Blogul meu nu se vrea unul politic, social sau de actualitate. Din pacate insa sunt fortata sa traiesc in realitate si oricat imi place sa ma refugiez in diverse universuri alternative, nu merge de fiecare data. Evident ca lumea politica nu are cum sa-ti fie indifirenta pe la noi, cu atat mai putin in perioada de campanie electorala – vrei nu vrei, tot vezi un pliant sau un banner, tot auzi vreun slogan pe undeva. Totusi, momentan situatia mea e de revolta fata de viitoarele alegeri.
Inainte insa de a detalia, trebuie sa spun cate ceva despre mine, pentru a fi mai clar de ce iau o anumita hotarare. Am cam inceput sa inteleg ceva despre politica si democratie prin clasa a5a sau a6a datorita unei profesoare de istorie exceptionale. Mai tarziu, mi-a devenit profesoara de educatie civila, materie pe care am indragit-o extraordinar de mult. Am citit pe atunci ce imi era accesibil despre democratie, drepturi, despre societatea civila, en fin, despre cum ar trebui sa fie o societate utopica si ce suntem noi de fapt. Am facut cunostinta de pe atunci cu Thomas Morus, cu Hobbes sau cu Rousseau astfel incat interesul meu pentru politica era destul de crescut. De mentionat ca aveam 13-14 ani (totusi, a nu se intelege ca i-am citit in original pe cei de mai sus, nu as fi avut cum sa inteleg; am citit fragmente si am stiu sa tin urechile deschise). In aceeasi perioada am participat la 2 concursuri nationale – olimpiada de cultura civica si concurs national pe tema democratiei – la cel din urma castigand si un premiu 2. Acesta fusese de fapt un merit al unei echipe, din care sarcina mea a fost cea mai grea, si anume concursul scris, constand in comentariul efectiv al unor drepturi. A fost o experienta interesanta si care m-a facut sa constientizez cat de important e sa iti cunosti si sa stii sa iti folosesti drepturile.
Iata-ma acum, dupa ceva ani, aflandu-ma in postura in care refuz sa imi exercit un drept – unul deosebit de important, in my book. Motivele sunt numeroase si ajung sa fie stupide, insa e totusi realitatea. Aceea pe care de multe ori imi vine sa o scuip sau sa o injur sinistru, insa stiu ca nu rezolv nimic. Nu pot decat sa accept faptul ca sunt studenta. Ca stau la 350 km de casa si practic nu am acces la campania de acolo. Ca desi votul uninominal s-a vrut un pas inainte – si am votat pentru el – acum imi dau seama ca la noi tot nu va exista niciodata un vot uninominal pur. Tot partide se vor vota, doar sistemul a devenit mai complicat. Pentru ca pe langa ca nu am acces la campanie, nu pot nici vota. Exact, in B fara viza de flotant nu pot vota pentru acasa. Nu ca as stii ce sa votez. De ce nu am viza aia amarata? Pentru ca nu stiu cum as putea din bursa de 100 euro sa stau in garsoniera de 250 si pentru ca nimeni nu isi bate joc de mine – therefore, nu am ce cauta in camin. Asa ca am ajuns la las’o ba ca merge asa. De ce nu merg acasa, sa votez acolo? Pentru ca minunatele Cai Ferate Romane au un singur tren spre casa mea, pentru ca si acela e noaptea si face 9 ore, iar eu am ore vinerea pana la 8 seara si lunea muncesc de dimineata. Pentru ca varianta cealalta care implica un tren si un microbuz imi face mereu probleme; trenurile in loc de 4,5 ore fac 6 sau 7, trenurile in loc de caldura ofera preturi exorbitante si conditii de mina: frig si intuneric si umezeala. Pentru ca ultima data cand am venit de acasa era sa mor in Gara de Nord si spre norocul meu ma asteptase cineva, altfel probabil chiar se intampla asta. Spiritul solidar al romanului se rezuma la holbat insistent si eventual si zis ceva de mama ca ai lesinat cand vroia el sa coboare din tren.
Nu, nu imi caut scuze si nu ma lamentez. Pur si simplu spun ce am de spus, poate chiar ma revolt ca exista atatea impedimente. N-ar trebui sa te lupti cu morile de vant ca sa poti vota. E un drept fundamental, insa aparent la noi se incearca sa fie cat mai orientat spre anumite categorii de persoane. PDL se promoveaza cu manele, altii cu vesnicele pomeni electorale, acum 2 zile la standul PSD+PC (a propos, doar mie imi suna asta a partidul comunist, mai ales alaturati socialistilor?) era populat de vesnicii mosuleti, linsi bine de catre reprezentantii minunatelor partide. Pe mine m-au ignorat complet, vedeau insa un mosulet sareau pe el. E clar cum vor sa castige electorat, iar o minte inteligenta si niste aptitudini pe masura nu se numara in mod evident printre mijloacele lor. Desi se vor individualizati, nu sunt in stare sa se rupa de partidul mama care le baga in buzunarase fondurile pentru campanie. O campanie pentru un vot uninominal ar trebui sustinuta pe masura. Sau cel putin asa vedeam eu lucrurile cand am zis da la referendum. Speram in niste slogane individualizate, in niste programe si idei. Speram sa vad oameni care vor schimbare, car vor cu adevarat sa faca ceva, nu doar niste instrumente ale partidului care, spre deosebire de acum 4 ani, nu mai sunt niste nume intr-o lista, ci niste poze intr-un colegiu. Pentru ca in afara de poze, totul e la fel. Iar colegiile mi se par o gluma proasta, sunt limitative iar candidatii au fost repartizati dumnezeu stie cum, doar sa se aleaga fiecare cu bucata lui de paine. Nu pot sa ignor sentimentul de frauda si de gluma proasta ce se ascunde in spatele acestor alegeri.
Nu stiu prea bine ce e cel mai corect sa fac. Nu stiu cum as reactiona daca as fi acasa si as elimina din start jumate din motivele care ma impiedica – obiectiv vorbind – sa votez. Poate as reusi sa ignor goana dupa electorat sub orice forma, poate as reusi sa aflu cate ceva despre oamenii aceia, poate chiar m-ar interesa mai mult. Problema insa e incepe sa ma si intereseze mult mai putin. Fata de acum 5 ani sa zicem, cand stiam cam tot despre realtiatea curenta politica, azi sunt aproape pe nicaieri. Mi-e scarba de aceleasi fete sub diverse nume, de ideea de a alege cel mai mic rau dintre toate, fara a avea o posibilitate reala de a simti ca faci o alegere buna pentru tine ca cetatean. Mi-e scarba cred si de campaniile hai sa votam si, evident, hai sa nu votam. Fiecare ar trebui sa fie in stare sa ia decizia corecta. Problema mea e ca votul meu e egal cu cel al prostimii. Am mai zis-o, nu cred in democratie desavarsita, in vox populi, in majoritatea decide. Pentru ca de regula majoritatea e proasta. Pe de alta parte nu sunt de acord nici cu ideea cum ca e totuna daca votez sau nu pentru ca al meu vot nu conteaza. Adevarul e oarecum la mijloc si de asta aproape ca mi-ar conveni un sistem apropiat electorilor, doar ca alegerea acestora sa fie de alta natura, nu tot vox populi. Nu stiu de ce are nevoie Romania in momentul asta, cert e ca ne-am cam saturat de vesnicele probleme de imagine si de personalitate nationala. Si nu sunt destul de sigura ca se poate remedia ceva, sau ca mentalitatea “usor” balcanica nu e de fapt cea care ne conduce unde suntem, indiferent de schimbarile din “frunte”. Nu cred ca intr-o tara pot exista suficiente minti iluminate sa produca o schimbare in calitate de majoritate. Doar de minoritate, detasata de mase, ceea ce momentan nu se poate, nu se incurajeaza si evident, nu se prea accepta. Asa ca ne mai zvarcolim fiecare cum putem, unii mai speram, altii pleaca, altii ignora si uite asa vor mai trece patru ani. Sau unul pana la la prezidentiale, cand poate poate… Pana atunci insa nu, de data asta imi voi refuza si incalca dreptul.
Arana
