Principala problema cu care se confrunta in acest moment Armata Romana nu este determinata de lipsa fondurilor sau a echipamentului, ci de mentalitate. Conceptia generala atit in rindul ofiterilor din esaloanele superioare cit si al celor din bazele de instructie a ramas cea din perioada interbelica, cind armata era considerata, intre altele, un “factor educativ”. Ofiterii inca mai sint convinsi ca majoritatea recrutilor, cind vin la unitate, merg pentru prima data cu trenul, vad pentru prima oara un televizor sau un telefon ori gasesc in cazarma conditii de trai mult mai bune decit acasa.
    Aceasta conceptie deformata a realitatii este incurajata de esaloanele superioare si este folosita ca argument in momentul in care militarii incep sa comenteze asupra slabei calitati a hranei sau a conditiilor proaste de cazare. 
    Din acest motiv, managementul resurselor umane din cadrul structurilor Armatei este extrem de deficitar, accentul punindu-se nu pe calitate ci pe cantitate. Comandantii nu se intereseaza de motivatia subordonatilor, de problemele cu care acestia se confrunta, de starea de sanatate a oamenilor, limitindu-se sa urmareasca respectarea literei regulementelor militare si a indatoririlor de serviciu. 
    Este adevarat, in ultimii ani, in structurile Armatei au inceput sa patrunda ofiteri cu o mai buna pregatire psihologica, insa, acestia ocupa functii prea mici pentru a-si putea impune punctul de vedere. Vom analiza pe larg aceste aspecte in capitolul intitulat “Factorul uman”. O alta problema cu care se confrunta Armata o reprezinta cea a logisticii.     Procesul de reorganizare al fortelor armate a determinat  supraaglemerarea anumitor unitati, in timp ce o mare parte din spatiile de cazare ramin nefolosite in unitatile in curs de dezafectare. Echipamentul soldatilor este de calitate proasta si vechi, in mai toate unitatile exista mari probleme legate de calitatea si cantitatea hranei iar serviciile medicale sint ca si inexistente. 
    Mai mult, deoarece in majoritatea unitatilor militare hrana este pregatita de societati comerciale ai caror actionari sint oameni politici sau ofiteri cu functii mari din esaloanele superioare, s-a ajuns in situatia in care transferul soldatilor de la o unitate la alta sa fie determinat nu de programul pregatirii de lupta ci de interesele celor care se afla in spatele societatilor comerciale respective. Cazurile in care soldatii au fost detasati sau au fost opriti la o unitate pentru a se permite fuctionarea firmei care prepara hrana sint extrem de numeroase.
    Pregatirea pentru lupta a trupei este extrem de precara. Bazele de instructie nu au, de exemplu, casti de otel pentru intregul efectiv. In procesul de instructie accentul este pus aproape in intregime pe pregatirea fizica, neglijindu-se pregatirea psihologica sau tactica. Mai mult, desi Romania a aderat la Tratatul privind interzicerea minelor antipersonal, instructia militarilor in termen include si acest capitol. 
    Nu trebuie neglijata nici discriminarea etnica practicata impotriva militarilor de origine maghiara sau rroma. Desi discriminarea nu este institutionalizata, este practicata de catre gradati si ofiterii inferiori.
 
 

I.1.Echipamentul

    Echipamentul primit de trupa este de o calitate extrem de slaba atat din cauza vechimii cit si datorita calitatii proaste a materialelor. De exemplu, in anul 2001, trupa a primit bocanci fabricati in 1985, uniforme croite  in 1992 si masti contra gazelor din 1975. Bocancii se rup extrem de usor, talpile acestora cedeaza in cel mult o luna. In plus, administratorii de companie [noua titulatura a plutonierilor de companie] nu se preocupa ca fiecare soldat sa primeasca exact marimea necesara. Din comoditate se merge pe ideea ca, in final, piciorul “se va da” dupa bocanc, cu rezultate dezastruoase asupra starii de sanatate a trupei. La fel se intimpla si in cazul uniformelor. Acestea sint croite prost, din materiale de slaba calitate si refolosite peste limita permisa de regulamente. Cazurile in care soldatii se instruiesc cu tinuta rupta sint extrem de numeroase. In plus, militarii nu primesc tot echipamentul. Tinutele de oras sint extrem de putine iar, din acest motiv soldatii sint obligati sa plece in invoiri sau permisii in haine civile. Desi in mod normal un soldat ar trebui sa primeasca trei camasi, el primeste doar una, cel mult doua. 
Militarii sint obligati sa poarte lenjeria speciala oferita de Armata. Numai ca materialele din care este confectionata aceasta nu permit respiratia corpului. 
Alocarea drepturilor, respectiv, a pastei de dinti si de ras, a lamelor, sapunului, cremei de ghete se face cu intreruperi de citeva luni din cauza lipsei fondurilor. 

I.2. Cazarmare

    Supraaglomerarea unitatilor prin infiintarea Bazelor de Instructie (B.I.) a determinat inrautatirea conditiilor de cazare a militarilor. Desi Regulamentul Serviciului Interior (RG 1) prevede ca in dormitoare fiecare militar sa dispuna de cite 10 mc de aer, acest lucru nu se intimpla. Un dormitor de 100 de oameni este ceva obisnuit in Bazele de Instructie, cu paturi supraetajate si cu un spatiu de circa 30 de cm intre paturi. WC-urile, care se afla la mica distanta de dormitor nu sint dezinfectate din lipsa de clor, ceea ce sporeste riscul aparitiei unor focare de infectie.
Contrar prevederilor RG1, uscatoarele de haine care ar fi trebuit sa existe pe linga fiecare dormitor sint aproape inexistente.
 

I.3. Hrana

   In ciuda meniurilor stabilite si care ar trebui sa contina 4000 de calorii pe zi, hrana soldatilor abia daca are in jur de 2500-3000. Desi din depozitele de alimente se livreaza cantitatile de alimente necesare, o parte din acestea nu mai ajung in farfuriile soldatilor. Aceasta situatie a fost sesizata in nenumarate rinduri si de presa militara, fara nici un rezultat concret, insa.
Meniul trupei se bazeaza in mare proportie doar pe fasole si cartofi; hrana este extrem de deficitara in privinta continutului de vitamina C, ceea ce determina aparitia unor forme incipiente de scorbut.

I.4. Sanatatea

   Infirmeriile din unitatile militare nu sint incadrate cu personal suficient. In cazul in care exista personal, acesta trateaza superficial problemele de sanatate cu care se confrunta militarii.
Medicamentele de care dispun infirmeriile sint insuficiente si, uneori, depasite moral (este cazul, de exemplu, al Tetraciclinei folosite pe post de antibiotic).
Ceea ce este, poate, mai grav, este faptul ca, in cazul in care un medic acorda, totusi, atentie unei probleme medicale, scutirea acordata unui militar nu este recunoscuta de comandantii militari. Au fost semnalate cazuri, in special in Bazele de instructie, in care militarii bolnavi au fost scosi la program desi erau scutiti de efort fizic de catre medici. 
    Cabinetele stomatologice nu sint dotate cu aparatura corespunzatoare, iar, uneori, medicii stomatologi sint pusi in situatia de a acorda consultatii de medicina generala.
O mare problema cu care se confrunta marea majoritate a unitatilor militare o constituie igiena precara a militarilor. Pe de o parte, soldatii sint obligati sa poarte numai lenjeria si ciorapii oferiti de armata, iar daca la inspectia de dimineata sint descoperiti ca au chiloti sau ciorapi “civili” sint pedepsiti. Numai ca lenjeria oferita de armata nu lasa corpul sa respire, dupa o zi de instructie transpiratia nu se evapora. In plus, lenjeria este schimbata o data pe saptamina. In ceea ce priveste ciorapii, militarii primesc trei perechi pentru un ciclu de instructie de patru luni.
O alta problema in ceea ce priveste igiena o constituie spatiile insalubre in care militarii servesc masa. Soldatii nu se pot spala pe miine inainte de intrarea la masa deoarece nu exista chiuvete la intrarea in cantina iar acolo unde exista, acestea sint plasate la iesirea din sala de mese. Tavile in ncare militarii isi iau farfuriile cu mincare sint murdare de grasime deoarece personalul de serviciu din sala de mese nu le spala. Tacimurile sint murdare din acelasi motiv iar medicii de unitate nu se intereseaza sa remedieze aceste deficiente. 
 

I.5. Baza materiala

    La acest capitol unitatile sint extrem de deficitare. Bazele de instructie, de exemplu, nu poseda casti de otel pentru toti militarii iar completele de protectie chimica sint ca si inexistente. Cu mari eforturi se reuseste confectionarea de tinte pentru instructie. 
Un exemplu interesant il constituie cazul DEVO. DEVO – Dispozitivul Electrooptic pentru Verificarea Ochirii – este constituit dintr-o tija care se introduce in teava armei. In momentul in care militarul apasa pe tragaci, din capatul tijei se proiecteaza pe un panou o raza in inflarosu care activeaza anumiti senzori. In acest fel se pot verifica deprinderile capatate de soldati in procesul de instructie a tragerii si se pot corecta rapid si ieftin deficientele. Insa, desi avantajele folosirii DEVO sint mai mult decit evidente, aceasta instalatie nu se mai foloseste desi aproape ca nu exista unitate care sa nu o posede chiar in mai multe exemplare.

II.1. Cadrele 
    Exista doua categorii antagoniste de ofiteri in Armata: cei care s-au format inainte de 1989 si cei care au preluat functii de comanda dupa. Problema cu care se confrunta Armata este ca prea putine cadre care s-au format in ultimii ani detin functii de conducere importante. Cu toate acestea, o caracteristica relevanta o constituie la ambele categorii lipsa de cultura si incapacitatea de a-si dezvolta un orizont de gindire care sa depaseasca limitele cazarmii. Pregatirea psihologica lipseste aproape cu desavirsire. Acest lucru nu inseamna ca nu exista si exceptii, irelevante, insa.
Alarmant de multe cadre au pasiunea alcoolului, pe care-l consuma in cantitati imense chiar si in timpul serviciului.
Aceasta stare a fost determinata de mai multi factori printre care insuficienta motivare financiara sau lipsa locuintelor pentru cadre. In plus, aplicarea programului de restructurare a armatei a dus la suprasolicitarea cadrelor din unitatile active din cauza lipsei de personal.
Un factor important in ceea ce-i priveste pe militarii angajati pe baza de contract l-a constituit anul trecut retrogradarea acestora de la gradul de sergent la cel de caporal. Nemultumiti de aceasta situatie, aproape toti fostii sergenti angajati, deveniti caporali, au renuntat sa mai vina la servici in uniforma.

II.1. Trupa
 

    In general, soldatul roman care-si satisface stagiul militar cu termen normal sau redus este privit de catre cadrele militare ca un sclav. Nu doar pentru ca trebuie sa execute corvezile prevazute prin regulamente, ci si pentru ca un comandant are drepturi aproape nelimitate asupra soldatilor din subordine. Aceste drepturi s-au impamintenit in ultimii ani, chiar daca nu sint prevazute de regulamente. Soldatul este obligat sa repare televizorul sau masina comandantului, fie el subofiter sau ofiter, sa-i aduca bautura la intoarcerea din permisie, sau sa-l imprumute cu bani pe acesta.
    Soldatul roman nu este motivat sa-si satisfaca stagiul militar care este privit doar ca o pierdere inutila de timp si bani. In plus, putinul elan patriotic cu care vine soldatul in cazarma este rapid spulberat de tratamentul aplicat de catre superiori. 
    In mod paradoxal, institutia Armatei, atit de bogata in ceea ce priveste cultura organizationala (simboluri, ceremonii, traditii, etc.), foloseste ineficient acest instrument de conditionare a performantelor si functionalitatii.
    Nu este lipsit de importanta faptul ca in unele unitati soldatilor li se solicita bani pentru diversele cheltuieli legate de materiale de intretinere: ulei de arma, vopsea sau var.
    O situatie alarmanta o constituie discriminarea etnica practicata de gradati si de ofiterii inferiori fata de soldatii apartinind minoritatilor maghiara si rroma. Acestia sint pusi sa execute corvezile cele mai neplacute (sa curete WC-urile, de exemplu), iar in marea majoritate a timpului sint jigniti in mod sistematic cu apelative peiorative : "bozgori" - maghiarii sau "tigani boriti" - rromii. Pentru distractia gradatilor, maghiarii (care in cele mai multe cazuri vorbesc foarte prost limba romana) sint obligati de gradati sau ofiteri sa defileze citind "Treceti batalioane romane Carpatii" iar rromii trebuie sa danseze ursul sau sa cinte cintece de petrecere.
 
 

III.1. Fisele de cunoastere

    La sosirea in cazarma, fiecarui soldat i se intocmeste o fisa de cunoastre psihologica. Desi, teoretic, acestea ar trebui sa fie folosite pentru realizarea unui portret psihologic al fiecarui  militar, in realitate fisele sint considerate de catre ofiteri doar o munca birocratica inutila. Informatiile cuprinse in fisele de cunoastere se refera atit la datele antropologice ale fiecarui soldat, datele personale, cit si date cu privire la anturajul acestuia si contin citeva elemente de identificare a tipului de personalitate caruia ii apartine. Fisele ar trebui sa fie completate cu maxima atentie, insa, de cele mai multe ori, ele sint completate la intimplare, mai ales in ceea ce priveste datele antropometrice. Chiar si asa, fisele nu sint studiate de catre comandantii de plutoane (nepregatiri din punct de vedere psihologic), desi ar putea oferi informatii valoroase despre militari. In acest mod comandantii pierd ocazia de a-si cunoaste oamenii din subordine si, mai ales, de a-i intelege. Se ajunge astfel la situatii in care anumite probleme, cum ar fi incapacitatea soldatului de a-si coordona miscarile sau incetineala cu care acesta da raspunsuri sa fie considerate rea-vointa si pedepsite ca atare. Incompetenta in materie de cunoastere psihologica determina comandantii sa faca erori grave in gestiunea conflictelor, care sint rezolvate, de cele mai multe ori, prin abuzul de putere al celui mai mare in grad.

III.2. Recompense si sanctiuni

    Desi exista o clasificare a acestora, in realitate nu se tine seama de acest lucru, preferindu-se sa se pedepseasca chiar si prima greseala cu o sanctiune cit mai dura. In mod ilogic, sanctiunile sint acordate chiar si pentru greseala cea mai neinsemnata, insa recompensele nu, considerindu-se ca indeplinirea unei sarcini, oricit de dificile, este fireasca, si, deci, nu mai trebuie rasplatita.
    Desi pedespele colective sint interzise, greseala unui singur soldat determina pedepsirea intregii subunitati. 
    Permisiile sint acordate contra unor beneficii: gradatii care propun soldatii pentru permisii le conditioneaza acest lucru de aducerea unor pachete cu mincare de acasa iar ofiterii care le aproba asteapta sticle cu bautura de la soldati. 

IV. 1. CLRMG
    Orele afectate in programul de instructie pentru CLRMG (acronim pentru Cunoasterea Legilor si Regulamentelor Militare Generale) sint de cele mai multe ori inlocuite cu ore de instructie de front. Conform programului, regulamentele militare sint studiate in general dupa ora 16.00, cind cadrele militare sint plecate acasa iar de supravegherea militarilor se ocupa gradatii. Acestia sint liberi sa-si scoata subordonatii la instructie, deoarece nici un ofiter nu va interzice acest lucru. In plus, regulamentele sint extrem de putine, in mare masura datind de dinainte de 1989. 
    Chiar daca in anul 2000 a aparut o noua versiune a RG1, exemplarele sint rare.
In plus, mai grav ni se pare ca militarilor in termen nu le sint prelucrate nici macar notiuni elementare de DIU (Drept Umanitar International), care cuprinde intre altele, tratamentul aplicat populatiei civile in caz de conflict armat precum si drepturile prizonierilor. Orele de DIU exista in programul de instructie dar nimeni nu le acorda atentie.
    In ceea ce priveste CLRMG, mai grav este ca o mare parte a ofiterilor nu cunosc in mod clar prevederile regulamentelor. 
    Trebuie precizat faptul ca, desi Romania a aderat la Tratatul de interzicere a minelor antipersonal, instructia militarilor cuprinde inclusiv acest punct. Nu doar studierea minelor in calitate de concept, ci chiar modul de utilizare, instalare, etc. . 

 IV.2. Instructia

    Dupa cum am precizat deja, principala componenta a instructiei o reprezinta pregatirea fizica si instructia de front (intoarcerile de pe loc si din mers, pasul de defilare, punerea si scoaterea baionetei). Instructia tactica este neglijata, modalitatile de comunicare (telefonie, statii radio, etc.) sint tratate extrem de superficial si doar la nivel teoretic iar componenta motorizata (TAB) la fel. Predomina in continuare conceptia potrivit careia succesul in lupta este asigurat de atacul la baioneta cu strigate de “URA”. Desi puterea de foc a grupei de infanterie s-a schimbat prin introducerea mitralierei de companie, tactica de lupta a grupei se bazeaza in continuare pe sprijinul de foc al tragatorului de la pusca mitraliera.
In ceea ce priveste interoperabilitatea dintre arme, aceasta notiune lipseste chiar ca si concept.