|
Sursa originala a articolului se gaseste aici
De
curând, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a propus
ca fostii securisti sa nu mai beneficieze de pensii militare, sa
primeasca venituri la nivelul celor acordate muncitorilor necalificati.
„Pregatim - spunea Marius Oprea, presedintele institutului - un proiect
de lege prin care cei responsabili de acte represive, de politie
politica, stabiliti prin decizie judecatoreasca definitiva, la
sesizarea noastra sau a CNSAS, sa-si piarda pensiile speciale”.
Principalii vizati sunt tortionarii. E greu de crezut ca se va petrece
ceva în acest sens, tinând cont ca România e acum tara a Uniunii
Europene. Însa, de pilda, ce s-a petrecut în închisorile comuniste
românesti este inimaginabil. Batai crunte, pâna ce detinutii „pierdeau
carnea de pe ei”, tortura prelungita ori umilire fara margini: cei
întemnitati erau obligati sa manânce fecale ori li se urina în gura. De
regula, când marturiile vin din partea unor fosti detinut politici,
multi spun ca, poate, e vorba si despre o doza de subiectivism, dar
când despre conditiile din puscariile politice românesti vorbeste chiar
ministrul de Interne din epoca, Pavel Stefan, ti se face parul maciuca.
În plina perioada stalinista, când comunistii au vrut sa investigheze
conditiile în care au fost asasinati mai multi tovarasi de-ai lor, s-a
vazut cât de odios era sistemul. Chiar si capii partidului au fost
socati. Bineînteles ca totul a fost musamalizat, iar cel care a
denuntat tortionarii a ajuns la munca de jos. În continuare, un
tulburator articol semnat de Mihai Pelin, despre cruzimea fara margini
din puscariile comuniste românesti.
(Emil Berdeli)
Comisia de partid «cerceteaza»
În
plina epoca stalinista, nici macar ministrul de Interne în functie,
Pavel Stefan, nu a reusit sa se opuna abuzurilor Securitatii. Un moment
semnificativ s-a consumat atunci când s-a întrunit o comisie de partid
care sa cerceteze împrejurarile în care au decedat Lucretiu Patrascanu,
Stefan Foris etc., cazuri grave, dupa opinia lui Vasile Patilinet. Asa
numea el asasinatele politice: cazuri grave. Între alti ofiteri, a fost
supus unui interogatoriu detaliat si Pavel Stefan, cum am mai spus,
ministru de Interne în epoca.
„Am dori în câteva cuvinte sa va
spunem – transcriu eu aici, aproximativ, din întrebarile lui Vasile
Patilinet –, sa va spunem despre ce este vorba. Prezidiul Permanent a
format o comisie de partid care sa studieze situatia care a existat în
partid si pe care dvs. o cunoasteti. Este vorba de Patrascanu, Foris si
alte cazuri de ilegalitati care s-au savârsit fata de unii tovarasi
care au fost în conducerea partidului, cadre de raspundere. Din studiul
facut, au reiesit si unele referiri cu privire la cazurile de la
Salcia. Daca puteti sa ne faceti un scurt istoric de felul cum s-a
întâmplat si în special când dvs. ati cerut pedepsirea ofiterilor,
subofiterilor si a altora care s-au facut vinovati de cele întâmplate,
si în special când dvs. ati luat chiar masuri de trimitere a lor în
instanta. Ulterior s-a facut însa o întorsatura de 180 grade si acestia
au fost gratiati, iar unii dintre ei chiar au primit functii în M.A.I.
Poate ne puteti ajuta si cu alte aspecte pe care le cunoasteti.”
Batuti pâna «pierdeau carnea de pe ei»
„Din
septembrie 1952 pâna în octombrie 1953 - a raspuns Pavel Stefan, un an
de zile, colonia Salcia era în subordinea Ministerului Afacerilor
Interne si se ocupa în baltile Brailei cu agricultura. În aceasta
perioada, mi-au venit câteva rapoarte si în special de la col.
Stoilescu am afta ca acolo s-ar comite o serie de atrocitati si nu
numai acolo, la Salcia, ci si în celelalte lagare de la Tataru, Braila,
Poarta Alba si altele. Era un sistem de a bate fara mila, în mod
barbar. Am avut câteva sedinte cu comandantii lagarelor si
închisorilor, la care am cerut ca neaparat sa se puna capat acestor
metode, deoarece în trecut s-au întâmplat chestiuni groaznice:
detinutii erau batuti în asa hal, încât pierdeau carnea de pe ei. Am
atras atentia ca cei care nu vor respecta indicatiile date vor fi trasi
la raspundere si împotriva lor se vor lua masuri serioase. Mi-a venit
informatia ca la Braila oamenii sunt batuti crunt, iar cadavrele erau
carate pe targi improvizate din doua bete. Am trimis pe tov. Stan
Gheorghe sa vada care este situatia. S-a facut o ancheta, la care a
participat si col. Stoilescu, si cu dosarele respective pe cei vinovati
i-am trimis în judecata. Ancheta a stabilit ca sefii de lagar si
subalternii lor încurajau bataia prin gardienii atrasi de ei sa faca
asemenea lucruri. Medicamentele care trebuiau date detinutilor bolnavi,
pentru a fi în stare de lucru, erau valorificate de ei. De fapt, era o
banda de asemenea escroci, care valorificau aceste medicamente, compusa
din comandant, loctiitor politic, unii ofiteri si subofiteri. O
situatie similara era si la celelalte lagare.
«Încurajau pe diferiti banditi sa bata în mod bestial»
Se
foloseau abuzuri samavolnice, oamenii erau terorizati, nu educati.
Ancheta a stabilit ca acestia se faceau vinovati pentru ca, în loc sa
aplice masurile stabilite, încurajau pe diferiti banditi sa bata în mod
bestial, fapt ce a dus ca multi dintre detinuti sa-si piarda viata,
memoria, sa devina schilozi. De altfel, comandantul Pavel Ion a fost
trimis în închisoare. A justificat ca în perioada aceea era Jianu
adjunct si Teohari ministru. În relatiile dintre noi si Securitate au
fost discutii serioase, pentru faptul ca faceau arestari fara o baza
legala, si ni-i trimiteau noua. Asa a fost faptul ca într-o singura
seara, fara o baza legala, au fost arestati peste 700 de oameni pentru
simplul motiv ca, în urma cu 15 ani, unii dintre ei furasera un lucru
de nimic sau ca unele femei, tot cu 15 ani în urma, fusesera
prostituate. As vrea sa amintesc ca noi, dupa 23 august, am inaugurat
niste centre de reeducare unde se obtineau succese frumoase. Tovarasul
Draghici nu a stiut nimic despre cei 700 de oameni. Dimineata, ma
trezesc cu un raport si, când verific, gasesc muncitori de fabrica,
care pur si simplu nu aveau nimic în contencios.
Ordin de schijuire chiar de la Gheorghiu-Dej
În
legatura cu bataia, când am început sa analizez lucrurile, a rezultat
ca în trecut, pe timpul lui Marin Jianu, care conducea lagarele,
aparuse o indicatie ca sa fie batuti detinutii. Dar acestea erau batai
barbare, banditisme. I-am relatat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej toate
aceste lucruri si i-am spus ca, daca un om este condamnat la moarte,
sa-l împuscam, dar nu sa chinuim oamenii în halul acesta. El a fost de
acord, mi-a spus ca am dreptate. În urma acestui fapt am trecut si am
luat masuri în vederea eliberarii celor 700 de oameni. Deci am spus ca
erau metode vechi. A fost o sedinta la Gheorghiu-Dej, unde au
participat Voitinovici si altii, care spuneau ca sunt banditi. Atunci
eu am spus ca hai sa vedem daca este dusman si daca este, sa-l
condamnam, dar nu pentru o greseala… Cine dintre noi nu a facut în
trecut în fabrica un cutit, o bricheta? Si ce, pentru asta sa fie
condamnat? Când m-am dus în închisoare si i-am vazut, stateau ca
sardelele; pur si simplu nu se puteau misca: ca sa poti întoarce pe
unul, trebuia sa dai câtiva afara.
«Se întâmplau lucruri care pur si simplu te uimeau»
Dar
era un lucru revoltator, se întâmplau lucruri care pur si simplu te
uimeau: daca s-a ajuns pâna acolo sa i se dea sa manânce materii fecale
sau sa i se urineze în gura. Va închipuiti. Pe urma am început cu
masuri drastice si s-au soldat cu ordinul acela. A fost o sedinta si am
pus în discutie problema aceasta, însa au speculat-o tâlharii. Eu am
spus ca cei ce nu vor respecta ordinul, nu vor aplica instructiunile,
vor comite abuzuri, fata de ei vom lua cele mai drastice masuri si,
plin de indignare, am spus: la dracu’ cu acesti ticalosi, acestia sunt
dusmanii nostri. Dupa aceea am plecat de la Interne si am fost numit la
centrul de la Otopeni, ca dupa o perioada de timp sa ma pomenesc cu o
citatie, ca martor într-un proces. Ma duc acolo si cine vad ca intra? O
femeie pe care o cunosteam, dar nu îmi reaminteam de ea. În sfârsit,
m-a citat ca martor. Vin înauntru, completul de judecata citeste
rechizitoriul si, dupa ce termina, se ridica un colonel care spune ca,
în baza art. 263, completat cu altele, nu le mai retin, sunt exceptat.
Atunci, eu am spus ca le multumesc pentru amabilitate, dar pentru ca
tot m-ati exceptat, va rog sa-mi aprobati sa fac o depozitie pentru a
lamuri o serie de probleme. Atunci colonelul spune: Bine. Ei au vrut sa
dea o interpretare în sensul ca tot ce au facut acuzatii au facut din
ordin. Însa, vazând care este situatia de fapt, mi-au dat cuvîntul si
am relatat cum stau lucrurile, ca am gasit în acest minister un aspect
de teroare si prima masura a mea a fost sa instauram ordinea si
disciplina statului nostru – toate acestea sunt stenografiate si se pot
citi. Am aratat ca închisorile sunt locuri de detentie pentru
privatiunea de libertate si pentru distrugerea oamenilor. În aceasta
perioada de privatiune de libertate, cetateanul are toate conditiile sa
devina un cetatean demn si util societatii.
Fabrici construite cu detinuti politici
Faptul
ca nu muncesc, nu o fac din obligatie, deoarece li se plateste, ba mai
mult, aici unii dintre ei învata si o meserie. În aceste locuri îsi
ispasesc pedeapsa si ingineri, tehnicieni, oameni de stiinta, dar ei nu
sunt dusmanii vostri si daca nu le dam posibilitatea sa continue
activitatea, îi vom aduce la situatia de a-si pierde cunostintele. La
Poarta Alba, am facut un centru de proiectari cu astfel de oameni si am
vândut M.I.C.M-ului sute de proiecte. Fabrica Tudor Vladimirescu a fost
proiectata si construita de acesti detinuti. În proces am cerut
permisiunea sa relatez despre unele masuri. Atunci am explicat. Iata o
masura: în primul rând, am atras atentia tuturor comandantilor si le-am
dat ordin categoric ca nimeni nu are voie sa bata. Pentru orice abatere
a detinutilor exista prevederi în regulament, pe care sunt obligati sa
le aplice. În aceasta directie, au fost tinute sedinte cu toti
comandantii si directorii de lagare si închisori, cu doctorii… Mi-am
reamintit ca femeia aceea era doctorita Simionescu, care detinea
functia de medic al lagarelor si care, în loc sa ia masuri si sa ceara
comandantilor sa dea medicamente si îngrijiri bolnavilor, încuraja
înstrainarea lor si participa efectiv la aceste afaceri. Am spus în
continuare ca eu ma mir ca mai exista la ora actuala coloneii Sloboda
si Baciu. Nu am cerut sa fie dati afara pentru ca nu au luat masuri,
ci, dimpotriva, au participat efectiv la aceste mârsavii. Aceasta s-a
soldat cu arestarea lor, cercetarea de catre un colectiv si au fost
trimisi în justitie pentru a fi condamnati.
«Când nu ai argumente, recurgi la forta»
Tot
ce se întâmpla, parerea la care am ajuns si masurile pe care le-am luat
se datorau si faptului ca, în primul rând, conducerea închisorilor si
lagarelor era formata din elemente care nu stiu daca meritau aceasta
functie. Majoritatea erau recrutati din rândul taranilor si facuti
ofiteri, cu o serie de instincte si fara sa înteleaga rostul
eforturilor noastre. Ca orice om slab, când nu ai argumente, recurgi la
forta. Asa faceau acestia. În al doilea rând, datorita acestor
apucaturi, erau incapabili sa duca la capat orice misiune, Sigur,
bataia aceasta se practicase si intrase în obisnuinta; asa ca nu mai
era o chestiune care aparuse atunci si se continua în acelasi mod si în
perioada respectiva. Ei, în loc sa-si apropie oamenii care erau atasati
regimului, dar care aveau greseli mici, fara sa vrea se înconjurau de
elemente care erau împotriva noastra si duceau o politica dura. Am
avut, de exemplu, la Poarta Alba, mi se pare, un proces cu un colonel
pe nume Mihailovici, care fusese medic si era acuzat de crime, si
ajunsese sef al lor si stia sa tina în mâna închisoarea, în timp ce
comandantul nu era capabil sa atraga oamenii, sa-i scoata mai usor la
munca, sa rezolve o serie de sarcini care îi reveneau”, spunea Pavel
Stefan comisiei de partid.
Toti tortionarii au fost achitati
În
ciuda unei ierni dure, bântuita de geruri salbatice, multi dintre cei
720 de detinuti au supravietuit tuturor vicisitudinilor. S-a întâmplat
asa si datorita masurilor întreprinse de Pavel Stefan. Pâna la urma,
procesul în care fost citat a fost scos de pe rol, lucrurile s-au
balmajit si toti cei convocati la tribunal au fost achitati. În shimb,
Pavel Stefan nu a fost iertat pentru ca deranjase anumite structuri,
Securitatea în primul rând. Într-un târziu, a fost scos si el din
diverse posturi si a ajuns vânzator de limonada în Piata Vitan.
(Mihai Pelin)
|
|
|