discriminarea cred ca începea în casa, auzind 24 de ore din 24 ca „noi suntem tigani, iar aia sunt gagii”. Când ajungi afara esti deja discriminat prin ceea ce a facut familia. Esti deja într-un cerc vicios si ai niste lucruri care îti sunt clare, niste prejudecati. si când te duci sa inviti o fata la dans te gândesti ca esti tigan si ca ea nu va vrea sa stea cu tine. Când eram la s,coala am stat în banca cu o fata. Primul lucru care îmi venea în minte, la 8-9 ani, era: „Eu sunt tigan”. Noi suntem ceea ce parintii nostri au dat creierului nostru atunci când eram mici.

-    Dincolo de acest complex, ati fost vreodata victima a discriminarii?
-    Au existat discriminari, dar eu sufeream de un complex de inferioritate, luat ca un virus, din familie. si-l aveam foarte bine înradacinat. Înainte sa scot un cuvânt îmi spuneam ca sunt tigan. Am ramas odata supercomplexat. Înainte de a pleca din România, m-am dus la institutul de impresariat artistic sa-mi iau un atestat. Am spus ca am venit „pentru ridicarea atestatului”.

Ani de zile mi-a ramas tâmpenia aia în cap, ca am folosit termenul „ridicarea” în loc de „eliberarea” atestatului. Acum un an ma uitam pe un site si scria ca „pentru ridicarea banilor pe anul 2008 puteti veni...”. si când te gândesti ca m-am chinuit vreo 17 ani din cauza acelui cuvânt care mie mi se parea nepotrivit daca era folosit de un tigan...

-    Sunteti un om care a luptat în permanenta sa se autodepaseasca, însa sunt foarte multi aceia care încearca sa iasa în evidenta prin altceva - manele date la maximum, agresivitate, haine scumpe etc.

-    Adica prin a nu fi transparenti. Ei au nevoie de un lucru foarte simplu: sa fie semnificativi. Iata un exemplu: eu, daca vin si va pun pistolul la tâmpla, în momentul acela cine e semnificativ dintre noi? Evident ca eu, pentru ca am pistolul. Toate lucrurile acestea vor sa arate altceva. Multi nu au ce sa manânce acasa, dar vor sa arate altceva decât ceea ce sunt. Prin asta îsi câstiga importanta, li se umple sufletul cu ceva care e fals. Înlauntrul lor e tot un gol si întotdeauna vor fi într-un cerc vicios. Scriptura spune: „Adevarul te va face liber!”.

-    E o chestiune de raportare la tine însuti.

-    Nu ne referim aici numai la rromi. Sa nu credeti ca am o înclinatie obsesiva, însa totul se rezuma la valori.

„Nu am un public format din tigani”

-    Madalin Voicu spunea ca tiganii nu cânta manele pentru ei, ci pentru români...

-    Sunt si tigani care asculta manele. Dar sunt tigani care nu asculta muzica lautareasca. Eu nu am un public format din tigani. Poate ca sunt câtiva tigani care ne asculta, dar peste 90% din public e format din români. Am avut un concert la Arenele Romane si am avut 8.000 de oameni. Au trecut prin sala si câtiva tigani si au spus: „Hai mai de aici ca asta e nebun cu rockul lui!”.

-    Nu v-ati simtit exclus de propria comunitate, în anumite momente?

-    Nu. Poate sa se întâmple asta, dar eu stiu cine sunt si ce vreau. Îmi cunosc valorile foarte bine si atunci nu ma deranjeaza opinia nimanui. Am ajuns la un nivel pentru care am luptat foarte mult si pentru care am studiat foarte mult. Ma autoeduc sa înteleg ca nu am nevoie sa-mi spuna nimeni daca sunt bun sau nu. Eu am nevoie sa-mi fac munca pentru mine, sa fiu cât mai transparent.

-    V-ati afirmat cântând la nai. De ati renuntat?

-    Din nevoia de transparenta. A venit un moment când nu mi-a mai placut pur si simplu.

-    Sau v-ati luptat în permanenta cu firea nestatornica? Damian Draghici - slab, Damian Draghici – solid, Damian Draghici – cu barba, Damian Draghici – fara barba. si look-ul spune multe despre un om...

-    N-am nicio problema cu asta. Daca m-as fi îngrasat atunci când trebuia sa fiu slab, ca sa arat bine în ochii altora, sa am confirmarea lor, m-ar fi deranjat dar acum când am trecut peste problema asta si sunt gras nu ma deranjeaza. Sunt OK cu mine. Naiul a fost un instrument pentru mine, o unealta care mi-a facut bine la orgoliul artistic. Am început sa cânt la nai din orgoliu, ca sa dovedesc cât de bun sunt. De la 3 la 12 ani „am vagabontit”, nu am facut nimic. La 12 ani am luat instrumentul si m-am facut de râs la niste baieti dintr-un ansamblu. M-am pus sa cânt non-stop ca sa le dovedesc tuturor ca sunt extraordinar de bun.

Am mers mai departe, am devenit foarte bun, dar eram gol pe dinauntru. Când faceam un album nou, ma chinuia o întrebare: „Oare am fost facut pentru muzica?”. Am lasat instrumentul un an de zile, dupa concertul din mai 2001, dupa concertul acela mare, dupa confirmarea valorii muzicii mele. Ceva nu era în regula si m-am dus la psihologi, la seminarii, la guru, la yoga, tineam diete de tot felul. Apoi mi-am dat seama ca eu faceam toate lucrurile acestea ca sa le dovedesc altora ceva si nu le faceam pentru mine.

Din acel moment s-a schimbat toata filosofia mea de viata. Am facut primul CD în 2003, fiind producator, compozitor, pianist vocalist. Faceam orice altceva, dar fara nai. Muzica pentru filme si orice faceam era exact ceea ce simteam. Nici nu mai conta anvergura sau amploarea proiectului. Altcineva, cu valori diferite, ar putea crede ca e o fita de-a mea.

-    Ati renuntat la bani multi?

-    Am avut oportunitatea sa ajung undeva, unde mi-am dorit sa fiu din punct de vedere financiar si din toate celelalte puncte de vedere, dar eram extraordinar de gol pe dinauntru. Am zis sa mi se dea un proiect sau ceva care nu are anvergura, dar care ma face fericit. Nu vroiam sa am toti banii aceia ca sa-i dau la psihologi sa ma faca bine. Am început sa fac lucruri noi si a venit turneul cu Joe Cocker.

Cerinta a fost sa cânt cu vocea doua piese pe care le cântam dupa CD. Am spus ca eu nu pot sa cânt cu vocea pentru ca nu sunt solist vocal. Mi s-au mai cerut 3-4 piese cu naiul. Am spus ca vreau mai putini bani decât mi se ofereau, dar sa ma lase sa cânt piesele care-mi plac mie. I-am convins ca o sa prinda la public pentru ca sunt reale.

-    Cum ati început proiectul Damian & Brothers?

-    În Statele Unite am început sa ma ocup de muzica de film, dar existau foarte multe lupte interioare pâna când am venit în vacanta în România, înainte de „Piratii din Caraibe”. Atunci aveam niste proiecte mari, dar exista o problema uriasa si cine ma cunoaste stie. Eram gol, extarordinar de gol si nefericit.

Cu toate ca, din alte puncte de vedere, ajunsesem la visele mele. Prin 2001 am stat cu prietenii la diverse mese, la restaurante si erau lautari pe care îi stiam de mic. Au început sa cânte niste piese si am început sa plâng. Era un vis de-al meu de mic copil sa fac o trupa. La 18 ani, în 1988, m-am si vazut cu lautarii mei într-un avion. Se facea ca eu eram unul serios, care ajunsese undeva, si plecam la un concert. Uite ca s-a întâmplat exact viziunea aceea. Am început sa dau telefoane pentru a forma o trupa si le-am spus ca o sa cântam muzica lautareasca.

-    Aveti vreun punct de intersectie cu muzica lui Goran Bregovici?

-    Nu cred. Muzica balcanica, în ultimii 20 de ani, s-a schimbat si e un amalgam. Pâna în 1989, muzica balcanica se definea foarte bine. Oamenilor le suna familiar câteva game si câteva moduri populare care sunt folosite si de sârbi, si de bulgari, si de noi. Dar e foarte bine sa ai o muzica care sa se asemene cu ceva. Pâna la urma, cele mai bune hit-uri sunt cele care se aseamana cu altceva, potrivit cercetarilor.

Dar nu stiu daca Goran Bregovici cânta „Balalau” sau „Cine a pus cârciuma în drum”. Astea sunt piese românesti, lautaresti, tiganesti. Când l-oi auzi ca o sa cânte cântecele astea, voi spune ca semanam unii cu altii. Damian & Brothers cânta muzica lautareasca autentica veche.

       

Published 23 Iulie 2009

 


        pot fi contactat prin E-mail                      Home Popescu-Colibasi  


click spre "negustori"