In "tinerete" se apela frecvent la mine ca sa rezolv o problema acuta si stringenta de bucatarie,respectiv sa desfac un borcan care avea un capac "beton".Aveam un sentiment de mindrie cind ma achitam de sarcina cu succes sub privirile admirative ale familiei.
A trecut timpul familia se descurca singura insa eu am ramas cu problema borcanului si recent incercind sa desfac unul am simtit un miros suspect de "fasole" care nu provenea de la conserva ci din alta parte.Neavind ce face am inceput sa ma gindesc mai ales ca nu aveam intentia sa-i fac o cezariana cu cutitul.Gindind incet asa cum ii sta bine unui "batrin" am ajuns si prin atelier cautind "argumente" pentru rezolvarea problemei.Am gasit o "scula" care era gindita pentru altceva dar parca se putea folosi daca nu afla fabricantul si m-am intors in bucatarie.Apelind la acel argument am avut placerea sa vad ca am deschis borcanul mult mai repede si mai usor ca in timpurile mele de glorie la deschis borcane.
Pare un pardox insa efectiv aveam mai multa forta sau o foloseam mai bine insa mi-am dat seama ca forta fizica scazuse insa crescuse alta forta probabil ...cu virsta.
Ca sa nu uit "scula" de fapt era un dispozitiv care se foloseste pentru desurubat filtrul de ulei de la Dacia si acuma isi are locul in bucatarie spre surprinderea vizitatorilor care au forta fizica.Deschizind borcanul iarasi am simtit un sentiment de mindrie dar de alta natura.
11.12.05
| 
