148 Sigiliul

     Mi-am adus aminte de o "intimplare" din perioada kaki a vietii mele cind am pierdut sigiliul personal. Fiecare APV-ist (Armata Pe Viata) are asa ceva si este foarte mindru. Daca il pierzi insa iese scandal amenda si eventual arest nu prea am inteles gravitatea problemei insa daca este ordin cu placere..

     Pe aceasta linie mai grav era sa pierzi carnetul de membru PCR nici aici nu am inteles motivul pentru care nu le adunau pe toate in dulapul secretarului insa asa trebuia ca la sedinta lunara sa "defilezi" cu el inainte de a intra la "somn". Sigiliul stiam ca s-a piedut pe o poteca intre doua pavilioane asa ca am luat pozitia ciinelui de vinatoare si o saptamina tot am patrulat pe ea pana am descoperit "pretiosul". Cum am avut timp sa gindesc dupa recuperarea lui l-am prezentat la responsabil care mi-a cerut sa am mai multa grije in viitor. Am bagat la cap si direct am plecat la parcul auto unde l-am dat la pisla pana stralucea de parca era din aur. Pasul doi cu el facut "bec" am procurat o bucata de ceara de sigiliu si am sigilat cu el o bucata de scindura. Pasul trei descoperisem mai de mult la "rusi" un set de doua solutii care daca se amestecau iesea ceva ca un plastic perfect lucios. Atunci am remarcat ca solutia se muleaza perfect unde o torni asa ca am preparat o portie si a turnat-o in forma de sigiliu facuta anterior. Rezultatul m-am ales cu o copie perfecta dupa sigiliul original de grosimea unei monede. Ca sa nu ma chinui cu minerul am lipit-o de corpul unei chei de yale. Am admirat opera si glont la responsabilul cu sigilile ca sa predau originalul. Asa de nauc a fost de rezolvarea gasita de mine ca a primit pretiosul obiect. Contra unei beri a fost pus la coada ca sa nu il dea la altcineva si m-am linistit.

     Datorita lui am scapat si de un prieten care a fost de fata cind la terminarea programului mi-am sigilat dulapul cu cheia de "yala". Ajuns la poarta sunt intimpinat de o comise care avea misiunea ca prin "sondaj" sa verifice modul cum ne-am asigurat documentele si "intimplator" eu am fost ales. Merita vazut capul respectivilor cind au constat ca nu au ce constata.

     De fapt si cheile mele de la serviciu erau "particularizate" aveam opt chei care semanau si todeauna pierdem timp ca sa gasesc cea care imi trebuie. Asa ca directia parcul auto le-am pus pe toate in ordine conform "fluxului tehnologic" de deplasare si am gasit un surub potrivit ca sa stea toate de parca erau limbile unui briceag. Mult mai practic dar ma deranjau din punct de vedere estetic avind forme diferite asa ca daca eram linga un polizor am apelat la el si am pilit tot ce era in plus. Bifata si problema asta si era o placere ca eram singurul care puteam sa-mi tin cheile in buzunarul de la ceas. Damblaua cu cheile am reluat-o si dupa ce am iesit la pensie si rezultatul se vede cum arata cheia de la Ap.14 sau cartela si cum a ajuns mobil pe use suportul de chei chiar vizorul de la use fiind mai "special"

     Din poveste initiala se pot trage doua concluzii:
1.Ulterior de cite ori venea un control de la "esalonul superior" responsbilul cu "cheile" ii aducea ca sa vada "minunea".Toti bitiiau din cap si ramineau fara sonor. Din pacate ramineau la nivel de bitiit din cauza ca nici unul nu a sezizat ca acest mic experiment dovedea ca sistemul de protectie pe baza de sigilii este inutil. Banuiesc ca si astazi in M.Ap.N. se sigileaza cu spor.
2.Toata unitatea stia de rezolvarea "minitehnicus" si cu toate ca ulterior au mai piedut multi sigiliile nici un coleg nu mi-a cerut reteta.
Explicatia este simpla respectivii nu au obligatia de a "gindi" trecuta in fisa postului.