|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-bacchante
Simt elitist – extreme elitiste
“Eu zic ca majoritatea ar trebui sa decida”
-de cate ori aud replica asta, ceva explodeaza. Cum adica domnule, bazat pe ce? Bun, nu am chef si dispozitie in a intra in vesnica polemica democratie vs absolutism – pt ca in sine, au fost niste experimente politice, unul doar mai putin esuat decat celalalt si impus ca atare ca fiind cea mai buna solutie. Ce ma deranjeaza pe mine e ca principiul democratic se aplica peste tot. Oriunde. In orice domeniu. La orice ora. Nu vad absolut nicio justificare pentru care trebuie sa inghit n statistici conform carora ma incadrez, de ex, intr-o generatie de inculti, analfabeti, amatori de cluburi de 2 lei, cu haine kitch, cu biblioteca formata din reviste glossy, cu principala ocupatie statul degeaba si/sau televizorul etc etc. Probabil cunoaste toata lumea statisticile de genul si veridicitatea lor. La un moment dat am ajuns sa ma satur de a fi incadrata pe nedrept in diverse categorii. Bine, fac parte din fumatorii sub 25 ani, de ex. Dar asta nu inseamna ca simt un sentiment de altruism fata de “co-categoristii” mei.
In ceea ce ma priveste societatea si majoritatea sunt de regula niste rebuturi. Nicaieri in istorie masele nu au reprezentat altceva decat o unealta ametita a diversilor – fie ca diversul era om politic, dictator, Biserica sau orice altceva. Da-i paine si circ si l-ai rezolvat. Romanii au intuit asta. Astazi se stie acest fapt. Doar ca azi majoritatea se considera elita. Ceva la un moment dat s-a rupt, odata cu principiul democratic, si s-a ajuns la a iconiza niste oameni care pana nu de mult nu reprezentau altceva decat niste robotei in mainile sortii – soarta in acest caz fiind puterea (sub orice forma vreti voi). Prin absurd inteleg “importanta” democratiei. In concret insa, replica de la inceput imi da tot mai multe momente de indignare si iritare. Unde e un grup e si o majoritate, si evident niste “exclusi” – problema e ca tocmai exclusii gandesc si se lasa prada ideilor. Ceilalti nu fac decat sa adere la ceva frumos si impodobit, apetisant, tocmai pe placul lipsei de gandire si profunzime. Oriunde isi pune majoritatea amprenta se inregistreaza un regres, cel mult o stationare intr-un punct mort. Nu exista revelatii decat la nivel de individ. Nu exista idei si concepte decat la nivel de intelect, la nivel de intelect elitist, daca vreti. Insa, aproape inevitabil, se cade in extrema in care subsemnata se gaseste – ignoranta fata de majoritate incepe sa se dezvolte intr-un dispret, de multe ori dus la extrem; senzatia de independenta fata de doctrina majoritara devine incet incet o necesitate, un fel de aer pentru intelect. Ajungem sa ne detasam si sa respingem orice are o participatie larga, doar pentru acest motiv. La un moment dat se pierde esenta din tot ce inseamna aderenta maselor. Cateodata ne scapa printre degete idei ce poate, intr-o minte ceva mai libera, ar fi dus la o revelatie. Se creeaza cercuri peste cercuri, tot mai stramte si mai zidite. De la elogiul maselor apare tendinta de elogiu, pe nedrept, al elitelor – care pe nevazute se transforma doar intr-o contra, fara idei, fara baze, fara ceva concret care sa-i caracterizeze. Nu va duce asta doar la o noua majoritate, de care altii vor simti nevoia sa se desprinda?
Apare un cerc vicios… un cerc inutil. Pana la urma, ce e mai rau? Sa fii un majoritar inexistent, o papusa ca atatea altele, sau un extremist mizantrop, pentru care singurul scop a ramas opozitia, indiferent pe ce se cladeste ea…
Arana
Inapoi la insemnarea sursa Guru Guru
|
|
