Mail adresat ziarului Monitorul ca sa incerc corectarea unei "scapari".
Ulterior mi-am dat seama ca au tinut cont de cele semnalate de mine Violeta Sfetcu & Melania Gavrila
Stimate doamne!
Cu tot respectul cuvenit doresc sa fac o mica observatie.
Pomeniti in mod frecvent de Sala Sporturilor din Brasov fara sa
dati denumirea ei intreaga respectiv Sala Sporturilor Dumitru
Popescu Colibasi. Numele apartine unui fost profesor de educatie
fizica si antrenor de handbal care a murit in 02 martie 1993.
In perioada cind a activat tara noastra a ajuns sa dea
lectii de handbal inclusiv nemtilor si el a avut onoarea sa fie
considerat de oameni competenti ca un om care a avut o contributie
semnificativa la aceasta realizare. A fost un om foarte modest si numai
in particular isi caracteriza activitatea cu cuvintele "douazeci de
ani pe podium" si efectiv asta a realizat de la echipe de divizie
scolara ,divizia A si culminind ca antrenor de lot. "Intimplator" de
cite ori s-a ajuns la nivel mondial a fost antrenor de lot cu toate
ca nu a putut insoti echipa la campionate de fiecare data din
motive de "dosar"(sotia dinsului a detinut pamint). Din acelasi
motiv a fost scos cinci ani din viata sportiva obtinind si in
aceste conditii rezultate bune cu toate ca isi conducea echipa
(Tractorul Brasov) la meciuri din tribuna.
A ramas unicat prin faptul ca absolut toate jucatoarele
antrenate de el erau "productie proprie". Cind spun asta ma refer de
la pus mingea in mina pana la jucatoare divizionara sau Maestra a
Sportului. Normal ulterior multe au fost luate de alti antrenori
care au "finisat" pregatirea cu buletin de Bucuresti sau Timisoara.
Conform unei liste facute de dinsul din jucatoarele de "top"
ar fi iesit doua echipe nationale cu rezerve cu tot situatie pe
care cred ca o pot considera remarcabila. In foarte multe case din
Brasov acest nume are o rezonanta aparte pentru fostele eleve sau
jucatoare care au avut in el mai mult decit un profesor sau antrenor
A obtinut toate distinctile posibile intr-o perioada cind
numarul acestora era invers proportional cu rezultatele, respectiv
se dadeau cu multa zgircenie. Nu a renuntat la activitate de buna
voie din lipsa de rezultate ci din cauza ca deranja prin longevitate.
A murit din cauza ca nu a mai avut cel putin o jumatate de teren
de handbal si sapte jucatori conditii vitale pentru el.
In situatia cind vreti sa cunoasteti mai bine acest subiect
puteti lua informatii de la oameni care au avut o "oarecare" tangenta
cu sportul ca domnii Gatu,Topescu,Ioanitoaia sau local de la
clubul Tractorul,clubul Olimpic sau ziaristul Dan Vintila.
Nu va invinuiesc ca nu cunoasteti aceste date din cauza ca
cei care ar fi trebuit sa faca aceste precizari respectiv colegii
lui nu simt nici o placere de a pomenii de un inaintas pe care
in viata nu au reusit sa il depaseasca. Daca nu aveti un motiv
personal si va permite tiparul folositi denumirea intreaga a salii
ca stiti cum se spune ca fastul inmormintarii este pentru cei vii
si poate se mai gaseste cineva care sa faca ce a facut el adica
sa-si dedice intrega viata unui ideal fara sa urmareasca avantaje
materiale.
cu multumiri pentru timpul acordat,
Dan Popescu Colibasi
Published 17 Aprilie 2006
I=57 V=1346 lived 22135 days
Pe aceiasi tema in 2013
Sala Sporturilor culmea din acelasi motiv
| 
