152 compilatii

     Este greu sa mai fi original in "scris" sunt multi care stau mult mai bine la "procesor" incit nu prea mai exista teren "virgin".Este posibil sa va fi scapat aceste informatii si de aceea ma rezum sa repun in "pagina" doua articole din surse diferite care se completeaza si aceasta este contributia mea.

     Cu Google daca cauti gasesti 1770 de referinte la "EFECTUL-LUCIFER" in 0,22 secunde asa ca ma rezum sa "postez" unul din ele.

     Efectul Lucifer - de Dorina Enciu 04 DECEMBRIE 2007

     În 1971, psihologul Philip Zimbardo, autorul cartii lansate recent în SUA a selectat un grup de 24 de studenti la Stanford - tineri echilibrati inteligenti care nu au avut probleme cu drogurile si nici cu legile În sase zile jumatate s-au transformat în bestii aducând la disperare cealalta jumatate

     Într-o dimineata de duminica Politia din Palo Alto California a arestat un grup de studenti sub acuzatia de jaf armat si tâlharie. În realitate singurul lucru pe care îl facusera tinerii fusese sa raspunda unui anunt dat de psihologul Philip Zimbardo care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia sa descopere daca oamenii buni oamenii obisnuiti se pot transforma în oameni rai sub presiunea circumstantelor.
Experimentul din Închisoarea Stanford a avut loc în 1971 si a devenit cel mai cunoscut si cel mai controversat experiment psihologic. În curând cartea Efectul Lucifer. Cum devin rai oamenii buni a psihologului american Philip Zimbardo aparuta recent în SUA va fi tradusa si în limba româna si va aparea la editura Humanitas. Cartea face o paralela între acest experiment si abuzurile asupra prizonierilor din închisoarea americana Abu Ghraib de lânga Bagdad.

     Psihologii au selectat 24 de tineri echilibrati inteligenti fara probleme medicale care nu au consumat niciodata droguri si care nu au avut vreodata probleme cu legea. Voluntarii au fost împartiti prin tragere la sorti în gardieni si prizonieri roluri pentru care au fost platiti cu 15 dolari pe zi. Am vrut sa testam efectele psihologice a ceea ce înseamna sa fii prizonier sau gardian. În acest scop am simulat conditii de închisoare în subsolul Universitatii Stanford si apoi am notat efectele institutionalizarii asupra comportamentului tuturor celor închisi între patru pereti a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subliniaza ca înainte de începerea experimentului care trebuia sa dureze doua saptamâni toti voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental si moral.

     Când puscaria a fost pre­gatita au fost adusi si prizonierii care fusesera tinuti initial în beciurile Politiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase ca vor fi arestati de catre politia locala care i-a adus în acest fel de acasa si acesta a fost un soc real pentru ei. Pe toata durata arestului au fost perchezitionati din când în când dupa ce au fost complet dezbracati si li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor si paduchilor ca sa fie umiliti. Au primit un numar si au fost îmbracati cu rochii în loc de uniforme pentru puscariasi desi erau de genul masculin. Li s-a interzis sa poarte lenjerie de corp au fost tunsi la zero au fost pusi în lanturi si au fost treziti cu brutalitate în fiecare noapte la ora 230 în sunete de fluier.

     Aveau voie sa se plimbe doar pe holurile închisorii legati la ochi si tot acolo au mâncat si au facut gimnastica. Celulele au avut gratii si veceul a fost improvizat într-o încapere extrem de îngusta si întunecoasa la capatul holului. Nu existau ferestre si nici ceasuri care sa le permita sa masoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul carora au fost înregistrate în secret toate conversatiile prizonierilor. Prin difuzoare se faceau din când în când anunturi.

     Li s-a explicat doar ca trebuie sa aiba grija sa fie respectate legile si sa ceara respect din partea prizonierilor. Au fost îmbracati în uniforme kaki si li s-au dat fluiere si bastoane împrumutate de la politie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului gardienii au intrat destul de repede în rol au inventat pedepse si au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe prizonieri. Nici macar dupa ce doi dintre prizonieri au renuntat la experiment pentru ca nu au mai rezistat presiunilor fizice si psihice gardienii nu au renuntat sa caute metode cu care sa domine. În numai câteva zile gardienii au devenit aproape sadici iar prizonierii au intrat în depresie. Lucrul acesta a si dus la întreruperea experimentului dupa numai sase zile în loc de doua saptamâni cât era programat.

     Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie în recenzia pe care o face cartii lui Philip Zimbardo: Viziunea lui despre individ si societate este tulburatoare: suntem posibili criminali si traim într-o era a uciderii în masa. În ultima suta de ani mai mult de 50 de milioane de oameni civili si militari au fost ucisi sistematic prin hotarârile guvernelor.

     Daca le oferiti unor persoane o putere fara supraveghere aceasta este formula pentru toate abuzurile a declarat Zimbardo la o conferinta stiintifica sustinuta la Monterey California.

     Cristian Tudor Popescu face o recenzie la un film Dogville si tipic pentru dinsul in ultimele trei aliniate face citeva reflectii care dau de gindit fiind foarte actuale

     O fata, blonda si gracila, pe nume Grace, urmarita de gangsteri, se refugiaza într-un orasel american din anii ’30. Decorul, mai putin decât teatral, compus mai degraba din semne, reuseste sa puna intens în lumina oamenii. Niste oameni obisnuiti, ca în orice orasel al lumii, un pomicultor, un camionagiu, o menajera negresa, o mama cu sapte copii, un inventator pensionar, frumoasa locului, o roscata, precum si un scriitor. Tom nu scrie nimic, nu câstiga nimic, este un tânar de vise multe care aduna oamenii duminica la un soi de colocvii pe teme morale unde vorbeste mai mult el. Un fute-vânt. Altfel, nimic deosebit, oameni normali, cu pacatele lor veniale.

     Pentru a fi acceptata în comunitate, Grace da dovada de o solicitudine, de o toleranta, de o bunatate împinse la extrem. Aceasta femeie este imaginea nu a ideologului, a propagandistului Iisus, ci a crestinului ideal, asa cum îl contureaza textele sfinte, tot asa cum comunismul definea "omul nou". Grace da impresia ca traieste simetria bilaterala a fiintei umane ca pe o limitare, daca ar avea sapte obraze, nu doua, ar întoarce sase ca sa fie lovita. Bunatatea ei supraomeneasca, fragilitatea, totala lipsa de aparare actioneaza însa ca un cocteil excitant pentru "blânzii" locuitori ai Orasului Câinilor.

     În cele doua ore si ceva ale filmului Dogville, în regia lui Lars von Trier, primul mare film anticrestin pe care îl cunosc -, ei se transforma în niste monstri, în niste tortionari pe lânga care soldatii romani care-l biciuiesc la nemurire pe Iisus par comici. De fapt, nu se transforma, ci ies la lumina, ca într-un film cu aliens, creaturile dinlauntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterari psihice, al unor porniri exceptionale spre rautate si cruzime, ci tâsneste din chiar tesutul existentei lor banale de zi cu zi, de oameni "cu frica lui Dumnezeu". Mama cu 7 copii îi sparge lui Grace cele 7 figurine care însemnau contractul ei sufletesc cu orasul si o face cu o înfioratoare cruzime domestica, strabatuta de mici spasme de placere: "Daca poti sa te abtii sa plângi, nu mai sparg. Daca nu, nu". Toti barbatii cât de cât potenti din oras o poseda pe Grace ca pe un animal, dupa ce i-au legat de gât un lant având la capat o roata grea pe care trebuie s-o târasca tot timpul pe pamânt ca sa nu fuga. Ca unei leproase, i-au pus si un clopotel de gât. Dar cel mai ticalos dintre toti este Tom scriitorul. El o minte ca vrea s-o salveze, ca o iubeste, arunca asupra ei nu numai palavre "literare", ci si vinovatia lui pentru un furt, pretinde ca astfel îi face un serviciu, fiind pâna la urma preocupat doar cum s-o aiba si el. Când, chemati de lasul Tom, gangsterii se întorc, în frunte cu tatal lui Grace, un nemilos cap mafiot, ea are o clipa tentatia asumarii pacatelor tuturor si a iertarii. Dar în lumina lunii butaforice a studioului saracacios numit Dogville, ea vede oamenii dintr-o data altfel, razele astrului mort parca patrund prin ei... Grace mai spune doar atât: "Ei omorâti-i copiii pe rând si spuneti-i ca va opriti daca e în stare sa nu plânga. Îi datorez asta". Iar pe Tom îl împusca în cap cu mâna ei. Ramâne în viata doar câinele Moise, ca un remember pentru acel "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" de dinaintea crestinismului.

     A întoarce si obrazul celalalt nu mi s-a parut niciodata un gest moral în lumea oamenilor. Mai degraba, printre animale el poate sa capete un astfel de sens: asa cum mentioneaza Konrad Lorenz, etologia lupilor contine o miscare de expunere voluntara a gâtului în lupta, care e interpretata ca un semn de cedare: lupul învingator nu-si sfâsie adversarul, îi ia prada, dar îl lasa sa traiasca. (Câti oameni sunt capabili de echivalentul acestui gest?) Omul care întoarce obrazul celalalt fie este masochist, fie are o anumita tactica în gând. Învatatura aceasta a lui Iisus nu e morala, e o instructiune politica. În lumea sclavilor si a popoarelor subjugate de romani, e o arma eficienta si silentioasa de dezumflare, de descurajare a asupritorului pentru a-l lua apoi prin învaluire. Extinsa la mase, ea poate coplesi chiar si un imperiu. Dupa ce s-a institutionalizat si a însfacat puterea, ce treaba a mai avut crestinismul cu obrazul celalalt, cu ruga pentru binele dusmanului? Ca bun crestin, în fata Bisericii care te decreta vinovat, nu mai aveai ce obraz sa întorci, caci ti se lua capul.

     A lua asupra ta pacatele tuturor presupune mai degraba dezordine etica. Fiecare trebuie sa raspunda pentru partea lui de vina. Morala nu e o creanta transferabila. Nu întâmplator, tapul ispasitor din Levitic 16 nu este închinat lui Dumnezeu, ci lui Azazel, adica Diavolului. Ritualul de Yom Kipur, denumit Jertfa împacarii, presupune doi tapi: primul este ucis, adus jertfa lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor. Al doilea, tapul ispasitor, nu este omorât, ci trimis ca un soi de vidanja morala sa deverseze nelegiuirile fiilor lui Israel în pustia demonica. Iisus face o încrucisare nepermisa, dupa parerea mea, între cei doi tapi: se duce la Dumnezeu cu pacatele destinate Diavolului. El legitimeaza astfel ideea extrem de periculoasa a raspunderii morale cumulativ-transferabile. Ce altceva decât tapi ispasitori au fost evreii de atâtea ori de-a lungul istoriei? Dar vrajitoarele? Dar tiganii? Bogatii, saracii, comunistii, capitalistii? Istoria genocidurilor din ultimii doua sute de ani este istoria uciderii tapilor ispasitori fara ca pacatele omenirii sa se împutineze cu o câtime, dimpotriva.

     "Ochi pentru ochi" ar duce la o lume întreaga de orbi, spunea Mahatma Gandhi, un alt ideolog si practician stralucit al revoltei în genunchi. Asa este, dar si obrazul celalalt, si transferul pacatelor duc la o lume la fel de cruda si nedreapta pâna la absurd. Încerc sa schitez umbra unei solutii: nu e neaparat necesar raspunsul cu aceeasi moneda, dar fiecare trebuie sa plateasca pentru vina sa, nu pentru ale altora, si nici altii nu trebuie sa plateasca pentru el. ctp@gandul.info

     "Daca le oferiti unor persoane o putere fara supraveghere aceasta este formula pentru toate abuzurile" este metoda practicata la nivel national astazi incepind cu sefuletul de scara si terminind cu presedintele RO care nu mai raspund real in fata nimanui si se comporta ca atare.In cunostinta de cauza afirm ca niciodata inainte de '89 in calitate de "simplu cetatean" chiar cu "gura mare"nu am fost supus la asemenea abuzuri.

P.S. 1 Ca sa scap de reactile cititorilor cu nivel de gindire DEX: "...va asigur ca greselile ortografice, ortoepice, de punctuatie, morfosintactice si folosirea inadecvata a unitatilor lexico-semantice imi apartin si mi le asum,..."

P.S.2 de fapt eu sunt foarte atent la sintaxa cind sunt in linia de comada dind comenzi dos sau linux ca "boul" de calculator nu este in stare sa priceapa ca atunci cind am tastat "virgula" de fapt ma gindeam la "punct" insa am pretentia la oamenii care si inteleg ce citesc sa faca aceste corectii mental si de aici apare neglijenta mea.

       Insemnari =152   Vizitatori =56342   lived days =22910